Munții Igniș (Firiza): Valea Vicleanu Mare – Lacul Bodi – vârful Strâmba – Piatra Șoimului – Șaua Dia – Pleștioara – Măgura Băi – Piatra Virgină
Traseu: Uzina de apa – valea Viclenul Mare – Lacul Bodi – varful Strâmba – Piatra Șoimului – Șaua Dia – vârful Pleștioara – Piatra Virgină din Munții Igniș
Obiectiv: Valea Vicleanu Mare – Lacul Bodi – varful Strâmba (839 m) – Piatra Șoimului – Șaua Dia – vârful Pleștioara (803 m) – Piatra Virgină
Localizare: Maramureș, Baia Mare – Firiza, Munții Igniș
Itinerar: Baia Mare – Splaiul Republicii
Marcaj turistic: triunghi albastru, triunghi roșu, bandă galbenă
Tip traseu: circuit peisagistic
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului, utile bețele de trekking, pantă mare spre vârful Strâmba și Pleștioara și la coborârea de la Piatra Virgină
Lungime și durată: 8 ore, circa 20 km
Diferența de nivel: circa 650 m
Recomandări: harta zona Baia Mare – Tăuții Măgherăuș din seria Gutinul turistic, an 2005
Avertismente: zone cu activități pastorale, atenție la câinii ciobănești; atenție și la vipere și urșii care habitează în zonă
Căi de acces: din Baia Mare, zona Stadion, pe triunghi roșu pe Splaiul Republicii și apoi în amontele văii Vicleanu Mare
Mijloace de locomoție: autobuze urbane, pe jos
Sugestii de cazare: cort, pensiuni, hoteluri băimărene
Descriere traseu:
Traseul debutează în Baia Mare, deplasare pe strada Griviţei – Splaiul văii Vicleanu Mare – pe o stradă suind la stânga spre vechea Uzină de Apă. La est panorama prezintă zona Ştrămpuc şi valea Cerbului iar în fundal împăduriţii versanţi abrupţi cu lizieră de castani comestibili dinspre Rigocut, Dealul Ouţu şi Dealul Bulat, Piatra Corbului.
Continuăm în amontele văii Vicleanu Mare cu coveţi andezitice compacte, fuioare și repezişuri spectaculoase. La stânga se iveşte o haldă de steril şi marcajul turistic triunghi albastru, din Baia Mare pe la Uzina Nouă de Apă. Îl acompaniem în amontele văii Vicleanul Mare.
Înainte de-a ajunge la un pod de beton de unde drumul se ramifică spre nord, continuăm pe firul văii şi vest, în partea dreaptă e o zonă umedă şi un stâlp frânt. De aici privind la dreapta vedem suind o potecă iar la circa 50 m un fag gros pe care e plasat triunghiul albastru.
Poteca continuă de-a coasta după care se orientează la dreapta, făgetul se răreşte şi după 50 minute de la plecare ieșim pe malul vestic al lacului artificial Bodi Ferneziu. (de la lac, continuând în amontele văii Vicleanului şi apoi a pârâului Nucului și suind spre stânga ajungem în culmea marcată turistic cu bandă albastră şi galbenă ce duce spre Piatra Şoimului, respectiv prin Şaua Dia spre vârful Pleştioare).
Acum continuăm pe triunghi albastru spre Șaua Hija ocolind lacul spre est, pe sub cabană şi salcia plângătoare. Dăm de o potecă orientată nord-est. Lacul şi fostul debarcader rămân sub noi iar în faţă apare un relief frământat de vâlcele seci. Triunghiul albastru îl găsim puţin mai la stânga, suind poteca ce urmează un picior nordic din ce în ce mai abrupt.
După 1 oră și jumătate de la plecare suntem la poalele sud-vestice ale vârfului Hija (767 m), pe care-l ocolim pe curbă de nivel pe la V-NV, suind treptat spre şaua care-l desparte de vârful Strâmba. Abia de aici din şa, privind către SE, vârful Hija îşi prezintă trufaşul con ascuţit împădurit cu foioase. Un drum forestier suie spre şa ocolind poalele estice ale vârful Strâmba, apoi apoi coborând pe la poalele NE ale Hijei către Ferneziu.
Marcajul turistic o ia spre V-NV. Poteca suie din ce în ce mai accentuat spre vârful Strâmba. Versantul estic al vârfului Strâmba e marcat de martori de eroziune andezitici pluristratificaţi.
După 2 ore și 10 minute de la debut poposim pe vârful Strâmba (839 m) panoramând la E spre vârful Igniş cu relee, la NE spre lacul Firiza şi localitatea cu acelaşi nume dar şi spre vârful Ostra (825 m), identificabil mulţumită versantului sudic placat cu stânci sur-roşietice şi cariera de la poale. Martori de eroziune stâncoşi-etajaţi marchează vârful Strâmba spre NE.
Coborâm un abrupt picior nordic și avem în dreapta Pietra Şoimulu (primele imagini alte turnurilor gemene), cu locuri de belvedere. Panorama nordică se deschide spre vârful Ulmoasa (900m) identificabil uşor datorită alungitei sale poieni, ca o pârtie de schi, sudic expusă. În plan secund Ulmoasei vedem vârful Ţiganului şi vârful Pietroasa, mult spre NV stâncoasa Piatra Tisei de Nistru iar la E poiana Jolob şi vârful Jolob (741 m) cu stâna şi căsoaia tradiţională, la stânga ei, destul de vag, mai ampla poiană Şeituri – Urzicii.
Sub noi, la vreo 150-200 m, debutează păşunea Văratice iar între Piatra Şoimului şi vârful Pleştioare, după o afundă înşeuare şi o abruptă contrapantă, următoarea noastră ţintă, Dealul Văratici cu două vârfuri trapezoidale, împădurite, separate de o şa.
Triunghiul albastru dispare fiind înlocuit spre NV, şi mai apoi spre V-SV, de banda albastră care se va alătura mai apoi benzii galbene pentru a coborâ pe deasupra carierei Sf. Ioan spre Muzeul Satului sau a urca prin Şaua Dia în vârful Pleştioara.
Urmărim până-n şaua nordică banda albastră iar acolo unde aceasta coteşte la stânga continuăm înainte, pe marcaj silvic, la început două benzi galben portocalii, ulterior pe H silvic cu braţul stâng roşu şi cel drept galben portocaliu (delimitând proprietăţile RNP Romsilva de cele aparţinând Ocolului Silvic Municipal RA Baia Mare).
Poteca aproape dispare, iar panta se accentuează suind primul trunchi de trapez al Dealului Văratici orientat NV-SE, coborâm la următoarea înşeuare după care asaltăm al doilea trunchi de trapez cu un abrupt NE aproape vertical. De aici coborâm la N panta bolovănoasă și cu doborâturi de vânt intercalate hăţaşului de mur pentru a ajunge după 3 ore și 20 de minute de la debut în Şaua Dia, la marcajul turistic bandă galbenă, şi în dreptul bornei silvice Romsilva I/154 marcată cu roşu, respectiv a celei a Ocolul Silvic Municipal Baia Mare III/212, marcată galben-portocaliu.
De acum spre Pleștioara poteca pare o alee dintr-un parc dendrologic dominat de exemplare monumentale de fag. Privind în urmă spre Dealul Văratici ne impresionează panta accentuată şi aspectul de vulcanic con. În dreapta e debutul poienii Văratice cu o colibă, dincolo de ea, spre NE, întinzându-se poienile Romanelor până la poalele vârfului Ostra şi golful lacului Firiza.
Poteca începe să suie, întâlnim marcajul triunghi roşu ce coboară din Pleştioare spre valea Romană. În faţă şi la dreapta, peste o văiugă aproape seacă afluind în valea Romană, apar poienile SE ale Pleştioarei cu refugiu și locuri de picnic.
Suim spre vârful Pleştioare. Au trecut 4 ore și 15 minute de la debut până ajungem pe vârful Pleştioare excesiv marcat turistic, de la banda roşie ce coboară-n Baia Marte pe valea Usturoi, la cruce albastră ce duce peste vârful Ferigii sub vârful Iricău, sau triunghi albastru care, ocolind prin S vârful Ferigii va urma culmea, de cel puţin şase ori profund înşeuată, înainte de-a poposi pe Măgura Băi la Piatra Virgină. Continuăm la nord pe culme se ajunge pe vârful Tocastru (872 m).
Cotim stânga și coborâm în Poiana Pleştioare marcată spre SV de un pin solitar, înconjurată de liziera făgetului intercalat cu minunaţi mesteceni. De aici în jos, spre V-NV, debutează valea Bartoşa acompaniată de un vechi drum forestier pe care coborând circa 2 ore se poate ajunge în Valea Borcutului, la Castelul lui Pocol (staţia terminus a autobuzului urban nr.5). În faţă, spre SV, dincolo de o amplă defrişare şi un pâlc de zade apare vârful Ferigii (700 m).
La NV admirăm Piatra Tisei de Nistru şi la dreapta ei belvederea vârfului Paltinu, de lângă vârful Pietroasa. După popasul din Poiana Pleştioare și panoramarea la S spre Baia Mare şi coşul Phoenix coborâm pe drumul bikerilor pentru a ajunge la ciurgăul pastoral unde ne împrospătăm proviziile de apă. Un mountainbiker suie scoţându-şi sufletul pe panta teribilă apoi descalecă. Apar marcajele turistice ce converg în prima parte, cruce şi triunghi albastru.
Depăşim pâlcul de zade şi molizi şi ajunşi la poalele estice ale vârfului Ferigii urmăm săgeata albastră spre stânga. Urmează un derutant S peste un mocirlos pârâu după care triunghiul albastru continuă suind uşor pe un fost drum de TAF, taie un vâlcel după care o ia la S, pe curbă de nivel, mai apoi urcând în culmea din dreapta. În dreapta culmii, la V, e debutul Văii Lungi şi dincolo de ea Dongoşul, o prelungă culme împădurită.
Urmărim fidel suişurile/ coborâşurile culmii orientate spre SE în timp ce la stânga putem admira vârful Strâmba, Dealul Văratici, vârful Pleştioare. În urmă şi la dreapta se conturează Şaua Trei Stejari prin care trece crucea albastră peste vârful Elena (580 m) înainte de-a atinge sub vârful Iricău (636 m) Culmea Morgăului. Un marcaj atipic, punct albastru, şi o săgeată spre NV e destinat mountainbikerilor – traseu ce trece prin Şaua Trei Stejari spre Poiana Neamţului, valea Toncii şi Valea Borcutului.
La un moment dat, în dreapta, apare Valea Lungă și o haldă de steril – rampă de afluire a buştenilor, iar la stânga ei, următorul muncel-claie, de suit, defrişat pe versantul vestic, o dată cu arborii fiind ras şi marcajul turistic triunghi albastru. Un drum de TAF o ia pe versant la dreapta, spre confluenţa Valea Lungă – valea Pietroasa și un motel-carmangerie iar spre aval debutează Valea Roşie. În această zonă, piciorul nordic, culmea şi o bună parte din partea sa sudică sunt lipsite pe circa 300 m lungime de marcajul triunghi albastru, acesta reapărând pe un fag din dreapta potecii.
De acum culmea se curbează spre V-SV, suie un vârf marcat de vestigiile din beton ale unor amenajări tehnologice miniere şi ştuţul unei sonde pentru prospecţiuni. Aici marcajul ocoleşte prin NE-SE vârful, pare a coborî pe drum de TAF spre cabana Usturoi, în realitate se poate trece simplu peste vârf, regăsind marcajul pe partea opusă (ocolirea a fost făcută pentru ciclişti).
La stânga, dincolo de valea Usturoi, ne atrag atenţia zone vaste cu foioase tinere și cireşi sălbatici iar deasupra lor, neregulat-descendentă, Poiana lui Otto. Culmea se flexează spre E-SE, de pe penultimul vârf, cu câteva stâncării de piroclastite andezitice brun-roşcate şi alterate, de unde avem o primă panoramă a Băii Mari.
Revenim la poteca marcată pentru a realiza cel din urmă asalt susţinut şi după 2 ore și 20 de minute de la plecarea din Pleştioare poposim pe creştetul cu goruni şi ruiniforme aglomerate vulcanice alterate ale Măgurei Băii. Doar câţiva zeci de metri ne mai despart de belvederea de deasupra Pietrei Virgine, un turn de aglomerate vulcanice cu aspect de brecii, precedat de descendente stâncării şi o foarte micuţă grotă.
Baia Mare, îndeosebi zona oraşului şi centrului vechi, e la picioarele noastre dar panorama se întinde de la vârful Igniş spre Mogoşa, Gutâi spre Şatra lui Pintea. Între trapezul Şatrei lui Pintea şi claia cu teleschi şi a Mogoşei apar vârful Hudin şi-n continuare semeţul Ţibleş. Coborâm pe nesimţite în Parcul Municipal.
3 ore ne-au trebuit pentru încheierea returului din Pleştioare şi 8 ore pentru întreg circuitul care cu certitudine a însumat cel puţin 20 km.
