Munţii Igniş (Firiza): Iarna la cascadele din Firiza şi Blidari
Obiectiv: Lacul Firiza, Cascada Vâltori, casele tradiţionale firizene, cascada de pe valea Blidarului, Piatra Lupului şi Piciorul Strâmbei, Piatra Caprei şi cascada inferioară de pe valea Sturului
Localizare: Maramureş, Firiza-Blidari, Munţii Igniş
Itinerar: Baia Mare – Firiza – CH3 Blidari – 25 km
Marcaj turistic: parţial doar punct roşu de la Pensiunea Căprioara în amontele văii Vălinelor, până aproape de Cascada Vâltori
Tip traseu: excursie
Grad dificultate: uşor
Diferenta de nivel: nesemnificativă
Echipament necesar: adecvat anotimpului – de avut în vedere că malurile şi albiile văii Vălinelor, Blidarului şi Sturului sunt extrem de accidentate, bolovănoase
Lungimea şi durata: circa 45 minute şi 2 km tur/retur la Cascada Vâltori; vizitarea Cascadei de pe valea Blidarului şi deplasarea la Cascada văii Sturului informativ tur/retur presupune circa 2 ore şi 4-4,5 km; cele trei cascade se pot vizita lejer în circa 3 – 3 ore şi 30 de minute în orice anotimp
Recomandări: harta zona turistică Baia Mare – Tăuţii Măgherăuş din seria Gutinul turistic 2005
Avertismente: zonă cu urşi şi vipere pe valea Sturului
Căi de acces: din Firiza spre Blidari
Mijloace de locomoţie: autobuz urban spre Firiza; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: cort sau pensiuni din Firiza şi Blidari
Ruta 6 din 30 ianuarie 2014 cu D. Pascu, Brena şi eu
-1, 0 C temperatura. Se anunţă soare după ora 11 pentru Baia Mare şi Firiza. Plecăm spre Barajul Lacului Firiza admirând din Ferneziu Ignişul însorit şi la dreapta lui, învăluit şi imediat apoi degajat de sure neguri Ciontolanul. Lacul Firiza nu e decât parţial captiv gheţurilor. Îi admirăm din mersul Loganului albastrul şi strălucirile oglindit-orbitoare ale soarelui. Prima oară, ajungem în zona Pensiunii Căprioara (la intrarea în Firiza) vizităm coada Lacului Firiza. Imagini cu adevărat tipic hibernale după slabele ninsori din 27-28 ianuarie. Cu chiciură argintie peninsula împădurită cu făget de la gura văii Vidra. Spectaculoase, fluctuante, neguri alb-sure crează magice perspective deasupra barajului, vârfurile Hija şi Strâmba.
Ne întoarcem la maşină şi imediat continuăm din asfalt spre stânga, pe stradela pietruită îngustă flancată de case de vacanţă cochete, în amontele modestei văi a Vălinelor. Soarele începe să se ascundă printre neguri şi nori, ivindu-se spectral, spectaculos, uneori. Molizii matruri pudraţi de nea, făgeturile, şoprurile pentru fân, locaţia unei stâne, un podeţ precar, nins, o gospodărie firizană tradiţională din dreapta drumului conferă un patriarhal pitoresc amiezei. În circa 15-20 minute ajungem la Cascada Vâltori. O admirăm de sus, de pe malul stâng stâncos-andezitic, apoi şi din talvegul extrem de bolovănos, accidentat, pe deasupra plin de crengi şi trunchiuri nesimţit abandonate. Impresionant canionul andezitic prin care valea Vălinelor a fierestruit multimilenar dar şi căderea de apă, în mici trepte amonte, cu un şuvoi spre final.
Iarna, pe gheaţă şi stâncăriile ninse nu e defel recomandabilă deplasarea în amontele malului stâng al cascadei pentru a admira acele mici chei-riscul de alunecare şi accidentare fiind iminent. Revenim spre şoseaua Baia Mare-Firiza, nu înainte de-a sui la stânga potecii într-o poieniţă cu panoramă ascendentă NE spre o alta, cu două căsuţe pitoreşti.
Deplasarea din Firiza spre Blidari merită a fi făcută tihnit, fără grabă, deoarece aici mai pot fi admirate câteva, tot mai rare, case tradiţionale de lemn, spoite în albastru, ultramarin, alteori verde, motive florale albe, în benzi trase cu trafaletul, decorează faţadele târnaţurilor înguste sprijinite pe stâlpi de stejar sumar dar artistic sculptaţi. Pitoreşti sunt şi gospodăriile simetrice de pe versanţi, printre ele fiind construite în ultimele 3-4 decenii cochete case de vacanţă, unele inspirate de stilul rustic moroşenesc. Aceeaşi impresie la traversarea Blidarului, acolo ivindu-se păstrăvăriile şi spectaculoasa Piatra Bulzului – ca o sur-vânătă citadelă de piatră. Exuberantă în dreapta valea Pistruia Mică afluind în valea Firiza superioară.
Asfaltul (găunos dincolo de Păstrăvăria Pistruia) continuă cu un drum auto-forestier distrus prin transportul buştenilor şi a andezitelor din apropiatele cariere. Se ajunge la CH3 Blidari, marcată de un bazin rectangular cu apă şi o antenă-radio releu. Pe deasupra acestora domină ca un inexpugnabil cuib de vulturi Piatra Lupului. La dreapta acesteia, după o împădurită înşeuare, continuă spre E Piciorul Strâmbei – cu pitoreşti stâncării pe versantul SE-S înspre valea Blidarului. Cascada Blidarului e o frumoasă dezlânare de ape cristaline pe un prag andezitic negricios. În aval de ea, albia bolovănoasă conflueză celei mai mari a văii Sturului.
De aici continuăm în amontele văii Sturului, admirând pereţii din stânga drumului cu mii de sloiuri cristaline de gheață, unii lungi de peste 2 m, groşi cât un braţ de copil. Piatra Caprei apare în dreapta. Pereţii săi sunt formaţi din lave răcite în straturi subţiri. Pe deasupra ei, spre SE, se vede apoi creştetul negricios al Pietrei Lupului. Izvorul Tămăduirii are după reamenajare un soclu din plăci andezitice şi două şipote cristaline. Lângă izvor e un loc de popas-picnicăreală. De-o parte şi de alta a drumului rămân imediat trei cariere de andezite. Plăcile subţiri, silicioase, scot clinchete ca de clopoţei la azvârlirea în stive de către cei trei tineri muncitori. Sunt folosite în construcţii şi decoraţiuni. Pe lângă drum atrag atenţia imense stive de bolovani andezitici compacţi, suri, destinaţi probabil tăierii în plăci sau/ şi realizării monumentelor funerare.
Gura văii Călămari, cu drum forestier spre amonte, e facil recognoscibilă datorită conductei de oţel cu diametrul de circa 1m din stânga drumului, prin care aleargă apa spre CH3 Blidari. Urmează gura văii Rostoşa, de asemenea cu drum forestier spre amonte şi o săgeată indicatoare 8 km Poiana lui Dumitru. De aici ne apropiem cât mai mult de malul geografic drept al văii Sturului pentru a auzi căderea apelor cascadei şi a vedea mai amoi marmita în care se prăvale fuiorul vârtos şi lăptos de apă. Coborârea la cascadă se face pe un mal bolovănos, cu capcane pentru picioare mascate de neaua care nu depăşeşte probabil 25 cm.
După ce admirăm acesastă cascadă revenim în avalul văii Sturului la maşina rămasă la CH3 Blidari.
După vizitare Cascadei Vâltori soarele revine strălucitor, dând zilei aspectul uneia de final de iarnă, poate chiar de Mărţişor, pe la ora 14,30 norii plumburii, aducători de viscol şi ninsori obturară total bolta cerului, se făcu frig, geros chiar, dând impresia iminentei schimbări radicale a vremii. Totul a ţinut însă puţin iar la trecerea prin Firiza, apoi pe lângă splendida acumulare de apă, soarele birui din nou iar peisajul fu încântător.