Munții Igniș: Din Groapele Chiuzbăii la Biserica lui Spiridon și pe vârful Ciontolan
Traseul din 9 august 2015 cu D. Pascu, Radu T., Pongo & eu
Obiectiv: Rezervația geologică Limpedea (Ferneziu), satul de vacanță Groape, Rezervația fosiliferă Răzvan Givulescu – Chiuzbaia, Biserica lui Spiridon, vârful Ciontolan (vârful Ascuțit 1060 m) din Munții Igniș
Localizare: Baia Mare, Chiuzbaia-Groape
Itinerar: Baia Mare-Ferneziu Limpedea-Cariera Tăul Roșu-Groape, până la limita SV a Rezervației fosilifere Răzvan Givulescu – Chiuzbaia – circa 20 km
Marcaj turistic: triunghi roșu + frunza roșie de arțar pe limita Rezervației fosiliere Chiuzbaia (se trece pe lângă panourile info 7 și 8 din traseul tematic al acestei rezervații); de remarcat faptul că marcajul triunghi roșu continuă prin șaua N a Ciontolanului, traversând platoul alpin Igniș pe la Stâna Moroșenescu, de-acolo coborând în Stațiunea Turistică Izvoare
Tip traseu: drumeție montană estivală
Grad dificultate: ușor spre mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului, neapărat bocanci și bețe de trekking-zone povârnit-grohotoase
Lungime și durată: circa 3 ore și 30 de minute, 10-11 km
Diferență de nivel: circa 650-700 m
Recomandări: harta turistică Baia Mare – Baia Sprie – zona Apșa – 2012 sau harta Zona turistică Baia Sprie – Șișești – Baia Mare Vest- 2005 din seria Gutinul turistic (nevectorizată); un panou info cu hartă aferentă Rezervației fosilifere se află la circa 300 m E-NE de ultima casă de vacanță din Groape, la podul de peste valea Plopilor, locul unde apare frunza de arțar roșie-limita SV a rezervației și, pe un bolovan imens din albie, o bornă silvică.
Avertismente: habitat de urși, mistreți și vipere comune (Vipera berus)
Căi de acces: din Baia Mare prin Ferneziu – Groape sau din Baia Mare prin Baia Sprie – Chiuzbaia – Groape (variantă mai lungă cu câțiva km)
Mijloace de locomoție: autoturism personal; autobuze locale spre Chiuzbaia, de acolo pe jos până în Groape; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni băimărene sau chiuzbăiene, eventual în Stațiunea Turistică Izvoare
18 grade C dim. la ora 7,30 dimineța când plecăm spre Groape via Ferneziu. 17 grade C avem la ora 8, în debutul traseului turistic, de lângă panoul info al Rezervației fosilifere. Surpriza agreabilă a constituit-o constatarea că relativ recent, drumul odinioară pietruit, spălat de ploi și hârtopos a fost asfaltat (e îngust) până la ultima casă de vacanță, flancat în mare parte de vegetația cu aspect de odihnitor tunel verde.
Ne luăm rucsacii ușori (eroarea constând în lăsarea bețelor de trekking în portbagaj) și, remarcând secarea aproape deplină a cursului bolovănos al văii Plopilor, urmărim drumul auto-forestier către dreapta în sus, până la apropiata barieră (jos, în dreapta acesteia, e Cabana silvică Groape). Marcajul triunghi roșu se desprinde la stânga, urmărind poteca din făgetul tânăr (aflat probabil la cea de-a doua rărire). Nu peste mult timp ajungem la un loc de popas (amenajat cu bănci de lemn) de lângă panoul info nr. 8 din traseul tematic în circuit al Rezervației fosilifere. La stânga e o vale cu zone alungite mlăștinoase (după mici alunecări de versant soldate cu blocarea parțială a cursului văii).
Ținem poteca marcată cu triunghi roșu și frunză roșie de arțar pe fond alb și ajungem curând la panoul info nr. 7 și apoi la un hrănitor pentru cervide după care ieșim din nou în drumul auto-forestier. Nu continuăm la stânga pe acesta (reper un panou info silvic) ci traversăm drumul direct apoi urmărim în sus, prin pădure, poteca și triunghiul roșu. Nu peste multă vreme, în dreapta, auzim curgând vioi prin talvegul accidentat (grohote vulcanice negricioase) un afluent superior al văii Jidovoaia. Pădurea e tot tânără, de foioase, uneori ivindu-se și exemplare rare de conifere.
După vreo 45 minute de la debut drumul are versantul înclinat și împădurit în stânga iar în dreapta, prin făgetul tânăr cu grohote, se conturează extrem de vag silueta piramidal triunghiulară vestică a Bisericii lui Spiridon (un reper esențial vara, în condițiile în care frunzișul codrului disimulează perfect acest spectaculos martor vulcanic de eroziune, îl constituie aspectul de șleau afund al potecii în această zonă, de la potecă, în urcare spre dreapta, stânca intens foietată constituită din lave răcite, nu e la mai mult de 30-40 m). Cu toate că eu am mai admirat o dată, cu peste un deceniu în urmă, Biserica lui Spiridon acum o ratăm și depășim (vizitând-o abia la întoarcere). După vreun ceas de la start, lăsăm în pădure, la stânga, un megalit aglomerat vulcanic spectaculos (de tip brecii), larg în bază de 6-7 m, înalt de vreo 4 m, ascuțit-triunghiular, găunos, brun-negricios, continuăm spre dreapta, traversăm obârșia unui pârâu, ajungem la un loc de popas amenajat de silvici (cu masă și bănci din bușteni). Din curba drumului se vede, peste pădure, stâncăria andezitică fotogenică a vârfului Ciontolan (sau vârful Ascuțit – din partea V a acestuia). Vizavi, chiar deasupra drumului autoforestier, apare o cruce neagră de fier cu un Christ turnat în fontă și gărduleț de protecție. Poteca și marcajul triunghi roșu, ca și benzile de polietilenă alb-roșii, rămase de la mountain cross iulie 2015, suie prin stânga troiței, din ce în ce mai alert, prin codrul tânăr în care mai încolo apar consistente pâlcuri picturale de tineri mesteceni, Privind prin breșele înguste ale coroanelor mestecenilor și ale fagilor spre N-NV, treptat încep să se vadă stâncăriile sur-argintii ale Ignișului iar deasupra lor, pajiștea alpină a platoului vulcanic. Se pot auzi și imboldurile păstorilor, hămăitul câinilor ciobănești și muzica clopotelor mioarelor care pasc acolo. Poteca alternează cu porțiuni mai largi, foste drumuri de TAF, fiind din ce în ce mai frecvent întâlnite zonele cu praguri de aflorimente andezitice și grohotișuri.
După aproximativ 2 ore de la plecarea în traseu ieșim din pădurea tânără de foioase, intrămîn făgetul matur al vârfului Ciontolan- partea SE-E-NE a acestuia. Aici facem un scurt popas, ne rehidratăm din belșug după care ne întoarcem pe drumul de la urcare. Consiliat telefonic de către amicul I. P.Topo, după ce trecem pe lângă troița de fier, izvor, curbă și aglomeratul vulcanic, și după vreo 10 min. de mers lejer, poteca se afundă între versantul din dreapta și piciorul N, împădurit, al greu vizibilei Biserici a lui Spiridon. Acolo abandonăm poteca, suim coștiș la stânga vreo 30 m, și ajungem în afinișul N al Bisericii lui Spiridon. Suim prudent pe potecuța îngustă, cu praguri înalte, și poposim pe creștetul ei stâncos marcat de un scoruș sălbatic cu fructe rubinii în această perioadă. De pe vârf panoramăm departe, spre S-SV iar la NE atrage atenția pitoreasca Pietricica- cu megaliții andezitici sur-argintii suprapuși, rotunjiți. Pentru a admira zona V (verticală și spectaculoasă) a Bisericii lui Spiridon, înaltă probabil de vreo 10-12 m și formată din plăci de lave suprapuse care aduc unui uriaș foietaj sur-negricios, pe alocuri cu rare smocuri de feriguțe sau colonii alb-vineții de licheni de piatră, la coborârea de pe creștetul ei abandonăm poteca, ne deplasăm la stânga pe versantul foarte abrupt-grohotos-instabil (habitat de vipere comune!) pe la baza piramidei (în mare parte ascunsă de coroanele tinerilor fagi).
La final se poate face cu atenție un scurt traverseu la NV, pe curbă de nivel, pentru a ieși astfel în poteca marcată turistic cu triunghi roșu. De aici, în continuare, se parcurge în sens invers traseul de la urcare, diferanța constând de data asta în temperaturade 34 grade C la umbra deasă a fagilor de pe malul văii Plopilor.
Pentru a admira încă o dată coloanele de andezite ale Rezervației Limpedea ne oprim puțin la întoarcere. Deocamdată amenajarea șantieristică IMI S.A. – VITAL S.A., conducta pentru apă potabilă, uriașele grămezi de roci excavate și numeroasele utilaje ale constructorului împietează binișor asupra pitorescului neasemuit al locului dar asta nu va dura prea multă vreme probabil. Curios, de această dată nu am remarcat pe pereții netezi, brun-negricioși, tineri alpiniști parcurgând numeroasele trasee școală. După 3 ore și 30 de minute de traseu și 4 ore și 30 de minute total ne încheiam această drumeție, înghițiți fiind de nemiloasa arșiță a după-amiezii băimărene.
