Munții Gutâi (Cavnic): Cascadele Pietrele Șoimului – valea Secăturii
Traseu: Cavnic – Valea Berbinciorii – cascadele Pietrele Șoimului – valea Secăturii
Obiectiv: Cascadele Pietrele Șoimului – valea Secăturii
Localizare: Maramureș, Cavnic, Munții Gutâi
Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie – Șurdești – Cavnic – cca. 33 km, asfalt pe DN 18 B (fost DJ 184)
Marcaj turistic: traseu marcat turistic odinioară cu bandă albastră în amonte de valea Berbinciorii (spre vârful Mogoșa – 1246 m); drumul pastoral/ TAF care trece pe sub Pietrele Şoimului e marcat turistic cu cruce albastră ( traversând Secătura spre Dealul Crucii – Negreia).
Tip traseu: excursie
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: în funcție de locul intrării în traseu, 9-10 km; 3,5 – 4 ore, îndeosebi în condiții de iarnă cu zăpadă
Diferența de nivel: 150 m
Recomandări: cel puțin la abordarea traseului – circuit în amonte de valea Secăturii spre grota antropică și de-acolo în Poiana Secăturii, panta foarte accentuată reclamă bețele de trekking; în Zona NE , lângă Pârâul lui Mihai, sub rădăcina unui fag solitar se întâlneşte un izvor cu apă potabilă (captat). Ulterior, în afara sezonului pastoral, se poate bea apa din cascadele Pietrelor Şoimului (în timpul verii, la obârşia lor din Arşiţa, sunt activităţi pastorale poluante organic și biologic)
Avertismente: zona cu vipere și urși; vara, stâne cu câini ciobănești
Mijloace de locomoție: autobuz/microbuz spre Cavnic, autoturism personal, bicicleta
Sugestii de cazare: nu e cazul, dar se poate caza la pensiunile din Cavnic ori campa în cort
Descriere traseu:
Debutul traseului poate fi opțional: în amontele haldei de steril din stânga șoselei, la confluența dintre valea Secăturii cu râul Cavnic, la podul și drumul care suie pe valea Tisei spre Piatra Tisei și Izvorul Rece (de la pod în oraș 2,5 km) sau invers, cu pornirea din oraș.
Varianta prezentată este cea care începe în centrul Cavnicului. Se suie pe str. V. Lucaciu (V) lăsând în dreapta Colegiul Economic “Pintea Viteazul”. Treptat, blocurile fac loc caselor și gospodăriilor minierești. Spre V-SV apar turnurile separate de vâlcele ori canioane ale Pietrelor Şoimului iar la NV, vârful Mogoşa (1246 m).
Se traversează valea Berbinciorii la ultimul pod de beton, după depășirea unei vile ciclamen. În urmă rămâne dealul Berbincioara cu molizi, dar și cu o amplă defrişare a făgetului.
Suind pe o uliţă abruptă se ajunge într-o stradelă (V-SV), deasupra orașului Cavnic și se panoramează la N spre Gutâi (Secătura – Gutâiul Doamnei – Trei Apostoli), la NE – vârful Măgura (853 m), Dealul Racoş (1052 m) şi zona defrişată din prejma Pietrei Malnaşului, sub ea, zona Handal. La E se văd construcţiile fostei flotaţii Cavnic, la SE-S, un cartier răzleţit, apoi abruptul NE-E al vârfului Tisei.
O cabană apare în zona unei captări de apă potabilă, pe lângă aceasta suie, spre vârful Mogoşa, vechiul Drum al Cătanelor. Se iese într-o pajişte traversată de afluenţii Pârâului lui Mihai. Un drum de căruţă ușurează deplasarea. La dreapta lui, sub un fag, e izvorul cu apă potabilă.
Se suie pe culme, se traversează afluenţii E-SE pe care îi are pârâul lui Mihai și de aici e aproape conul aluvionar al primului vâlcel al Pietrelor Şoimului. Din acest punct, direcţia de deplasare va fi constant S până în Secătura, pe sub Pietrele Şoimului.
În dreapta, format din doi megaliţi, apare un bord (grotă mică) – refugiu pastoral (roca e aglomerat vulcanică de tip brecii- bolovani expulzaţi de ultimele erupţii vulcanice cimentaţi cu cenuşi vulcanice, cu aspect de zid de piatră antic).
Marcajul “cruce albastră” apare arar din acest loc, iar la stânga, sub lizieră, sunt cele dintâi sălașe dar și un pârâu ce taie ca un canion abrupt, în formă de Z, cu cascadă în trepte, Pietrele Șoimului. Cascada în formă de evantai este asemenea unui voal.
Se continuă pe curbă de nivel spre S, iar spre lizieră apare poteca spre Secătura, în dreapta ei o cruce de fier. Urmează traversarea zonei accidentată cu megaliţi şi bolovani piroclastici. Aici curge pârâul celui de-al doilea canion, cu sinuoase cascade (Reper: un măr contorsionat lângă potecă).
Se urcă pe lângă pârâu și se intră în canion. Traseul este accidentat, având de evitat mici marmite și stâncării. La un moment, albia grohotoasă face imposibilă accederea spre următorul prag în care se prăvăleşte apa cascadei de 10-12 m înălţime şi o lăţime de circa 1 m, formând în bază o marmită.
Se revine la potecă, continuând spre S. La stânga e un drum pastoral și o troiţă, iar mai jos un sălaş, un fânar, clăi şi o colibă. Suind costiş spre Secătura, apar stâlpii liniei electrice de înaltă tensiune. Pietrele Şoimului scad ca înălţime, prezentându-se ca bolovănişuri sau cuirase negricioase, invadate de mesteceni.
Marcajul “cruce albastră” reapare pe un fag solitar, respectiv pe un zid ruiniform (în zona V). Din dreapta, orientându-se spre SE, curge sinuoasă valea Secăturii, cu obârşia în Arşiţa. Îi acompaniem malul stâng și după circa 200 m ajungem la creasta stâncoasă dispusă E-V. Aceasta este tăiată de un canion în care valea Secăturii îşi prăvale apele pe un tobogan de 7-8 m, iar după un parcurs sinuos se aruncă pe următorul tobogan natural, formând o cascadă lungă de 12-15 m.
De la cascadă în aval, valea Secăturii parcurge zone cu albia bolovănoasă sau ca o covată și, înainte de-a traversa Vrănicioara, dă naştere ultimei cascade, înaltă de 1,5 – 2 m. Pentru a poposi la grota antropică, se trece prin stânga şi pe deasupra canionului, schimbând direcția deplasării spre SV, depășind o zonă foarte abruptă şi periculoasă, inclusiv vara!
După 3,5 – 4 ore de la debutul traseului poposim în grota înaltă de vreo 3 m, afundă de max. 4-5 m, dăltuită de căutători de filoane aurifere în breciile mozaicate.
De aici se coboară spre Vrănicioara pe o potecă pe curbă de nivel, având în dreapta valea Secăturii. Din acest punct, versantul devine abrupt, fixat de impresionante rădăcini de fagi şi carpeni bătrâni. Un interpus jgheab pe care au fost corhăniţi buştenii complică coborârea la stâna din Vrănicioara și de acolo, șerpuind lejer, la şosea.