Munții Igniș (Băița): Din Băița, pe valea Sfântul Gheorghe la galeria multiseculara

Traseu: Băița – valea Băița – valea Sfântul Gheorghe – galeria Sfântul Gheorghe – Băița - Calvaria din Băița

Obiectiv: vechile galerii miniere de pe valea Sfântul Gheorghe, Golgota – Calvaria din Băița

Localizare: Maramureș, Băița, Munții Igniș de V

Itinerar: Baia Mare – Băița – Lomaș – 12 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: turism speo-minier

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: adecvat anotimpului, cască, salopetă, lampă sau anternă pentru vizitarea galeriei

Lungime și durată: 4-5 km, 3 ore

Diferența de nivel: 200-250 m

Recomandări: harta Zona Turistică Baia Mare – Tăuții Măgherăuș din seria Gutinul Turistic, an 2005

Avertismente: nu intrați în abataje, galerii miniere fără ghid, echipament de protecție, surse de iluminat, risc major de surpare, accidentare sau prăbușirea în puțuri care nu sunt semnalizate

Căi de acces: din Băița spre NE, de la confluenţa dintre valea Băița cu valea Sfântul Gheorghe – reper cabana silvică din pâlcul de molizi

Mijloace de locomoție: autobuz urban nr.7 până în Băița, autoturism personal

Sugestii de cazare: cort

Descriere traseu:
Plecăm spre multiseculara Băiţa minieră, pitoresc apendice al oraşului Tăuţii Măgherăuş (în centrul localității Băița e bustul poetului Ion Şugariu amplasat între molizi seculari și în faţa fostei reşedinţe a directorului societăţii franceze care concesionase antebelic câteva importante areale miniere renumite pentru zăcămintele bogate în argint şi aur).

Mergem pe valea Băița, în amonte, spre Lomaş – Ulmoasa până la confluenţa văii Colbu (venind dinspre NV – reper o căbănuță silvică cu loc de popas, fostă locaţie pentru prepararea mangalului de bocşă) cu valea Băița. De aici la dreapta, traversăm un pod de beton și ajungem la confluența văii Băița cu valea Sfântul Gheorghe (venind dinspre NE).

Continuăm pe drumul forestier până în dreptul cabanei silvice cu amenajări pentru popas şi picnic, pitită pe valea Bagnău, malul stâng. Aici, drumul auto forestier/ fost minier, ce suie-n amontele văii Sfântul Gheorghe e blocat cu barieră amplasată de O.S. Municipal Firiza – Baia Mare RA.

Mergem pe drumul pietruit, în pantă. Nu peste mult timp, în dreapta drumului (reper borna silvică I/ 194 plasată pe un arbore deasupra intrării în galerie), apare arcada demi prăbuşită a unei prime galerii parţial inundată şi dezvoltată în piroclastite. Se continuă pe drum şi imediat în faţă şi spre stânga apare o bifurcaţie de văi din perimetrul galeriei Sfântul Gheorghe Negru, sau inferior, care se deschide într-un perete brun-negricios de andezite oxidate înalt de aproximativ 3-3,5 m.

O cascadă mică se află în faţa intrării parţial colmatată prin desprinderea masivă de anrocament din tavan. Ceva mai jos, la aproximativ 50 m, se poate remarca platforma fostului şteamp de spălare-prelucrare primară a minereului neferos, preponderent de argint.

La circa 100 m pe valea Sfântul Gheorghe, mal drept, e o altă galerie minieră, mai scurtă, şi vestigiile unui fost canal de aducţiune a apei tehnologice spre şteamp. Iarna sloii de gheață ca niște stalactite atârnă din bolta galeriei Sfântul Gheorghe Inferior, veche de trei-patru secole, poate chiar şi mai mult.

Intrarea în galeria stâncoasă se poate face doar târâş aproximativ 3 m după care se depășesc grohotele brun-gălbui ventilate intens de un curent de aer rece. De aici încolo se poate merge și în picioare prin galeria largă, orizontală, orientată aproximativ V-E-SE.

Galeria largă continuă aproximativ 100 m apoi profilul ei se diminuează pentru a mai continua circa 140 m după care un afund abataj multisecular, practic un puț cu diametrul de 3 m coboară cam 80 m valorificând filonul. Resturi de şină din lemn, fragmente de roţi de vagoneţi din lemn trădează vechimea acestei exploatări miniere în care, pentru a evita inundarea locului de muncă, filonul fusese exploatat ascendent iar minereul extras gravitaţional (conform geologului D. Iştvan). Mult mai târziu galerii transversale ca Emerika şi Ludovika (posibile prenume ale unor odrasle imperiale austriece) se orientaseră spre filonul bogat al sistemului Sfântul Gheorghe, valorificând astfel zăcământul.

Ieșim la lumină și putem admira molizii şi zadele vârfului Adami profilat spre vest. Suim spre amontele văii Sfântul Gheorghe. La un moment dat departe, spre NE, se vede culmea împădurită a vârfului Frăsineasa (1012 m altitudine). Ne aflăm relativ aproape de vârful Ulmu (802 m altitudine) şi vârful Ulmoasa (900 m altitudine), la nord de ele.

După circa 150 m apare o altă confluenţă de pâraie (reper borna silvică I/196). În stânga suie un drum de TAF ce taie culmea în străfundurile căreia a fost săpată galeria Sfântul Gheorghe Inferior, sub el e o altă galerie prăbuşită, în versantul din dreapta, exact la confluenţă, o galerie cu intrarea rectangulară blocată, decupată-n roci piroclastice. Pe firul pârâului venind dinspre est, la circa 75 m, apare un prag cu cascadă. Pe acolo existase o galerie veche a sistemului Sf. Gheorghe dar deplasarea prin albia accidentată, punctată de cuarţite filoniene e dificilă și riscantă.

Retur spre căbănuţa silvică pentru un scurt popas. În apropiere, pe malul stâng al văii, sunt galeria Emerika și lunga galeria Ludovika – prăbușite. Plecăm spre confluenţa văii Colbu cu plantaţie de molid.

Ne apropiem de Lomaş, în dreapta văii Băiţa sunt două foste galerii numite Hindenburg, rebotezate ulterior Averescu.

Coborâm pe valea Băița, în zona centrului de echitație și a primelor case de vacanță, pe malul stâng apare deschiderea, ca o vizuină, a unei vechi galerii miniere ramificată în Y după circa 10 m.

Din Băiţa, după ce oprim la bustul lui Ion Şiugariu, ne orientăm spre o cruce monumentală de aşa zisă marmură neagră, de fapt andezite tinere-negre-de Seini, ridicată în 1934 de societatea concesionarilor stabiliţi în Băiţa şi peste deal, în Valea Borcutului și ea străveche aşezare minierească. În ţintirimul bisericii romano-catolice se găseşte o a doua răstignire din aceeaşi rocă şlefuită şi inscripţionată de o altă societate concesionară de zăcăminte, la 1912 (pe o cruce e amintită exploatarea Miksa sau Maximilian, pe cealaltă exploatare la fel de vestită, Wilhelm).

O potecă suie de aici din ce în ce mai avântat spre Calvaria, reproducând ritualic la Sf. Paşti şi de Sf. Maria Mică – 8 septembrie, cu ocazia tradiţionalului bâlci (bulci conform tradiţiei locale) Golgota – Via dolorosa – Drumul Crucii. În câteva minute ajungem în faţa capelei cu o răstignire din andezite negre-funerare, pe stâncăria trădând un multimilenar geizer, cu două arcade pitoreşti. Perspectiva se deschide de-aici plonjant, spre depresiunea Băiţei marcată de cele două argintii turle de biserici şi spre E-SE-S de culmile împădurite ale Dealului Poprad şi Ţigher, respectiv vârfurile Pleştioare – Tocastru – Ulmoasa – Bagnău şi Frăsineasa de la E spre N.