Maramureșul Istoric: Din Desești la Rezervația Iezerul Mare
Traseu: Deseşti – Culmea Pietrei – Turbăria Iezerul Mare
Obiectiv: Deseşti – Culmea Pietrei – Turbăria Iezerul Mare – arie naturală protejată – un paradis floral primăvara de la bulbucii de munte (Trolius europaeus), la căldăruşe (Aquilegia vulgaris), lăcrămioare (Convallaria majalis), barba moşului (Eriophorum gracile, Eriophorum vaginatum), specii de orhidee precum Dactylorhiza maculata, Orchis pauster , gladiole sălbatice (Gladiolus imbricatus şi Gladiolus palustris), sor cu frate (Melampyrum bihariense), flori de arnică (Arnica montana), insectivora Roua cerului (Drosera rotundifolia), muşchi de turbă (Sphagnum sp.), răchiţele (Vaccinium oxycocus), crânguri cu mesteceni şi stejari, stâncării, martorii andezitici de eroziune care marchează abruptul E-SE al Culmii Pietrei, panoramele spre Creasta Cocoşului – vârful Gutâi sau Gruiul Lupului – Corha – Chicera (caldeire vulcanice) şi Sermeteşul din Piemontul Văratecului (Munţii Lăpuşului)
Localizare: Maramureșu Istoric, Desești, Muntii Igniș NE
Itinerar: Baia Mare – Desești – 50 km
Marcaj turistic: triunghi roșu
Tip traseu: drumeție etno-botanico-peisagistică
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 12-14 km, 6-7 ore
Diferența de nivel: 550-600 m
Recomandări: harta Zona turistică Budești – Desești – Ocna Șugatag din seria Gutinul turistic, an 2005
Avertismente: nu vă scăldați în Iezeru Mare, risc înec în apele saturate cu tanin
Căi de acces: din Desești, Hărnicești sau Sat Șugatag (în ultimul caz pe valea Cheii)
Mijloace de locomoție: autobuze-microbuze Baia Mare – Valea Marei – Sighetu Marmației; autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, pensiuni din Mara – Desești
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Desești via Pasul Gutâi. Primăvara pe serpentinele DN 18 se pot admira crini de pădure (Lilium martagon). Traseul debutează în Deseşti, de lângă Primărie. Cu autoturism personal se poate parca sub Biserica Sfânta Cuvioasa Paraschiva – UNESCO – edificată în 1770, cu fresce valoroase pictate în 1778 de meşterul Radu.
Trecem pe sub podeţul fostei căi ferate forestiere Mara – Sighetu Marmaţiei, biserica monument rămâne-n dreapta sus iar la stânga se înşiră gospodăriile moroşeneşti. Suim pe uliţa pietruită cu aspect de şleau de căruţe străjuit de garduri vii, urmărind marcajul turistic triunghi roşu,în final de mai și debut de iunie atrag atenţia căldăruşele (Aquilegia vulgaris) -în ţintirimul bisericii, pe sub prispe ori în fânaţele livezilor dominate de pruni. De pe malurile șleaului se poate panorama spre abruptul NE al platoului vulcanic Gutâi.
Pe măsură ce drumul de căruţe, pe alocuri acompaniat de o potecă – mai ales acolo unde şleaurile-s afunde şi mocirloase după ploi – suie spre Culmea Pietrei, livezile de pruni şi mai puţini meri, peri, cireşi, fac loc crângurilor cu tufe de aluni, mai apoi stejari şi mesteceni, alocuri cu colibe şi clăi de fân.
Drumul şerpuit suie traversând spre V două praguri urmate de nişte largi terase cu dumbrăvi şi crânguri înainte de-a ajunge la Culmea Pietrei (poalele E) pe care o traversăm urmărind un drum pastoral care, în zona superioară, se apropie foarte mult de malul stâng al modestei văi a Iezerului (reper stâncăriile îngemănate ce izbucnesc din făget ca nişte turnuri sur-maronii, în dreapta drumului care, iniţial o ia spre S-SV, apoi către V). Pe platoul de deasupra Culmii Pietrei, la stânga se desprind două variante pastorale care conduc spre valea Brazilor – vârful Pleşca.
Pentru a ajunge la aria naturală protejată – turbăria Iezerul Mare - trebuie să mergem înainte, adică spre N. În stânga potecii apare firul văii Iezerului care traversează o luncă umedă cu bulbuci de munte şi orhidee dar şi varietăţi portocalii de piciorul cocoşului (Ranunculus sp.). Aici e marcat un izvor iar în dreapta lui, la circa 30 m, un fost loc de popas amenajat la poalele unui fag tânăr.
2 ore și 30 de minute ne sunt necesare pentru a ajunge din Deseşti în zona S-SV a turbăriei Iezerul Mare care se întinde pe o suprafaţă de 5 ha (extinsă la 12 ha). De departe atrag atenţia pămătufurile florilor barba moşului (sau bumbăcăriţă) realizând un imens covor, printre ele exemplare de steregoaie (plantă medicinală, otrăvitoare – Veratrum album). Ochiul de apă întunecat, neregulat şi afund, e chiar în centrul turbăriei Iezerul Mare dar sub nivelul muşuroaielor acaparate de merişoare, răchiţele, muşchi şi afini, motiv pentru care nu e vizibil decât din apropiere.
Deplasarea prin Rezervația Iezerul Mare groasă şi elastică e similară mersului pe o saltea pneumatică, impresia fiind de scufundare iminentă. Perspective se deschid de la Iezerul Mare spre valea Brazilor, vârful Igniş, Mogoşa, Pleşca, Rotundu, Brazilor dar şi spre Piatra Vulpii, Poiana Brustani, respectiv spre Gutâi.
Continuăm spre NE de la Iezerul Mare și coborâm spre o vâlcea largă prin care se drenează o parte din apele turbăriei, se poate ajunge la spectaculoasa zona Valea Chei pe care urmând-o la E se descinde-n Sat Şugatag.
Dacă se continuă la NV pe Culmea Pietrei, trecând pe lângă Piatra Vulpii şi apoi Piatra Negrului, se poate ajunge pe platoul Ţiganul (de aici se poate coborî în circa 1 h la Cascada Strungii) şi-n continuare pe Piatra Iepii, de acolo spre Poiana Brustani, Piatra şi Cascada Ciuroiului.
După popas continuăm spre E, pe lângă crucea cu răstignire a vârfului Pietrei şi de acolo-n jos pe un sinuos-accidentat drum pastoral, ce taie un făget cu stâncării şi grohote, care ne scoase repede sub Culmea Pietrei.
De acolo ne deplasăm spre S-SV acompaniind pe la poale Culmea Pietrei, deplasarea efectuându-se prin crânguri şi dumbrăvi cu fagi, goruni şi mesteceni în pajiştea cărora apar orhidee, lăcrămioare şi bulbuci de munte, mai apoi variate feluri de bureți și ciuperci. De amintit specii precum Sisyridium angustifolium (falşi irişi), florile cucului (Lydius flos cuculi), florile broşteşti (Ranunculus acris) sau florile de leac (Ranunculus repens), Nu-mă-uita (Myosotis sylvatica), tătănese păroase (Symphytum officinalis), violete (Viola jooi) sau Viola aetolica, ruşcuţe (Hieracium cimaurantia).
După 6 ore micul circuit se încheie în țintirimul bijuteriei arhitectonice de lemn cu hramul Sf. Cuvioase Paraschiva aflată aproape în centrul Deseştiului.
