Locații rustice din Țara Chioarului și Fisculaș

Traseul din 19 noiembrie 2015, singur

Obiectiv: redescoperirea toamna a unor locații rustice deosebite din Țara Chioarului și Fisculaș
Localizare: Maramureș, partea NV a Țării Chiorului și Fisculaș (zonă astfel definită în perioada Imperiului Austriac, cuprinzând satele limitrofe Băii Mari și orașului Baia Sprie din care proveneau minerii și lucrătorii din șteampurile prelucrătoare ale minereurilor de aur și argint, beneficiari ai unor facilități fiscale imperiale, printre altele taxe mai mici și posibilitatea de a le plăti în natură)

Itinerar: Baia Mare-Săcălășeni-Coaș-Copalnic Mănăștur-Rușor-Măgureni-Cernești-Fânațe-Ciocotiș-Copalnic Mănăștur-Vad-Lăschia-Șurdești-Baia Sprie-circa 112 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: circuit autoturistic sau cicloturistic

Grad dificultate: -

Echipament necesar: adecvat anotimpului

Lungime și durată: în funcție de obiectivele vizate aproximativ 3-5 ore

Diferență de nivel: -

Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului 2012
Nu putem (deocamdată cel puțin) să recomandăm noul și deosebit de esteticul Centru de Documentare și Informare Turistică de la intrarea în Copalnic Mănăștur deoarece e mereu închis și în consecință total inutil (precum celelalte din Maramureș pentru care s-a cheltuit mult dar degeaba)
Din Coaș, pe Valea Caselor și Poiana Sclipodi, se poate ajunge la Zugău, în defileul sălbatic al râului Cavnic-traseu nemarcat sau, după circa 10 km (automobilistic/ cicloturistic), în Întrerăuri
Din Copalnic, în amontele văii Domoșa, trecând pe lângă biserica de lemn, monument istoric minunat restaurat, se poate sui în Copalnic Deal-Preluca Nouă, de acolo continuând către Codru Butesei, Aspra, Buteasa Râu, Ciolt sau spre Defileul Lăpușului-flancul geografic drept (nordic)
Din Copalnic Mănăștur se poate de asemenea continua, traversând Culmea Preluca, spre Preluca Nouă, Preluca Veche, Dealul Corbului și Defileul Lăpușului
Din Măgureni se poate accede (autoturistic/ mountainbike ) spre Valea Arinului-Culmea și Drumul Mașchii și-n continuare spre Groape-Răzoare-Tg.Lăpuș sau în Preluca Veche, pietonal către Defileul Lăpușului sau pe Culmea Preluca la Poarta Pintii (o arcadă dolomitică impresionantă), valea Babii și cascada omonimă, mai departe spre Muzeul Florean – Poiana Soarelui I și II – Dealul Pietriș, vizitând expoziția în aer liber cu sculpturi monumentale realizate în calcar, marmură, andezit ori tehnici mixte
Din Fânațe și Ciocotiș se poate sui (pietonal, traseu nemarcat) pe Șatra Pintii
Din Ciocotiș, prin Trestia, se poate sui pe Măguricea și în Runcu iar de-acolo se ajunge ușor la Bulbuc-un neck vulcanic impresionant care marchează versantul drept geografic al văii Bloaja. La S-SV de Măguricea, în apropierea unei plantații de pini silvatici, se află un mic mausoleu ridicat în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial.
La 18 km de Cernești, mergând în amontele văii Bloaja și trecând prin Fânațe-Ciocotiș, se ajunge în sătucul Izvoarele, de un pitoresc aparte și cu o multiseculară biserică de lemn, monument istoric dar și o biserică de lemn mai nouă.
Din Izvoarele se poate sui (pietonal-turistic) spre Cornu Șetri și Șatra Pintii, către Schitul Șatra, o peșteră antropică din zona SE a Culmii Șatra, respectiv la un aven afund de peste 35 m din zona V-SV a aceleiași culmi, dezvoltat în diaclaza de sorginte tectonică a andezitelor dure (descoperit și cartat în 2013 de către membrii Clubului de Speologie Montana din Baia Mare)
La întoarcerea către Baia Mare, mergând din Copalnic Mănăștur în amontele râului Cavnic, de vizitat biserica de lemn, monument istoric cu o turlă atipică, influențată de baroc, din Lăschia, imediat după aceea bisericile de lemn, monumente istorice incluse patrimoniului UNESCO, din Plopiș și Șurdești, mai apoi Complexul istoric-muzeal dr. Vasile Lucaciu din Șișești
Pasionații de drumeții pot vizita în Șurdești Bulbucul Mare și Bulbucul Mic, Piatra Roșie și Peștera Pintii
Din Dănești se poate face o frumoasă excursie prin scurtele chei săpate multimilnar în durele roci vulcanice (riodacite de Dănești) de pe valea Izvoru Bulzului până pe Dealul Tieiului (a cheilor adică în argou local)

Avertismente: -

Căi de acces: circuitul auto sau cicloturistic se poate face din Baia Mare via Coaș-Copalnic Mănăștur sau invers, prin Baia Sprie-Șurdești-Copalnic Mănăștur

Mijloace de locomoție: autoturism personal; bicicletă

Sugestii de cazare: pensiuni băimărene, din Săcălășeni, Baia Sprie ori Dănești

Intrare în ultima decadă a lui noiembrie, după serii de brume urmate de o lungă perioadă aproape nefiresc de caldă, cu temperaturi diurne trecând adesea de 14-16 grade C, nopți cu 5-6 grade C, uneori cu averse domoale și scurte. Pădurile deja aproape despuiate. Excepție frivolii mesteceni arborându-și robele străvezii galben portocalii. Cer când noros-tenebros-dramatic, când generos, cu neregulate insule de senin și bucălați norișori albicioși. Dimineți umede și cețoase. Fastuoase crepusculuri urmate de noaptea grabnic pogorâtă.

O iau de unul singur pe la 10 dimineața spre Satu Nou de Jos-Cătălina-Săcălășeni. Remarc că apele Lăpușului au mai crescut în ultimele zile iar maiestuoasele sălcii și plopii își scaldă vânjoasele trupuri în acalmia din amontele micului baraj de la Cătălina. Ce frumos se profilează la stânga, intrând spre Săcălășeni, biserica din Ocoliș iar în fundal Mons Medius, Gutâiul și vârful Mogoșa! Șatra Pintii e înghițită de nebuloasele întunecate. Cu toate că-i lipsește strălucirea, ziua mi se pare faină, mai ales în momentul în care în fâneața din dreapta, după ce trecusem de Săcălășeni spre Remetea Chioarului, descopăr fericit cele patru siluete albe inconfundabile ale egretelor și aproape de ele pe cea solitară, sură, a unui bâtlan (stârc cenușiu). Mă opresc fascinat însă imediat, speriate, elegantele făpturi decolează cu nespusă grație și o aparentă imponderabilitate. Încerc o tehnică de învăluire a egretelor și stârcului, ieșind în câmp pe un drumeag îngust, asfaltat. Nu ține! Păsările-s la fel de circumspecte precum ulii șorecari care-mi urmăresc parșiva manevră din vârfurile plopilor, stâlpilor de telegraf ori a bâliilor negricioase de floarea soarelui. Sper din inimă să fi reușit totuși să surprind nițel aceste minunății aqua-avifaunistice.
Întorc și continui către Coaș, încântat de contrastul deosebit de plastic-armonios dintre verdele crud al otăvitelor tardiv trifoiști, lucerne, fânațe naturale cu porumbiștile nisipii-ocru-bej și sângeriul-vișiniu al tufelor de mur. Opresc pe podul de peste Lăpuș, panoramând în amonte, spre Remetea Chioarului și-apoi în aval, spre Coruia. Din nou soarele se joacă cu mine înviorând apa susurândă peste micile praguri ori grav bolborosindă în bulboanele afunde de la picioarele podului. Ioc pescari. Trec de izvorul natural debordând de avertizoare afișe îndemnând la igienă și curățenie, las la stânga școala și opresc în dreptul unui arbore bizar coafat, aducând flagrant unui exotic palmier. Dar ce să caute palmierii în Coaș (cu toată încălzirea golbală)?! Las apoi în dreapta, imediat după noua biserică și primărie, drumul către Valea Caselor, admirând în stânga armonioasa biserică, monument istoric cu turla migălos șindriluită profilată pe cerul albastru călătorit de norișori ce par năzdrăvani mielușei. După afunda înșeuare a Văi Caselor sui avântat spre marginea E a Coașului. La dreapta, peste o vale cu fânețe și livezi clasice, apare dosul Măgurii Coașului. La stânga, departe, se văd Culcea, Săcălășeniul, Coltăul și o parte din Baia Mare. Un drum pietruit duce (la stânga) în Curtuiușu Mic, apoi altul, desprins spre dreapta, în 8 km, la Întrerăuri (în mare parte asfaltat). Admir in passing spre Copalnic gorunetul, plantația matură de pini silvatici, ararele izbucniri galbene și portocalii ale extrem de puțin rămaselor frunze de plopi și mesteceni. Înainte de-a coborî în Copalnic scrutez peste fânașe și livezi amărâte spre măreața Șatra Pintii iar în dreapta ei spre o culme lungă deasupra căreia negurile lăptoase par a fi dat năvalnic în clocot.

Gospodării răzlețe în capătul V-NV al Copalnicului În umbră debutul defileului râului Cavnic dominat spre S de Copalnic Deal, rotunjit, chelios. Ori de câte ori intru în Copalnic Mănăștur îmi atrage irezistibil privirile silueta bisericii cu turla argintie ițită din micul pâlc de pini – indiferent de anotimp acea panoramă e de o indescriptibilă picturalitate și fotogenie. O tai prin centrul comunei și mă opresc abia în Rușor, descoperind acolo tot mai rarele case vechi, tradiționale și bulbucata turlă a bisericii apoi minunățiile peisagistice ale feței nordice a Culmii Preluca și Dealului Flori. Minusculele pete de culoare le generează și-acolo mestecenii tineri, perii și cireșii sălbatici alături de tufele de mur. Clăile burduhănoase de fân la poalele cărora scurmă ori dormitează ciopoarele de găini și grămezile mari de bălegar de grajd aranjat meticulos pentru a fermenta înainte de-a fi scos pe ogoare le conferă un inconfundabil iz patriarhal acestor locuri. Probabil de la ultima tura din Valea Arinului la Poarta Pintii (cu Mișu și Brena) nu am mai fost prin Măgureni, celebru pentru pomăriile sale și horinca de prune dar mai ales cea de leac, de pere puturoase. Ies din șoseaua spre Cernești-Drslul Pietriș-Târgu Lăpuș luând-o-n dreapta pe asfaltul îngust ce duce-n Măgureni. Aici din nou un ceva mereu fascinant, grafica cu ritmica plastică a îngustelor holde dispuse pe câte un deal mamelonat ori pe mici terase. Mere galbene, roșii, verzi-roșii (șovare delicioase) atârnă în ramurile subțiri, negre și dens dantelate parcă, aducând unor globuri natur numai bune să decoreze Pomul de Crăciun. Gospodăriile și ogrăzile par pustii. Doar lătraturile câinilor și câte un tractoraș ogorând de zor semnalează pe-aici pulsul vieții scurse după un aparent diferit timp. Înainte de-a ajunge la biserica zidită și cu turla la fel bulbucată precum a celei din Rușor, aud glasuri de femei. De descopră la stânga drumului. Sunt cernite și adunate ca la un prohod, tăifăsuind stând așezate pe lavițele de lemn din prispa micului magazin sătesc privat. Mai apoi întâlnesc câte o femeie ori două, vârstnice mai ales și țărani meșterind în curți, reparându-și utilajele agricole, atelajele sau extinzându-și gospodăriile. Atipică mi se pare doar firesc-detașata lor comunicare cu telefoanele mobile de care nu se mai despart defel. Deh globalismul și asaltul high tech fără frontiere!

Plec către Cernești. Înspre zările N-NE răsar culmile Gutâiului. Însorite. Frumoasă lunca văii Bloaja, otăviturile, ogoarele cu bradze groase, sălciile cu coame aurii și arinii verzi întunecați străjuind malurile dar mai ales perspectivele, peste terasări, spre partea V-NV a Șatrei lui Pintea și Cornului Șetri. Atipice aici porțile maramureșene, masive, bogat ornamentate, foarte departe de tradiționalul ancestral. Mărețe, opulente, arogante. Acestea nu lipsesc nici în Ciocotiș ori Izvoarele (Bloaja e denumirea veche, consacrată secular de localnici) . La fel ca peste tot, nu doar în Maramureș, și în Fânațe și Ciocotiș s-au împuținat drastic casele, șurile, gospodăriile tradiționale cu specificul arhitectural inconfundabil. Cu greu mai descopăr câte una pe care o foto-nemuresc. Ceva aparte însă mă mișcă nespus pe-aici, mai întâi o densă livadă de pruni tineri neîngrijiți ale căror coroane amalgamate crează ciudate tuneluri paralele, demne de un sofisticat parc nobiliar englezesc iar mai apoi, de pe la intrarea în Ciocotiș, căpița însorită a Măguricii pe care ajunsesem într-o urâcioasă zi de iarnă cu nea umedă, viscolită (alături de D. Pascu, M.Gheție & draga mea Brena). La dreapta ei Runcu, cu fața sudică tăiată de drumul forestier în largi serpentine și stâncăria în trepte de pe vârf, către valea Bloaja. Descopăr câteva porți de șuri, relativ recente, bogat decorate apoi decid să mă întorc spre Copalnic Mănăștur și de-acolo în sus, pe lângă râul Cavnic. Gata cu aparițiile soarelui. Admir în trecere turla înnoită, șindriluit-bulbucată, a bisericii monument istoric din Lăschia apoi ascuțitele turle-săgeți ale bisericilor UNESCO din Plopiș și Șurdești, Piatra Roșie, Măgura Dăneștiului…Temperatura a urcat între timp până la 13 grade C dar e cenușiu, tern și excesiv de umed, dovadă că frontul atmosferic aducător de precipitații se apropie vertiginos de Maramureș. Pe la ora 14 ajung în Baia Mare nespus de nerăbdător să-mi descarc și privesc critic (ca de obicei), imaginile adunate-n acest scurt, dar interesant, circuit printr-o parte a Țării Chioarului și Fisculaș.