La rododendron, în Munții Rodnei

Traseul din 7 iunie 2015 cu D. & M. Mariș, G. Cozma, M. Muntean și eu

Obiectiv: valea și lacul Lala Mare (1820 m altitudine) din Parcul Național Munții Rodnei la înflorirea rododendronului (bujorului de munte)

Localizare: Parcul Național Munții Rodnei – județele Maramureș și Bistrița Năsăud

Itinerar: Baia Mare-Cavnic-Văleni-Bârsana-Moisei-Borșa-Pasul Prislop-Gura Lalei de pe Bistrița Aurie-valea Lala inferioară-La Vâltoare -186 km (cu retur prin Borșa-Moisei-Săcel-Bârsana-Vadu Izei-Pasul Gutâi-Baia Sprie)

Marcaj turistic: vechiul marcaj punct albastru corect, standard; cel mai nou e neglijent realizat, inestetic, constând doar într-un punct albastru fără inelul alb împrejur, adică neconform turistic

Tip traseu: drumeție alpină

Grad dificultate: mediu

Echipament necesar: bocanci, hanorac, pantaloni lungi, bețe de trekking, pelerină, apă potabilă (există și izvoare naturale în debutul traseului și în căldarea Lacului Lala Mare – la poalele vârfului Inăuț

Lungime și durată: drumeția propriu-zisă are aproximativ 12 km și 6-7 ore (tur-retur)

Diferență de nivel: circa 850-1000 m

Recomandări: harta turistică Munții Rodnei-Editura Bel Alpin; harta Parcul Național Munții Rodnei realizată de către Administrația Parcul Național Munții Rodnei (se găsește și pe site-ul acesteia)

Avertismente: habitat de vipere, urși, mistreți; zone pastorale – stână cu câini ciobănești; atenție, suind de La Vâltoare spre poiana cu stână din flancul geografic stâng al văii Lala, peste albia acesteie și spre stânga, se vede o fostă căsoaie pastorală în stare de degradare-poteca marcată turistic traversează valea pe o punte șubrezită și continuă în cea mai mare parte pe malul geografic drept al acesteia; daca nu se traversează valea și se continuă în amontele Lalei pe malul geografic stâng, poteca pastorală se termină aproximativ vizavi de fundația/ ruinele refugiului alpin amenajat pe fața N-NV a Muntelui Gaja după anul 2005 de către Administrația Parcul Național Munții Rodnei și măturat de avalanșă în prima iarnă

Căi de acces: din Valea Bistriței Aurii –DN18 –pe la Gura Lala până La Vâltoare-6,6 km drum forestier cu 3 conuri de dejecție post torențială care pun probleme autoturismelor joase; prin Pasul Rotunda (cu 4×4) până în Șaua Gaja (1719 m altitudine)

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare-Borșa-Iacobeni-Vatra Dornei până la Gura Lalei; autoturism personal

Sugestii de cazare: pensiuni din Borșa, în Pasul Prislop; cort; la localnicii de pe Bistrița Aurie-zona Șesuri-Rotunda-Cârlibaba

În funcție de durata iernii și sosirea primăverii, în Munții Rodnei, începând de pe la finele lunii mai și în debutul lunii iunie începe înflorirea rododendronului *(smârdar sau bujor de munte) alături de o mare varietate de specii botanice minunate și valoroase, motiv pentru care realizăm an de an escapade alpine pe diferite trasee în acest sezon. De această dată le propun colegilor un traseu aqua-turistic splendid, în amontele văii Lala spre căldarea glaciară a lacului Lala Mare de la poalele Inăuțului și Inăului. Prognoza meteo e ideală- soare, nicio șansă de averse. Starea carosabilului (pe DJ 184 în lucru apoi suind spre Pasul Prislop și în continuare pe DN 18, către Gura Lalei, respectiv la întoarcere spre Pasul Gutâi) e una mizerabilă (cu gropi și praguri afunde inevitabile, adică ”ideale” pentru… distrus autoturismele).

Întâlnirea e stabilită pentru ora 6 dimineața și plecăm spre Borșa-via Cavnic-Valea Izei. Având în vedere lungimea traseului auto (186 km/sens) și pentru a evita la maximum parcurgerea traseului pe un soare puternic nu ne oprim decât în Dealul Văleniului pentru a panorama de-acolo spre Platoul vulcanic Gutâi, Culmea Pietrei, despicătura acesteia pe valea Chei, marea seceră andezitică intruzivă a Pietrei Tisei de la V de Vadu Izei și Șugău, mai aproape către Ocna Șugatag, apoi în Borșa, pentru a nemuri încă o data Pietrosu Rodnei cu căldările sale glaciare încă decorate cu restrânse gulere imaculate de nea, respectiv vârful Puzdre ai cărui versanți sunt deja pigmentați de insulele întinse de rododendron ciclamen. În rest savurăm din autoturism clencerii și jirezile de fân, cuiburile de berze cu pui, tradiționalul arhitectural (enorm de puțin păstrat) din Maramureșu Istoric, începând de pe Valea Cosăului, continuând cu Valea Izei și apoi cea a Vișeului.

La Vâltoare – pe valea inferioară-medie a Lalei- ajungem pe la ora 9,30 iar la 9,45 aproximativ pornim spre lacul Lala Mare savurând din start repezișurile, bulboanele fierbânde, vuietul văii abundente din pricina topirii celor mai de pe urmă depozite de nea de pe versanții Inăuțului, Inăului și ai Crestei Pleșcuței. Răcoare în zonele umbrite de pădurea de rășinoase scăpată de hăcuirea barbară postrevoluționară și pe alocuri spontan regenerată. Sprințare izvoare cristaline și pârâiașe afluiesc în valea Lala din dreapta drumului pietros de TAF/car închis cu o barieră metalică. În dreapta sus, deasupra versanților despuiați de molidiș dar cu o rețea de drumuri de TAF, Munceluțu (1768 m altitudine) apoi vârful Ciungilor (2041 m) de pe Creasta Pleșcuței. Curând în față se ivește piramida vârfului Inăuț-cu depozite subțiri de nea -2222 m altitudine, apoi, în continuarea acestuia spre NE-Muntele Gajei (vârful Gajei 1847 m altitudine) & Șaua Gaja-cu un par de fier și săgeți – indicatoare turistice.

La podul peste valea Lala abandonăm drumul și suim scurt-alert pe poteca pastorală bolovănoasă care iese la tradiționala locație a stânei de sub Tarnița din Ciungi. Stâna era pustie, la întoarcere însă ne vom întâlni cu o mare turmă de vreo 500 de oi și puține capre ce suiau pentru vărat. În pajiștea amplă de pe malul geografic stâng al văii Lala apăre mai întâi o rulotă-colibă apoi o căsoaie de stână trainică, destul de nouă, amplasată într-un lan de agresiv-oportunistă ștevie (Astrantia major) și urzici ce au înlocuit de-alungul vremii, după pășunatul excesiv, pajiștea alpină spontană, deosebit de valoroasă. Remarcăm poteca pastorală largă, aparent circulată și turistic, de pe malul stâng al văii Lala, în loc să traversăm pe puntea șubredă și să continuăm pe marcajul punct albastru, trecând prin fața dărăpănatei foste căsoaie, o urmăm.

Valea Lala curge tumultuoasă, furibundă uneori, alteori cu superbe meandre calme, la stânga noastră. Poteca suia printre molizi și doborâturi rare de vânt, apoi se curmă subit după ce ajungem aproximativ vizavi de dezastrul produs de avalanșa care, în urmă cu mai puțin de un deceniu, a măturat refugiul Administrației Parcului Național Munții Rodnei și o porțiune însemnată de pădure, trunchiurile putrezinde stând încă de-a valma pe malurile și de-a curmezișul văii. Traversăm prudenți zona haotică, suim pe malul geografic drept al Lalei și dăm peste primele tufe înmiresmate de rododendron ciclamen și de marcajul punct albastru care continuă, dublat pe alocuri de panglici albastre de polietilenă agățate în jnepeniș, în amontele Lalei superioare. De pe-aici apăr falnicele exemplare de zâmbri – Pinus cembra – relicte glaciare- îndeosebi pe versantul NV al Muntelui Gajei dar și pe cel E-NE al Pleșcuței, intercalate cu molizi rari, jnepenișului (Pinus mugo), ienupărișului, afinișului. Indiscutabil, spectacolul grandios ni-l oferiră repezișurile, cascadele, marmitele clocotind-înspumate, vuietul văii Lala cu o impresionantă cădere de pantă și deosebit de mare varietate botanică de pe malurile sale accidentate.
Curând apar turiști, adulți dar și copii, un grup măricel din Vișeu de Sus dar și turiști din București, Suceava. Pe poteca ce leagă Șaua Gajei (1719 m altitudine) de lacul Lala Mare vedem mai întâi vreo 3 turiști-schiori apoi câteva grupuri, inclusiv cu copii de 3-10 ani, veniți de prin Vatra Dornei din câte am înțeles. Spectacolul văii Lala superioare se amplifică pe măsură ce ne apropiem de traversarea spre malul drept de unde suișul la căldarea glaciară, vastă, a lacului Lala Mare, devine lejer.

La ora 13,15 poposim pe malul splendidului lac în care se oglindesc albe pete de nea de pe Inăuț dar și bluratele siluete ale câtorva montaniarzi. Odată cu sosirea tot mai numeroșilor turiști pe malurile lacului începu creștinesc-mioritica spălare a picioarelor în undele înghețate din care adineaori am băut apă eco (iar ulterior bio!). Apoi pe malul lacului de la obârșia văii Lala apar PET-urile cu variate licori puse la refrigerat natur. Deh, mârlănia și ecoturismul = două cestiuni paralele!
La poalele Inăuțului o ciurdă de turiști anti natura pasc de zor florile de rododendron, burdușindu-și cu ele plășile de plastic = turism de profit neică! Nu peste multă vreme se ivesc câțiva turiști pe Creasta Pleșcuței dar și două grupuri de câte 5-6 turiști pe vârful Inău, alții suind costiș pe poteca marcată cu punct albastru, de la lacul Lala Mare spre Șaua cu Lac – vârful Inău. Dăm un tur lacului pentru a-l surprinde din toate unghiurile apoi facem plajă mai bine de vreun ceas.

La ora 15,15 o luăm la vale către La Vâltoare, de această dată lumina scoțând la iveală alte, nebănuibile dimineața, frumuseți iar arșița favorizând răspândirea eterat-parfumatelor miresme mixate de jneapăn, ienupăr, rododendron și molizi aflați în debutul înfloririi. Fără a ne grăbi, savurând din plin farmecul zilei și locurilor, în ceva mai puțin de 2 ceasuri ajungem pe platforma fostei rampe de afluire a buștenilor-debitare-sortare-încărcare în autospeciale de La Vâltoare (ora 17). Ne îmbarcăm și o luăm spre Gura Lalei-Pasul Prislop, admirând in passing Inăul, Tomnatecu I, vârful Omului, vârful Clăii, vârful Gărgălău apoi vârful Laptelui, Anieșu Mare, Puzdre și Pietrosu Rodnei iar vizavi/în dreapta, Cearcănu și Podu Cearcănului din Parcul Natural Munții Maramureșului. S-a făcut foarte cald în timp ce ne deplasăm spre casă via Bârsana-Oncești-Pasul Gutâi. Oprim scurt pentru a profita de excelenta apă de izvor de deasupra Bisericii Vlaicului- de lângă un fost canton al drumarilor iar pe la ora 20,30 ajungem în Baia Mare după o primă, grozavă, ieșire la rododendron din vara lui 2015.