La Mănăstirea Sfânta Ana Rohia
Traseu: Tg. Lăpuș – Rohia
Obiectiv: Mănăstirea Sfânta Ana Rohia, Țara Lăpușului, Rohia
Localizare: Maramureș, Țara Lăpușului, Rohia
Itinerar: Tg. Lăpuș – Rohia
Marcaj turistic: -
Tip traseu: cultural – ecumenic
Grad dificultate: -
Echipament necesar: stradal, decent
Lungime și durată: 52 km, 6-7 ore incluzând accesul la/ de la obiectivele propuse
Diferenta de nivel: -
Recomandări: de vizitat în orice zi/ anotimp sau, pentru amatori de procesiuni religioase grandioase, la marile sărbători
Avertismente: -
Căi de acces: din satul Rohia
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Tg. Lăpuș, de acolo locale spre Rohia; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: cort, pensiuni din Tg. Lăpuș – Rohia, localnici
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre satul Rohia şi Mănăstirea Sfânta Ana Rohia scrutând, începând din Dealul Pietriş, către Minghet, Hudin şi Ţibleş apoi mai spre sud, spre vârful şi Culmea Breze iar mai la dreapta, către vârful Aluniş, străjerul aproape la fel de vestitei Mănăstiri Rohiţa. Frumoasă e depresiunea Rohiei în zori, primăvara și toamna datorită pastelurilor, iarna mulțumită sobrei reprezentări în alb-negru. Minunate acuarelele îngustelor holde, gospodăriile grupate în jurul bisericilor, micile și răzețele livezi de meri şi pruni, turmele de oi lăsate să pască-n ţarina din marginea drumului.
Mănăstirea Sfânta Ana Rohia se poate vizita, ca orice sfânt locaş, cel puţin din două perspective, una cultural-turistic-laică şi o alta religioasă, posibil strâns legată de o mare sărbătoare, dacă nu chiar de hramul acestuia. Un mirean absolut oarecare poate evada uneori din rutina cotidiană pentru a plonja spiritual înspre sacralitate și divin.
Depăşind centrul satului cotim la stânga, trecem prin deschizătura monumentalei porţi maramureşene, suind serpentinele îngustului dar pitorescului drum săpat în gresiile bej-ruginii frecvent marcate de humanoidele ori sfericele formaţiuni-trovanți- proeminând din rambleu. De fapt trovanţii se ivesc începând chiar de la ieşirea din Tg. Lăpuş, înainte de valea Rohiei.
Văzând aceste roci sedimentare condensate în jurul unor nuclee cu origini diferite, ni se poate părea că avem în faţă nişte copii abia născuţi, tandru şi strâns înfăşaţi de mamă (de exemplu precum La Râpa cu Păpuşi din județul Bistrița Năsăud). Uneori serpentinele intersectează vechiul şleau de căruţe şi poteca săpată-n gresii. Frumoase răstigniri şi troiţe acompaniază drumul ce o taie printr-un colţ de codru matur de fag şi stejar. Curând ajungem la Mănăstirea Sfânta Ana Rohia și cea de-a doua poartă monumentală.
De-aici continuăm pe jos, (in)voluntar, treptat pătrunşi de sacralitate. În dreapta rămâne paraclisul de vară şi biserica (care aminteşte prin formă, armonie şi culoare de Catedrala Mitropolitană din Timişoara, mai apoi cuhnea. La stânga e versantul ce suie abrupt, marcat de bogat ornamentate troiţe, apoi vestita bibliotecă a mănăstirii. Excesiv de mica depresiune, ca un căuş, în care s-a pus piatra de temelie pentru Mănăstirea Sfânta Ana Rohia, impune dezvoltarea pe verticală.
Albe clădiri cu balcoanele dantelate de înlănţuite arcade din care zâmbesc minunatele flori, sunt la stânga îngustei alei. Sus, cocoţată parcă pe un promontoriu, e bisericuţa de lemn, o veritabilă bijuterie precedată la poale de un omagiu (sculptat în lemn de stejar) adus haiducului Pintea Viteazu. La dreapta sus o impozantă clădire administrativă, cu garaje în bază.
Biblioteca mănăstirii Rohia e sub pertinenta îngrijire a protosinghelului Macarie Motogna, monahul bibliotecar etern prins în varii activităţi editoriale dar şi lansări de carte religioasă. Aici, dăltuită-n piatră sură, ne întâmpină o statuie a lui Nicolae Steinhardt. De fapt chipul sihastric-blajin-înţelept al acestuia îl vom descoperi şi-n alte lucrări artistice (un bust în lemn, o acuarelă miniaturală, portrete în ulei, un inspirat şi delicat desen… toate acestea aflându-se-n chilia lui).
Becuri-lumânări substituie afumătoarele lumânări din seu de odinioară, în aer simţi însă în fiece clipă parfumul cerii şi-al tămâiei. De sus, de la uşa bibliotecii, ai o primă perspectivă plonjantă asupra întregului ansamblu monahal. Aceasta devine una cu-adevărat impresionată suind treptele-n serpentină către biserica de lemn, dând impresia că fiecare treaptă zidită din plăci de andezit are menirea să te apropie treptat de porţile cerului. De-acolo de sus, din pridvorul bisericuţei decorat cu sculpturi în lemn şi o migălos încrustată cruce, priveliştea se desfăşoară spre vălurit-împăduritele culmi învăluite spre prânz de plutindele neguri fine, totul aducând unei savante şi delicate stampe japoneze.
În bisericută atrag atenţia sfinte icoane, vitrine cu odoare şi obiecte de cult bisericeşti minunat încrustate-n argint dar şi numeroase cărţi sfinte, printre care o străveche Evanghelie scrisă în alfabet chirilic şi Biblia mitropolitului Varlaam, un veşmânt bisericesc etc. Impresionează simplitatea lăcaşului, în întregime construit din lemn de brad, invitând la smerenie, introspecţie şi pioasă rugă.
Coborând de la biserica de lemn admirăm încă odată clădirile albe cu arcade, florile, policrom-armonioasa turlă a bisericii, troiţele bogat ornamentate, poarta de lemn, pădurea apoi o luăm spre fostul conac boieresc, azi frumoasa Şcoală I-VIII din Rohia de unde se deschide o altă, frumoasă, perspectivă spre vatra satului dominată de turla argintie a uneia dintre biserici.
Gospodăriile umbrite de ghirlandele de viţă de vie cu frunze ruginii, puţinele case vechi spoite-n albastru ultramarin şi cu şarpante din draniţă conferă un pitoresc şi-o armonie aparte comunităţii. Mănăstirea Rohiţa e doar la o aruncătură de băț de Rohia, aproape de Boiereni, la poalele Culmii Breze și a vârfului Aluniș.
