La confluența râului Sasar cu râul Lăpuş dintre Lapușel și Bozânta Mică
Ruta 4 din 27 ianuarie 2014 cu D. Pascu, Brena si eu
Un admirabil proverb românesc spune că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
Chiar așa !
Două weekend-uri băimărene ploiase și mohorâte, zăcute-n casă. Ultimul bântuit la sudiști, dobrogeni și moldavi de un strașnic viscol (în premieră A.N.M. anunțând cod roșu pentru câteva județe de la SE de Carpați, respectiv cod portocaliu și galben pentru mai bine de jumătatea sudică a Românei). Ninsoare milimetrică, aproape imediat topită, în Baia Mare cu temperaturi diurne de 0 C, -1, -3 C , cer acoperit, vânt slab. Cenușiu, tern, dezolant peisajul urban, de total atipică iarnă în ianuarie. Firesc dor de ducă dar… degeaba-mi zgândăresc și ispitesc ortacii cu câteva variante fezabile chiar și-n astfel de condiții meteo. Ioc interes.
Pentru luni -27 ianuarie 2014 – ANM și Meteoblue Elveția prognozaseră în Baia Mare, începând de pe la ora 11 până spre 13, o geană de soare. Îmi găsesc și un coleg, pasionat fotograf, interesat de o mică escapadă la confluența râului Săsar cu râul Lăpuș din Lăpușel spre Bozânta Mică (17 km din Baia Mare – asfalt). Fusesem în două rânduri, de fiecare dată iarna, acolo și de fiecare dată fuseserăm încântați de cele văzute, începând de la spectacolul râurilor tumultuos înfrățite la sălciile și plopii monumentali, orizonturile vagi-neguroase spre Lăpușel și Bozânta Mică, dar în special de avifaună, de la rațe sălbatice și lișițe la cârduri de sute de cormorani, stârci cenușii, egrete, uli șorecari…
Plecăm din Baia Mare pe la ora 12 iar din Lăpușel o cotim la dreapta spre Bozânta Mică, traversăm calea ferată Dej – Jibou – Baia Mare. Nu peste multă vreme un drum pietruit se desprinde în dreapta, spre râul Lăpuş, conducând la locurile de exploatare a anrocamentelor (balastrului) de pe malul stâng al Lăpușului. Marginea sudică a satului Bozânta Mică abia mijește înainte ( N-NV) în amiază bacoviană. Stăncuțe, ciori, uli șorecari, vrăbii și coțofene taie văzduhul rece și umed. Neîntreținut, dar circulat de basculantele grele, carosabilul balastrat e gropos, cu înlănțuite bălți mari dar și foarte puțin afunde, din fericire.
Oprim aproape de puntea suspendată pe cabluri de oțel şi traversăm râul Lăpuș spre malul drept și amenajările tehnologice ale imensului decantor de steril afluit decenii la rând de la flotațiile de neferoase băimărene. Azi lacul artificial format din pluvial și topirea zăpezii constituie habitatul (aproape-n toate anotimpurile) pentru avifauna lacustră dar nu numai. Dorim să traversăm râul Lăpuş peste punte ca în celelalte ocazii, intenționând să continuăm apoi în amontele malului drept spre confluența rîului Săsar cu râul Lăpuş. Surpriză cruntă însă și de un prost gust desăvârșit! Balustradele metalice ale podului au fost tăiate și furate, accesul pe treptele extrem de abrupte de oțel fiind precar și riscant din pricina gheții. Dar nu aceasta-i cea mai nașpa constatare, ci faptul că scândurile-podelele punții au fost furate îndeosebi pe primii 5-7 m , breșele largi rămase făcând imposibilă, sau teribil de riscantă, traversarea (au fost furate pe alocuri chiar și grinzile ce susțineu capetele podelelor). Realizez că aș putea totuși traversa pe puntea vandalizată acrobatic dar colegul meu nu e defel tentat de așa ceva iar Brena efectiv nu ar putea să ne urmeze fără a cădea-n râu. Renunțăm! Retur la mașină după ce, bosumflați pe bună dreptate, tragem câteva cadre râului de pe malul stâng (evitând, pe cât posibil, mizeriile casnico-menajere ce-i poluază-n draci malurile).
Decidem să mergem spre confluență în amontele malului stâng cu bălării numeroase iar pe alocuri penetrate de înguste poteci pescărești. Rațele sălbatice ne simt și dau alarma. Mai întâi decolează de pe apele lutos-verzui ale Lăpușului câteva zeci. Imediat după aceea însă, de la insula scundă din avalul confluenței râurilor, se-nalță în stol sute de rațe sălbatice dar și mai bine de o duzină de grațioase egrete albe și stârci cenușii. Nici urmă de această dată de cormorani. Stolul pare a se așeza după lungi și halucinante volte îmbârligate pe iazul decantor cu rambleul digului consolidat de o pădurice de salcâmi plantați cu 2-3 decenii în urmă. Vântul înghețat începe a ne șfichiui obrajii și mâinile în timp ce ținem spre amonte un drum ducând la o balastieră neautorizată, apoi continuăm pe malul consolidat cu bolovani andezitici. Și ultimele rațe care pluteau în preajma insulei, aval de confluență, decolează și se fac nevăzute.
Ajungem la confluență, abandonăm malul stâng, traversăm un vechi meandru, acum sec și invadat de bălării de tot felul, dense perie, înalte de peste 2-3 m, ieșim în câmpurile cu semănături pudrate de nea. Dinspre Jibou tocmai vine Săgeata Albastră. În scurt timp auzim sacadata trecere peste podul de oțel arcuit peste Lăpuș. Ne deplasăm în sens invers, spre mașină, traversăm un canal mocirlos și în față, de pe o holdă cu grâu de toamnă abia răsărit, se-nalță cu rare și baletate parcă bătăi grațioase de aripi un grup măricel de stârci și egrete. Nici vorbă să ne fi lăsat să ne apropiem cât ne-am fi dorit. Asta e! Ne băgăm umili cozile-ntre picioare și… îmbarcați, continuăm spre Bozânta Mică vânând cețoase, largi, panorame rurale. La un moment dat în stânga șoselei, la circa 250-300 m, dau cu privirea de patru căprioare păscând nestingherite. Evident că sunt mult prea departe dar…
Intrăm în Bozânta Mică pe str. Principală. Continăm până la impunătoarea biserică proaspăt, viu, zugrăvită și flancată spre N de o clopotniță mare, zidită și spoită precum sfântul locaș ortodox. Satul pare a fi pustiu în primul ceas al după-amiezii. Excepție o ceată de prunci rromi iviți pe stradă și câteva oi țurcane rumegând a lehamite-ntr-o curte, privite fiind tâmp-curioase de niște găini. Doar pentru 2-3 minute soarele chior iese din nori strălucind bizar, ca la eclipsă, apoi surul bituminos copleșește din nou cerul.
O luăm spre Baia Mare, oprindu-ne în câmp pentru a admira ulii șorecari… extrem de vigilenți și luându-și zborul imediat ce simt că oprești ori deschizi geamurile. Spre deosebire de numeroase alte ocazii nu reperăm niciun fazan, iepure, vulpe… Cam asta a fost. Puțin… la cât de multe așteptam de la această escapadă dar bine măcar că am zbughit-o din casă!