Izvoarele – Trestia – Piatra Runcului – Bulbucu
Traseul din 5 decembrie 2014 cu D. Pascu, M & A Kelemen, M. Gheție și eu
Obiectiv turistic: satul Izvoarele de pe valea Bloaja (comuna Cernești), biserica de lemn Sfântul Ioan Evanghelistul construită în 1803, strămutată în 1926 din Fântânele (sat de lângă Rohia), biserica nouă de lemn; satele Ciocotiș și Trestia, Măgurița – 614 m (sau Măguricea conform sătenilor ), Runcu – Piatra Runcului și vârful Măgurița – 933 m, Bulbucu de pe Măgura Focului – 873 m.
-2 grade C în Baia Mare, soare, senin, la ora 9 când ne îmbarcăm în Fiat și plecăm spre Trestia. Neguri pe valea Cavnicului și poalele N ale Culmii Preluca în Copalnic Mănăștur. Deoarece unii din colegi nu fuseseră vreodată în Izvoarele traversăm pe rând din Cernești satele Fânațe și Ciocotiș apoi, surprinși că hârtoposul drum pietros a fost înlocuit cu un asfalt îngust, excelent, îl urmăm până la capăt, cu ceva emoții acolo unde bruma nopții a fost înlocuită de alunecuș/ polei. Oprim pentru a admira de jos în sus Piatra Runcului și pe urmă Bulbucul. În soare Izvoarele. Splendidă această localitate rurală însorită, cu bisericuțele străjuindu-i capetele NV și SE și gospodăriile flancând bolovănoasa vale Bloaja. Urcăm la biserica veche, cu șarpanta de șindrilă recent înnoită. Un strat subțire de nea acoperă pajiștea dinspre Cornu Șatrei. Coborâm la mașină și o luăm înapoi spre Ciocotiș.
Suim în Trestia, admirăm gospodăriile bătrânești rare, apoi continuăm spre școală și biserică. Spre deosebire de iarna lui 2012 când suisem pe la poalele Runcului spre Măguricea, coborând în final la Mausoleul Eroilor (cu D. Pascu, M.Gheție & Brena) și în Trestia, de această dată continuăm spre N pe o stradelă asfaltată ce ne scoate la mărginașa gospodărie ordonată a familie Bota.
La ora 11,25 ne luăm rucsacii de tură, bețele de trekking și suim pe dumul pietruit, apoi direct prin fânața unei livezi, pe la E de Măguricea apoi lăsând la stânga un afloriment vulcanic cu o râpă, ieșind la drumul auto-forestier *(circulabil pâna la poalele SV ale Runcului, în sezonul fără nea, cu orice autoturism). Nu mai facem volta mare spre NV-N-NE ci scurtcircuităm pe un drum de TAF. Suntem în zona SV, inferioară, a Runcului și de aici facem un amplu arc de cerc ascendent spre N-NE , urmărind drumul de car/TAF printre parcele agricole, panoramând vast, circular *(zeci de km în zilele senine și fără de pâclă).
Pentru a ajunge la belvederea de pe Piatra Runcului deviem ascendent-dreapta, spre liziera făgetului (pe deasupra carierei de andezite), ajungem la poteca orientată costiș spre NE, trecem pe sub Piatra Runcului și ieșim într-o poiană (din poiană la NE circa 100 m, în făgetul tânăr și dens, se află Bulbucul – un martor de eroziune impresionant, cu aspect de turn).
Ne întoarcem pe lizieră și suim spre poiana- fostă holdă- de la N de Piatra Runcului apoi ajungem la stâncoasa belvedere-cu praguri și brâne a acesteia. Într-o zi fastă panorama de la Șatra Pintii și Cornu Șatrei continuă la stânga spre Țibleș – Hudin – Munții Rodnei – Secu – Văratec – Zdârcea Mare, dedesubt spre valea Bloaja și Izvoarele.
E ora 13,30 când facem un scurt popas în fosta holdă cu nea subțire de lângă Piatra Runcului după care ne întoarcem spre Trestia profitând de un vâlcel abrupt, cu poteca pastorală invadată de muri și măceși agasanți. Norii mânați de briza rece fac să ne zburde fanteziile iar înserarea generează rustice feerii, în principal datorate soarelui la apus și fumurilor leneș înălțate din hornurile caselor. Minunile fantastice ale crepusculului le gustăm suind din Berința spre Dealul Cărbunarului, imediat după aceea apusul incendiar iar în Groși Luna ne răsplătește cu magica-i apariție dintre Secătura Gutâiului și vârful Mogoșa. Incredibil, la ora 16,15 au fost 10 grade C în Cernești iar la ora 17, în Baia Mare, 8 grade C, asta în seara de decembrie a lui Moș Nicolae.