În debut de august prin Coaș, la râul Cavnic și Întrerâuri
Traseul din 2 august 2015 cu Radu T., Pongo & eu
Obiectiv: Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, ridicată în Coaș în anul 1730, satul Coaș, zona de agrement cu heleșteu și case de vacanță & locuri naturale de campat cu cort Coaș – Întrerâuri
Localizare: Maramureș, Țara Chioarului, Coaș-Întrerâuri, între râul Lăpuș la V și râul Cavnic la E
Itinerar: Baia Mare – Cătălina – Săcălășeni – Coaș – Întrerâuri – circa 26 km (din care aproximativ 23 km asfalt, în rest drum pietruit, spălat pe alocuri intens de averse)
Marcaj turistic: nu există; la 3 km E de Coaș, din drumul asfaltat care continuă pe culmea împădurită spre Copalnic, un indicator rutier arată la dreapta – Întrerâuri 8 Km; la capătul îndiguit, E, al heleșteului există un panou-hartă mare a Defileului Lăpușului și principalele obiective turistice aferente Coașului
Tip traseu: autoturistic sau de mountainbike, cu sau fără campare în cort Întrerâuri
Din Întrerâuri se pot face câteva drumeții pe râul Cavnic
a) în amontele râului Cavnic, către Copalnic, pe o precară potecă de pe malul geografic drept al râului – atenție, de circa 4-5 ori trebuie traversat râul Cavnic prin vad (vara, pe secetă, nu-s probleme)
b) în avalul râului Cavnic, tot pe malul geografic drept, trecând pe la o gospodărie prosperă și locația unei vechi mori, ajungând la Zugău și puntea suspendată pe cabluri care legase odinioară Coaș-Întrerâuri, în continuare spre aval, ajungându-se imediat la Împreunarea Râurilor (Lăpuș-Cavnic) iar de-acolo, urmărind poteca malului drept, stâncos-împădurit, pe alocuri suspendată, ca o îngustă brână, se ajunge la Balta Neagră și-n final la puntea suspendată care leagă Roșia-Remecioara, respectiv în Remetea Chioarului la șoseaua spre Baia Mare (de unde se poate lua o cursă de autobuz)
c) în avalul râului Cavnic până la Zugău-puntea suspendată Coaș-Întrerâuri, de acolo se suie la dreapta pe lângă o vâlcea cu praguri stâncoase și mai mereu aproape seacă, ieșindu-se repede în Poiana Sclipodi – cu un loc de popas amenajat de silvici; din Poiana Sclipodi se coboară spre V-NV pe drum auto forestier spre Valea Caselor și-n avalul acesteia, pe o uliță, în Coaș, (trecând pe lângă două foste ștuțuri de sonde geologice prin care curge un borviz sulfuros-carbogazos-slab feruginos, folosit empiric de către localnici în varii afecțiuni interne sau/și reumatismale) între biserica Sfinții Arhangheli și noua biserică.
Grad dificultate: -
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: dacă nu se campează Întrerâuri, circa 3 ore, incluzând deplasarea din/în Baia Mare
Diferență de nivel: circa 200-250 m
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului-2012
Avertismente: habitat de vipere, mistreți. Atenție, zonele de drum pietruit, îngust, spălate de averse/torente, cu pantă accentuată și ogașe, pot pune în dificultate autoturismele cu garda joasă care nu pot parcurge acele porțiuni; în condiții de iarnă cu nea groasă și pod de gheață drumul poate deveni greu accesibil (ori impracticabil) chiar și pentru autoturismele echipate 4×4 și cu lanțuri antiderapante
Căi de acces: a) prin Coaș la Întrerâuri; b) prin Copalnic-Copalnic Deal-Întrerâuri, cu retur prin Coaș; c) prin Șomcuta Mare-Ciolt-Buteasa Pod-Codru Butesei –Tiemetieu Rușilor-Întrerâuri, de acolo putând opta la stânga spre Coaș sau înainte, spre Copalnic Deal-Preluca Nouă-valea Domoșa-Copalnic (la șoseaua Baia Mare-Târgu Lăpuș)
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare-Coaș, în continuare pe jos, 11 km; mountainbike; autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, pensiuni din Săcălășeni sau Remetea Chioarului.
Vreme de vară nebună, cu treceri bruște de la caniculă, cu temperaturi diurne depășind 34 grade C și nocturne de 22 grade C, la câteva zile noroase cu averse slabe și temperaturi coborâte în zori până la 11 grade C. Apoi din nou arșiță, 25 grade C duminică dimineața la ora 9 (la ora 12 aveau să fie 30 grade C în Baia Mare, 34 grade C după-amiaza). Plecăm din Baia Mare spre Cătălina-Săcălășeni, Coaș, strecurându-ne cu greu printre șirurile dense de autoturisme și pietonii aflați aproape de Satu Nou de Jos, la Târgul auto. Depășim apoi în câteva rânduri (solitari sau în grupuri) cicloturiști băimăreni bine echipați, îndreptându-se probabil către locurile de scăldat, picnic și agrement limitrofe râului Lăpuș. În lunca râului Someș, prin Colțirea, secerișul puțin cultivatelor holde cu grâu și orz s-a încheiat, miriștea debordând de sutele de baloți rotunzi de paie aurii. Aici baloții-s mai puțini și de fân cosit și adunat mecanic. Porumbiștile din lunca Lăpușului au dat în spic iar malurile canalelor de desecare abundă de galben-portocalii flori de vetrice creață. Plopii tremurători și-au răsucit deja frunzele (deși mai e un pic până pe 6 august, la Schimbarea la Față), oferind vederii reversul lor catifelat argintiu animat de briza dimineții deja fierbinte. În față atrag atenția turlele numeroase ale bisericii noi din Remetea Chioarului iar spre stânga, acelea la fel de argintii-strălucitoare, dar mai puține, ale bisericii noi din Coaș.
Oprim după podul peste râul Lăpuș. Pe malurile pietroase ale albiei mult restrânse după o vară săracă-n precipitații, stau întinși, făcând plajă, cei dintâi turiști băimăreni. Nu lipsesc copii din Coaș veniți la scăldat în bulboanele mai afunde de sub pod și pescarii de pe malurile umbrite de maiestuoase, uriașe, sălcii și plopi. Alți auto turiști dau năvala la izvorul natural, captat și bine amenajat, de la intrarea V în Coaș, umplându-și de zor numeroasele PET-uri cu apă plată 100% naturală și… gratuită. Enoriașii, mai ales vârstnici, se-ndreaptă încet spre noua biserică. Clopotele trase sună acut, dând impresia că ar fi unele vechi, aparținând multisecularei biserici apropiate cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, suplă, deosebit de armonioasă, impresionând prin albul imaculat al pereților contrastânßd plăcut cu sur-negriciosul draniței acoperișului construit cu o singură turlă și poală. E-nchisă, așadar putem să o vizităm doar pe dinafară, de jur împrejur, admirându-i măiastra îmbinare a căpriorilor, ferestrele mici cu zăbrele negre de fier forjat, modest dar artistic prelucrat. Mă aflu a nu mai știu câta oară în acest sit istoric fără a fi avut vreodată șansa de-a-i vedea interiorul, posibil și binișor conservatele fresce, icoanele, obiectele tradiționale de cult, praporii…
E deja zăpușeală. Continuăm spre Întrerâuri și luăm aminte la peisajele vaste deschise spre N, pe deasupra Coașului, către Coruia, Ocoliș, Culcea, Coltău, Satu Nou de Jos, Baia Mare, Munții Igniș, la S-SE spre Măgura Coașului. Un drum pietruit se desprinde la stânga, orientându-se spre Curtuiușu Mic. Continuăm pe drumul asfaltat spre Copalnic. La dreapta-n sus se desprinde un drum auto-forestier pietruit ce duce spre Măgura. Imediat o luăm înainte și la dreapta pe asfaltul ce ne conduce spre Întrerăuri. Apoi, în zona pădurii de pini silvatici și a taluzului ocru-bej caolinos, drumul coboară accentuat cu o porțiune pietruită. Din fericire reapare asfaltul îngust dar excelent, drumul fiind deosebit de pitoresc datorită curbelor strecurate prin codrii de foioase. Apare primul grup de căsuțe cochete de vacanță, la majoritatea din ele proprietarii făcând plajă ori dejunând la umbra copertinelor.
La stânga asfaltului apare luciul albastru întunecoas al cozii vestice a heleșteului. Oprim la capătul opus, mai lat, îndiguit, lângă panoul info cu harta Defileul Lăpușului. Doar un pescar și doi copii își încearcă norocul dând la pește. E liniște desăvârșită și curățenie. Urmează cea de-a doua zonă cu cabane de lemn și căsuțe cochete de vacanță. Pe alocuri noile fundații și plaforme betonate trădează intenția grabnicei ridicări în zonă a altora. Îmbucurător! Pe aici odinioară păștea o turmă de oi și capre și puține vite și bivoli, doar vara putând vedea pe-aici țipenie de om, de regulă ciupercari. Important e faptul că pădurea nu a fost agresată barbar iar văiuga modestă, de-alungul căreia s-au amenajat cabanele și căsuțele de vacanță, e păstrată curată, nepoluată menajer sau/și peisagistic. Urmează o altă desprindere de drum forestier spre dreapta apoi se gată asfaltul într-o șa. De acolo drumul pietruit, îngust (pot apare probleme dacă din față ar apărea un alt autovehicul ori vreo căruță încărcată cu fân sau lemne) suie alert la stânga, face volta dreapta, depășește o culme și începe să coboare vertiginos spre malul drept geografic al râului Cavnic. Spre înainte, dincolo de nevăzutul deocamdată râu Cavnic, se vede o gospodărie solitară din Zapodie iar la stânga și deasupra ei, apare rotunjit, cu pajiște săracă și lăstăriș, Dealul Ursoiu (418 m altitudine, apropiat de Copalnic Deal).
În dreapta drumului răsare o cruce albă de piatră iar îndărătul vranției ei larg deschise, o prosperă, ordonată, veche gospodărie de pe malul drept al râului Cavnic. Mai avem de coborât o bucată de drum în serpentine pentru a ajunge la podul de beton de peste râul Cavnic (anterior construirii acestuia traversarea, strict pietonală; se făcea pe o punte suspendată pe cabluri de oțel). Acolo, pe lângă o unică gospodărie pastorală situată pe malul drept, și vreo trei de pe malul stâng (de ani de zile devenite case de vacanță) au apărut în ultimii 10-15 ani câteva căsuțe de vacanță și căbănuțe cochete, unele aflându-se aproape de finalizare, altele în lucru, doar câteva trădate de mulțimea de flori policrome fiind locuite în vacanțe și week end de către proprietari.
Oprim dincolo de pod la umbra deasă, răcoroasă, admirând râul cu albia bolovănoasă. Satul Întrerâuri nu e în această zonă de pe râul Cavnic ci la circa 1 km mai sus și spre SE, pe dealurile cu livezi, drumul îngust, pietruit și cu serpentine strânse continuând într-acolo. Acum ne interesează râul Cavnic pe care-l prospectăm admirându-l, mai întâi în aval de pod apoi, trecând pe lângă o barieră metalică (proprietate privată) și continuând vreo 150-200 m în amontele malului geografic stâng, pe un drum de țară înierbat. Ajungem la un cot cu prag bolovănos, în amonte de acesta râul Cavnic adăstând într-o întinsă zonă de acalmie în care sulițele soarelui, proiecțiile codrului și ale arinilor de pe maluri generează gingașe și indescriptibile acuarele. Pasionații genului pot pescui acolo mreană, scobar sau clean dar deocamdată nu se vede picior de pescar. Doar lătratul frumoșilor și feluriților câini de companie trădează prezența, în vechile case și gospodării (azi de vacanță) a proprietarilor lor evadați din jungla sufocantă a Băii Mari și retrași în acest colț liniștit și destul de răcoros pentru recreere și odihnă. Ne îmbarcăm și pornim înapoi spre Baia Mare, nu înainte de-a ne fi bucurat de năzbâtiile și giumbușlucurilor neastâmpăratului Pongo (un Beagle tricolor de doar 8 luni, înebunit după natură, văi dar mai ales de răvășitoare impresii olfactive doar de el interpretabile).
Drumul pietruit, panta mare, ogașele urmate de mușcătura aspră a anvelopelor se soldează cu frecvente bubuieli în sărmana caroserie. Ajungem la asfaltul șerpuind la deal și pe care avem impresia că valsăm în timp ce ne apropiem de Coaș. Mai oprim doar pentru a admira și imortaliza o străveche, tradițională și autentică gospodărie chioreană apoi o minunăție de dantelărie în lemn, poarta cu solare simboluri a unei șuri. În Săcălășeni, la o pensiune cu piscină, au parcat deja câteva duzine de autoturisme cu tineri băimăreni iar în ultima curbă din Cătălina e musai să ne oprim pentru a admira un cuib cu trei pui măricei de berze exersând zborul. Curând sosește cu hrană în cioc unul din părinți și puii hrăpăreți se animă, ciorovăindu-se. Nicio lună nu mai au pentru a se fortifica, antrena temeinic și pregăti de lungul drum peste Mediterana și Munții Atlas, către Africa. Dovadă irefutabilă că în curând se mai încheie unul din magicele cicluri anuale ale vieții (și-a morții).
