Fisculaș: La Biserica UNESCO Plopiș și ansamblul bisericii Adormirea Maicii Domnului din Șișești
Ruta 34 din 13 iulie 2014 cu Anca și Darius
După asaltul metodic al Parcului Național Munții Rodnei și Parcului Natural Munții Maramureșului din iunie a.c., cu un interesant intermezzo speo-turistic sălăjan, din Benesat la Piatra Bortoasă și Peștera Liliecilor din Brusturi, o mică sincopă turistică păruse a se ivi în acest capricios weekend, cu averse de ploi alternând toridelor iviri ale soarelui, demne de luna lui cuptor. Chiar și așa, în criză de idei sau probleme de trupă montaniardă, Maramureșul îți stă la îndemână cu o extraordinar de largă și variată paletă turistică, de exemplu agroturistică, etno – cultural – istoric – culturală. Optăm de această dată pentru decuparea virtuală a unei frumoase felii din Fisculaș, revizitând o capodoperă a meșteșugului și artei prelucrării tradiționale a lemnului, biserica de lemn – inclusă patrimoniului mondial – din Plopiș și apoi Ansamblul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Șișești. Chiar și pentru un vechi și destul de minuțios cunoscător al Maramureșului, în speță a Fisculașului, Șișeștiului, Șurdeștiului și Plopișului, indiferent de anotimp, un astfel de demers nu e nicidecum redundant, plicticos, anost.
Acum, în mijloc de iulie, livezile-s încărcate de rod, încep a se pârgui prunele și merele de vară, îngustele holde de grâu și de orz așteaptă secerișul și batozarea, la fel de îngustele holde de porumb încep a se înspica, tonicul lor verde conferind vigoare și vitalitate satelor. Fânețele necosite încep a vira-n bej-ocru, de departe atrăgând privirile Măguricea, dealul rotunjit aflat ca o inconfundabilă piatră de hotar între Lăschia și Trestia, adică între râul Cavnic și valea Bloajei. Chiar dacă în Plopiș, Șurdești, Șișești enoriașii nu merg la slujba duminicală înveșmântați în tradiționale straie populare precum în unele comunități din Maramureșul Istoric (de exemplu pe Valea Cosăului, Valea Marei ori Valea Izei), vizitarea sfintelor locașe de cult, multiseculare, duminica dar îndeosebi la sărbătorile religioase constituie o ocazie cu totul aparte. În Plopiș, ca și în Șurdești de altfel, după admirarea bijuteriilor de lemn din țintirim și apropiatul cimitir cu cruci vechi de lemn ori piatră (în care în ultimele decenii a pătruns modernul, adică piatra artificială, mozaicul, pe lângă plăcile lucioase din andezit) merită făcută o plimbare ceva mai departe, pe dealurile apropiate, schimbând astfel repede, și radical, perspectiva. În aceste, mici, escapade pot fi admirate vitele scoase la păscut, albia bolovănoasă, deosebit de accidentată, cu un spectaculos prag vijelios-înspumat a râului Cavnic (aval de podul de la intrarea spre Plopiș și gura de evacuarea a apelor de la microhidrocentrală) și se pot descoperi tot mai puțin gospodării rămase, case, șuri, grajduri, fântâni cu ghizduri de stejar, roți și lanțuri, pătulele pentru porumb construite din lețuri ori, cele mai vechi, împletite măiestru din nuiele de alun. Ștergurile minunat decorate cu motive geometrice, dar mai ales florale, împodobesc pronaosul și naosul bisericii din Plopiș, conferindu-le un aer etern sărbătoresc.
Deja de la intrarea în situl Ansamblului Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Șișești prin poarta monumentală maramureșeană de lemn de stejar, mai degrabă specifică Maramureșului Istoric decât pentru Fisculaș, casa parohială a familiei Lucaciu, școala de vizavi, azi muzeu, fântâna lor, impozanta biserică albă, cu turle argintii și impresionante coloane amintind de cele antice în zona sudică, induc vizitatorului un sentiment de introspecție și cuvenită sacralitate, acesta fiind accentuat apoi odată ajuns la umbra falnicilor tei, în preajma băîncilor și meselor de piatră ori coborând treptele largi, ca ale unui amfiteatru, pentru a ajunge în preajma fostului, mare, loc de adunare.
Un astfel de demers poate fi lesne făcut alături de cei mai mici, cruzi și avizi de cunoaștere turiști, nepoți, elevi de clase primare, deschizându-le într-un mod firesc și agreabil ochii și apetitul descoperirii și-al cunoașterii în zile mai puțin prielnice turismului montan, în breșele de vreme bună, la primele ore ale dimineții ori înaintea amurgului, evitând arșița și dogoarea verii.
Câte o poartă de șură și grajd frumos, specific tradițional, decorate, acoperișul de draniță al vreunei case patinată de decenii, cu guguștiuci dialogând de-o parte și alta a unei cruci de lemn, ocrotitoare de rău, un cocoș pintenog lăfăindu-se arogant pe prispa casei, vreo mâță lenevind la soare, exuberanța și varietatea cromatică a miilor de flori cultivate dinaintea fiecărei case aduc în plus de frumos, farmec și prospețime unei astfel de,aparent, modest turistic, demers.
Dar pentru a completa așa ceva cu parcurgerea unor incitante trasee turistice spre Piatra Roșie, Bulbuci, Arșița și Mogoșa, Negreia, canionul din aglomerate vulcanice ale văii Secăturii, Măgura Cetățelei – Bontăieni, Cheile Dănești de pe valea Izvorul Bulzului și-n continuare spre Bulbuc ori Dealul Crucii, Mândra Vedere… e musai nevoie de aciuat câteva zile și nopți pe la vreo ospitalieră pensiune din zona Fisculaș, degustând feluritele și specificele bucate oferite de socăcițele locului.
CITESTE SI:
