Firiza-Blidari: Din valea Franţuşca, prin valea Polomestru în Valea Neagră
Traseu: Blidari – valea Rostoşuica – valea Franțușca – valea Polomestru – valea Neagra
Obiectiv: Valea Franţuşca prin valea Polomestru – circuit-traversare cu debutul în Blidari la confluenţa dintre valea Firiza cu valea Franţuşca și hidrocentrala pusă-n funcţiune prin 1900, suiș în amontele văii Franţuşca (N-NE) spre poalele vârfului Chicera Mare (circa 6 km) după care luând-o (E-SE) spre Chicera Mică se ajunge în bazinetul văii Rostoşuica, se coboară în avalul acesteia trecând prin Surupa, ajungând în Valea Neagră şi de acolo în Firiza. Toponimiile destul de ciudate din acestă zonă, ca valea Franţuşca, valea Polomestru, valea Rostoşuica, mai spre nord valea Călămarului, valea Rostoşa, valea Ogorohii, vârful Holmului se datorează colonizării zonei Firiza-Blidari-Ulmoasa, pe la 1800, cu muncitori forestieri ucrainieni aduși cu scopul exploatării forestiere din jurul Băii Mari.
Localizare: Maramureș, zona Firiza-Blidari, masivul Igniș
Itinerar: Baia Mare – Ferneziu – Firiza – intrarea în Blidari, aproape de Păstrăvăria Lostrița; circa 22 km, asfalt
Marcaj turistic: nu există
Tip traseu: excursie
Grad dificultate: moderat vara, dificil iarna, îndeosebi la deplasarea prin talvegurile accidentate și glazurate cu gheață
Echipament necesar: adecvat anotimpului, a nu se omite bețele de trekking
Lungime și durată: 14-16 km; 7 -8 ore
Diferența de nivel: 550-600 m
Recomandări: vezi harta Gutinul turistic 2005- zona Baia Mare-Șișești
Avertismente: zonă cu urși, mistreți, vipere comune și melanic; risc de accidentare iarna, la deplasarea unor porțiuni de traseu prin talveg
Căi de acces: pe șosea asfaltată din Baia Mare – Firiza – intrarea în Blidari, la gura văii Franțușca (microhidrocentrală)
Mijloace de locomoție: autobuzul local Baia Mare-Firiza, autoturism personal
Sugestii de cazare: nu este cazul
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare, trecem prin Ferneziu până în Blidari, la podul din faţa MHC (microhidrocentrală); de aici continuăm pe jos pe valea Franţuşca, în amonte, cu praguri andezitice, depășind bariera Romsilva. În dreapta drumului se ivește o căbănuţă silvică de lemn.
Urmărim valea în continuare și ajungem la o exploatare silvică estimată la circa 100 ha. De la exploatarea silvică ținem mai departe firul principal al văii, după care deviem ascendent stânga pe un drum de TAF, având perspectivă S spre vârful Igniş.
Ajungem pe o culme cu drum de TAF care suie către Chicera Mare (1048 m). Acolo unde drumul de TAF se termină la marginea codrului tânăr foioase apare o altă perspectivă spre abruptul NE al Ignişului dar şi spre vârful Frăsineasa, Ulmoasa, Ostra, Strâmba şi Hija.
Suim spre vârf pe un picior și descidem într-un drum forestier ce iese într-o poieniţa de sub vârful Chicera Mare. De aici urcăm direct pe firul bolovănos al văii (andezituri cu piroxeni conform geolog D. Iştvan) după care urmărim culmea din dreapta. Vizând coborârea din bazinetul văii Franţuşca în cel al văii Rostoşuica deplasarea urmează o curbă de nivel cu limbi abrupte de grohote.
Zărim la un moment dat Chicera Mare, prima şa de la capătul piciorului estic. La stânga culmii se aude curgând spre SE valea Blidarului și se vede vârful Breze – 1253 m (creştetul cu poieni şi molidiş), în timp ce vizavi, la NV, se conturează zona cabanei de vânătoare Iezurele, în fundal culmea vârfului Târsei (1194 m) iar la N stâncăriile Pietrei Sturului – habitat al urşilor. Culmea e marcată silvic cu bandă roşie.
Urmează o porţiune custuroasă pe care o evităm prin dreapta, după care suim pe vârful marcat cu borna silvică IV-171. De aici nu se poate coborî culmea abrupt-stâncoasă ci doar un picior din dreapta sa, pe marcajul silvic bandă roşie. (Pentru a da în bazinetul văii Rostoşuica trebuie să continuăm spre Chicera Mică până la cea de-a treia înşeuare).
Coborând spre V-SV de la cea de-a doua înșeuare ajungem la obârșia unui afluent principal al văii Franţuşca. Versanţii se adună-n pâlnie la confluenţa a două pâraie, unul cu albia mocirloasă, celălalt bolovănos. Urmează o zonă cu molidiş unde deplasarea pare mai ușoară pe firul văii și ce a mai rămas dintr-un drum de TAF spălat de viituri. Ieșim într-o zonă cu tăieri de rărire apoi într-un vast areal defrișat cu întretăiate drumuri de TAF, unul principal în avalul afluentului văii Franţuşca.
Încheiem după 5 ore de la debut primul circuit al turei în vasta defrişare prin care am trecut dimineaţa. De aici se merge pe valea Franțușca, în aval, până la cabana silvică și în continuare pe un drum de TAF ce trece culmea cu făget spre SE. Intrăm în bazinetul hidrografic al văii Polomestru, urcăm într-o poiană neregulată cu mesteceni şi molizi dând de un drum de TAF. Acesta coboară valea Polomestru, flanc stâng.
Urmărim înspre aval valea, când pe un mal, când pe celălalt, deplasarea fiind îngreunată de relieful bolovănos, cu mare cădere de pantă, albia îngustă și accidentată, cu numeroase praguri şi repezişuri, maluri andezitice în curs de alterare și caolinizare. În final admirăm perspectiva spre un grup de case, căsuţe şi vile de vacanţă amplasate îndeosebi pe Valea Neagra, mal drept.
După 7-8 ore de la începutul turei în care am parcurs 14-16 km cu numeroase urcări-coborâri, întâlnim șoseaua Firiza – Staţiunea Turistică Izvoare (de la poalele N ale Ignişului). Vestitul izvor de pe Valea Neagră rămâne pe stânga drumului, imediat după aceea în dreapta confluenţa văii Negre cu valea Firiza după care, cotind-o în amontele văii Firiza circa 1 km încheiem circuitul.