Defileul Lăpușului: Românești – Scăruța Asprei – Sehelbe – Aspra

Traseu: Românești – valea Românești - Poiana Chilii - Scăruța Asprei – Sehelbe – Aspra

Obiectiv: Defileul Lăpușului, mal stâng geografic, zona Românești, valea Gâdelui, râul Lăpuș, Scăruța Asprei, Aspra, Sehelbe

Localizare: Maramureș, Românești – Aspra, Defileul Lăpușului

Itinerar: Baia Mare – Tg. Lăpuș – Vima Mică – Românești; circa 72 km (sunt aproximativ 23 km din Tg. Lăpuș până în Românești)

Marcaj turistic: -

Tip traseu: drumeție în circuit

Grad dificultate: mediu

Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat încălțăminte aderentă; foarte utile bețele de trekking – teren abrupt și accidentat frecvent

Lungime și durată: 18,6 km conform GPS, 7-8 ore

Diferenta de nivel: circa 300-350 m

Recomandări: harta tursitică Defileul Lăpușului, an 2012

Avertismente: zone foarte accidentate, nu există semnal GSM în Defileul Lăpușului

Căi de acces: dinspre Vima Mică via Românești ori din Dealul Mesteacăn prin Boiu Mare și Românești

Mijloace de locomoție: curse de Baia Mare – Tg. Lăpuș, în continuare spre Vima Mică; autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, localnici

Descriere traseu:
Pornim din Baia Mare spre Tg. Lăpuş – Peteritea – Vima Mică – Românești, ajungem la valea Sanii (cu obârşia în Jugăstreni) ce confluează cu valea Româneştilor (numită valea Gâdelui pe harta topo 1:25.000) pentru a continua împreună circa 3 km spre N, traversând un splendid defileu înainte de confluenţa cu râul Lăpuş în apropierea Poienii Chilii. *(Ne mai despart de Româneşti cel mult 500 m pentru a întra în sat).

Parcăm în zona calcarelor şi la circa 100 NV de confluenţa văii Sanii cu valea Româneşti (sau valea Gâdelui conform hărții), din stânga, afluiește un pârâiaş cu apele cristaline şi obârşia într-un izbuc pe care-l vizităm la întoarcere (pârâul apare spontan dintre nişte blocuri calcaroase, drenând apele adunate la circa 50-70 m înălţime deasupra, pe terasa SV a Româneştiului).

Un drum de căruţe acompaniază (pe malul geografic drept) valea poluată organic, cu alge unduinde pe talvegul bolovănos-calcaros. În curând, pe sub drum, apare o ţeavă de 100 mm diametru – captarea unui izvor abundent – apă potabilă – ce se drenează în malul drept al văii Româneştiului. Versantul drept e arid şi cu poteci de oi şi capre în schimb, la stânga văii, lunca suie-n trepte spre codrul de foioase şi poieniţe. O gospodărie se iveşte sub drum apoi, ceva mai târziu, chiar la intrarea în defileul văii Româneşti, apar două construcţii modeste.

De aici încolo calcarele fac loc micaşisturilor placate cu muşchi verzi. Acelaşi lucru se întâmplă şi în albia accidentată, cu praguri, repezişuri şi mai rare bulboane, ale văii. Drumul de căruţe urmează în prima parte malul drept, pe alocuri îngustându-se şi luând aspectul unei poteci cu praguri şi trepte şistos cristaline, mai apoi trecând talvegul pentru a acompania malul stâng pe sub scurţi pereţi.

După un ceas de mers, traversăm albia peste bolovani, și ajungem în Poiana Chilii cu meri sălbatici. Aici e un loc de popas amenajat cu bănci şi copertină pescărească. De aici se deschide o perspectivă ascendentă spre zona sudică a Asprei, deasupra Scăruţei.

Poteca suie la dreapta văii Româneştiului spre confluenţa cu râul Lăpuş şi capătul sudic al punţii suspendate traversând tangent un deal stâncos împădurit şi invadat în subetaj de afiniş. Puntea Scăruţei se află în dreapta vărsării văii Româneştiului, îngustă şi situată la maxim vreo 6-7 m deasupra apei, fiind susţinută de cabluri de oţel, trainică şi bine întreţinută.

Începem suişul în serpentine scurte şi abrupte al Scăruţei. Privind în urmă printre coroanele gorunilor se văd ochiuri ale râului Lăpuș, alteori puntea şi în cele din urmă, departe spre S, defileul văii Româneştiului. Primăvara impresionează în acest urcuş solicitant varietatea florală şi megaliţii şistos-cristalini pluristratificaţi precum un foietaj contorsionat, iar odată ajunşi pe platoul sudic al Asprei, înspre E, perspectiva ameţitoare cu o diferenţă de altitudine de circa 150-200 m până la meandrele Lăpuşului.

Departe, spre E, abia se văd poienile sudice din Dealul Corbului. La S Poiana Chilii, deasupra ei, de la SE spre NV se conturează custura -Ţipău Chilii – cu gorunet rar și obligând Lăpuşul la o flexare în formă de U. Vizavi de culmea Ţipău – Chilii, de la N la S se conturează cursul văii Botiei (pe harta topo 1:25.000 dar localnicii îi spun valea Galbenei).

Continuăm deplasarea pe culme, lăsăm în stânga fânaţe înguste invadate primăvara de orhidee. În dreapta e un izvor colmatat. Drumul de căruţe suie spre o gospodărie bine organizată din dreapta şi mult mai sus, la circa 1 km spre NE, spre cele două biserici din Aspra, trece pe lângă o şură şi un grajd, ambele dărăpănate, cu tufele de gutui japonez intercalate cu tufe de liliac, la poale cu narcise albe sălbăticite.

La stânga, în Porumbrei (conform localnicilor) peste un vâlcel cu huci şi fântână pentru adăparea vitelor, apare gospodăria chioreană pitorească a lui Ştefan Mihalca. Un grăjduţ din rude lipite cu lut, o casă de lemn, lipită şi spoită în ocru şi ultramarin, un grajd mare din lobe de stejar şi cu acoperiş de goz (paie) invadat de muşchi și smocuri de iarbă. Spre V, la nicio sută de metri de gospodărie, e micul cimitir familial apoi codrul de goruni, mesteceni şi fagi şi drumul de căruţe orientat spre NV ce coboară în valea Piţigăii, frumoasă şi sălbatică dar modestă ca debit, cu albia de şisturi cristaline şi cu mici poieniţe spre E-NE, în care primăvara abundă orhideele crem – untul vacii, alături de cele violet-vişinii, poroinic.

Traversăm valea, suim de-a coasta versantul drept și ajungem într-o poiană vastă cu mesteceni pe lizieră și un solitar, stejar uscat, scorburos în centru, mai apoi apare un solitar pin negru la stânga (reper de reținut). De aici drumeagul se pierde treptat în liziera de goruni şi mesteceni tineri. Prindem culmea stâncoasă, din ce în ce mai abruptă, coborând spre talvegul cu cascade şi repezişuri spectaculoase ale accidentatei văi a Mestecenilor după care – la 3 ore de la debut – ieşim la confluenţa acesteia cu râul Lăpuş. Lăpuşul se strecoară aici printre malurile accidentate, cel drept fiind impracticabil înspre amonte din cauza stâncilor ce coboară adesea în albia cu bulboane afunde. Megaliţi şistos-cristalini aţin calea apelor pe care le deviază vremelnic.

Continuăm pe malul bolovănos drept iar pe malul stâng al Lăpuşului apar Gura Boiului şi valea cu repeziş final pe şisturi cristaline a văii Boiului. Ajungem într-o mică luncă din care suie spre V un vechi drum ce lega odinioară cătunul Sehelbe de Boiu Mare. De-acum privind spre SV putem admira înspre amonte valea Prislopului apoi la V de acesta, în flancul stâng al râului Lăpuș, poienile cu livezi de pruni de deasupra peşterii Curtea Căpitanului (care ţin de satul Buteasa). Vizavi de piciorul abrupt şi împădurit în care se ascunde frumoasa peşteră – Curtea Căpitanului – de sorginte tectonică, dezvoltată-n şisturi cristaline, pe malul drept al Lăpuşului, se observă un alt grup restrâns de gospodării din Sehelbe înconjurate de cireşi, meri, pruni şi peri.

Suim versantul spre micul cimitir cu răstignire, cruci vechi de stejar şi tufe de gutui japonez şi liliac la poale cu narcise albe. Imediat apare o căsuţă veche şi şură pitite-n livada seculară de pruni, totul abadonat pustietăţii și naturii reintegratoare prin invazia unor tinere mestecănișuri. Mergem spre NV și prindem un drumeag de căruţă, poposim în frumoasa şi prospera gospodărie solitară a lui Florian Ion, admirându-i, înainte de toate, uşile şurii splendid ornamentate.

De la acesta mergem spre NE pe poteca ce acompaniază linia electrică traversând zona superioară a văii Mestecenilor, scoţându-ne la familia Onoricăi Florian, de deasupra pârâului Huta, cea mai estică din cătunul Sehelbe. Şi aici mai pot fi admirate tradiţionalele arhitecturi de Chioar, de la şură la grajd şi coteţul pentru porci, totul îmbinat din bârne de stejar, cu şarpanta de goz, alteori din draniţă.

Traversăm lunca îngustă a pârâului Huta și facem un popas admirând mestecănişurile, făgetul de deasupra apoi suim lejer poteca până în culme unde dăm de o răspântie. De aici o luăm spre SE apoi NE, coborând în valea Piţigăii, continuăm în urcuş în serpentine mici pe malul său stâng, ieşim la cele mai SV gospodării din Aspra, de acum având drept reper cupola bisericii mai noi, cea veche cu draniţă de fag fiind ascunsă de prunii din jur. Traversăm pe un drum de căruţă livezile cu gospodării rare și ajungem în ţintirim.

Pentru a reajunge pe culmea ce ne va conduce descendent spre Scăruţa şi puntea suspendată de peste râul Lăpuș, trebuie să fim atenţi, ţinind-o la S-SV, trecem în coborâre pe lângă o gospodărie solitară(care rămâne în stânga) şi astfel încât în dreapta să reperăm gospodăria lui Mihalca Ştefan (căsuţa spoită în ocru şi ultramarin).

Coborâm la râul Lăpuș, traversăm puntea Scăruţei luând-o spre Poiana Chilii şi-n continuare spre Româneşti și după un circuit total de 18,6 km (conform trek GPS) încheiem excursia în zona Chioar îmbarcându-ne, pornind spre Tg. Lăpuş – Baia Mare.

Alte trasee si atractii turistice:

Defileul Lăpuşului: Din Aspra la Scăruţa Asprei, pe puntea spre valea Gâdelui şi Româneşti Prin Defileul Lăpușului și Țara Chioarului, la Balta Dosului și pe Dâmbu Izvorului Defileul Lăpuşului: Aspra – Valea Rea – Cetatea din Dealul Corbului Din Dealul Pițigăi prin Săhelbe, pe Custura, la Balta Dosului și pe Dâmbu Izvorului