Defileul Lăpușului: La Peștera Bursucilor din Dealul lui Dănilă
Traseu: Dealul Corbului – gospodăria lui Marin din Deal – Peștera Bursucilor
Obiectiv: Dealul Corbului, Peștera Bursucilor din Dealul lui Dănilă
Localizare: Maramureș, Defileul Lăpușului mal drept geografic – Dealul Corbului
Itinerar: Baia Mare – Copalnic Mănăștur – Dealul Corbului – circa 41 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: speoturism, agroturism
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: speologic – salopetă, cască, lanternă/frontală
Lungime și durată: 2 km, 3 ore
Diferență de nivel: circa 200 m
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului
Avertismente: galerie foarte îngustă, risc major de blocare și probleme respirație – dejectii – emanații de C02 și amoniac
Căi de acces: din Slătioara sau dinspre Copalnic Mănăștur via Culmea Pereluca – Dealul Florii
Mijloace de locomoție: autoturism personal; mountainbike; curse Baia Mare – Copalnic Mănăștur – Târgu Lăpuș
Sugestii de cazare: cort; localnici
Descriere traseu:
Plecăm spre Copalnic Mănăştur – Dealul Mănăşturului. Din Culmea Preluca, suim Dealul Florii lăsând la stânga drumul pietruit către Preluca Veche apoi coborâm spre Dealul Corbului.
Rămâne în dreapta gospodăria tradiţională, gazdă a Taberei de Arte Preluca. Continuăm deplasarea până la capătul drumului SAPARDULUI, iar la prima bifurcaţie, înainte de-a ajunge la şcoală, abandonăm maşina și o luăm în jos şi în dreapta pe un drum mai mult lutos decât pietruit, demult săpat de căruţe în superficialele argile roşii (conform geolog D. Iştvan). Drumul traversează o zonă aridă, cu tufe de mur şi cu pruni, intrăm apoi în codrul de foioase dominate de stejari, traversăm pe un podeţ albia din zona superioară a văii Porcului, cu talvegul tăiat în şisturi cristaline, după care suim lejer-întins spre SV. În culmea dealului din dreapta, marcat de un pâlc de molizi, rămâne cimitirul cu un fel de capelă din lemn.
După o culme, drumul coboară printre pruni. Pe stânga apare mai întâi o gospodărie scăpătată cu casă, şură, grajd din lemn mai apoi, ceva mai jos şi tot la stânga, o gospodărie trainică şi deosebit de bine organizată. De acolo continuăm pe o potecă spre gospodăria lui Marin din Deal (dacă urmăm drumul lutos-cărămiziu din dreapta ajungem tot acolo dar varianta e niţel mai lungă). De aici deja avem o vastă şi splendidă panoramă nordică cu gospodării puţine din Dealul Corbului.
În culmea cu pajişte aridă apar frecvent cuarţite albe sau cu strii sângeriu-trandafirii, la dreapta, spre gospodăria lui Marin din Deal, parcelele cultivate cu porumb sunt intens curtate de bursucii ce sălăşluiesc în peştera pe care urmează s-o vizităm.
Impresionează gospodăria lui Marin din Deal prin organizarea riguroasă, dotarea cu utilaje performante pentru agricultură, livada îngrijită, vechea şură cu grajd acoperit cu paie de grâu, unelte agricole arhaice de-acum, şura şi grajdul nou dar cu specifice ornamentaţii tradiţionale ale uşii şi a porţilor. De streaşina unei cămări de vară atârnă vara la scurs și scopt la soare caşii albir. Pe o prispă e plita din teracotă iar deasupra ei, atârnată pe peretele bucătăriei de vară, o veritabilă panoplie de oale şi cratiţe emailate multicolore, dovadă că în sezonul cald cam toate activităţile gospodăreşti se desfăşoară-n aer liber.
De la Marin din Deal (Costea Marin din Dealul Corbului) aflăm direcţia de urmat spre Gheţarul din Dealul Mesteacănului, o suită de scorburi stâncoase în care neaua rămâne netopită până primăvara târziu iar peste vară un aer rece pare a emana de-acolo ca din nişte misterioase suflante aflate-n măruntaiele pământului. Mai la dreapta, la nici 20 minute de mers, e vestita Cetate (de piatră) din Dealul Corbului, apoi valea Stânjerilor, sălbatica Vale Rea ce separă Dealul Corbului de Aspra, gospdăria lui Sorin din Deal, cel cu moara şi microhidrocentrala din Valea Rea. De aici putem vedea, dincolo de râul Lăpuş, turlele argintii ale bisericii din Frâncenii Boiului dar şi o solitară casă de vărat din hotarul Româneştilor.
Biserica din Dealul Corbului se vede aproape dar până a ajunge la ea trebuie traversată sălbatica valea Porcului. La stânga acesteia, măreţ şi chelios, tronează Dealul Paltinu (cu radio relee) iar la SV de el, în vecinătatea Pietrei Cerbului, ca un imens promontoriu punctat de tufe de ienuperi şi înconjurat cu făget matur Dealul Pietrei.
La V-NV de gospodăria lui Marin din Deal, în flancul drept al văii Stânjerilor, deasupra gospodăriei lui Sorin din Deal, un trainic gard imprejmuiește 14 ha de teren destinat mistreţilor, proprietate privată. O luăm spre NE prin livada lui Marin din Deal, coborâm repede pe un picior de deal arid, cu ferigi şi stejari, continuând accentuata coborâre spre S-SV pe versantul pe care apar bolovanii dolomitici drapaţi cu licheni şi muşchi. Ne apropiem astfel de malul geografic drept al văii Porcului, intersectăm o potecă îngustă bătătorită de bursuci (viezuri). Ne aflăm la circa 30-45 m deasupra talvegului stâncos-dolomitic al văii Porcului. Aici continuăm la dreapta pe poteca bursucilor ce pare a urma o brână din baza unui imens bloc stâncos, intens tectonizat.
Peștera Bursucilor
Ajungem la intrarea în Peştera Bursucilor la gura căreia harnicii viezuri au scos și depus din galeriile interioare mai bine de 2 mc de sol brun-negricios şi afânat dar şi dejecţii. Peştera Bursucilor s-a dezvoltat într-o diaclază, intrarea în galerie având un diametru de vreo 50-60 cm urmat de un tunel lung de 3-3,5 m, uşor descendent, lutos şi la fel de îngust.
Pentru a facilita ajungerea în sala înaltă de vreo 5-6 m, trebuie degajată prin săpare, cu ciocanul geologic şi lopata, o porţiune adesea colmatată. Peştera Bursucilor, conform speologilor Clubului Montana Baia Mare – are o galerie principală de circa 15-16 m şi diverticule laterale, adică un total de aproximativ 19 m dezvoltare.
De remarcat faptul că solul şi resturile vegetale antrenate pluvial de la suprafaţă prin diaclază, cărate ulterior de viezurii ce-şi găsesc aici un excelent adăpost pentru prospera lor familie, par a fi realizat peste ani un planşeu destul de solid sub care galeria iniţială ar fi mult mai afundă (lovit cu piciorul planşeul sună înfundat-timpanic, adică a cavitate subiacentă ne conform spelogului Marius Todoran).
Pe pereţi au fost remarcate scurgeri şi depuneri parietale iar din tavan atârnă stalactite, unele rupte de neiniţiaţii, primi vizitatori pentru a-şi facilita accesul sau/şi pentru a le lua cu ei ca valoroase trofee. Vânătorii au încercat odinioară să scoată viezurii din Peștera Bursucilor afumându-i, fără a reuşi însă deoarece cu certitudine galeriile continuă spre suprafaţa solului cel puţin prin fisuri. A fost remarcată în sală existenţa unor curenţi reci, circulari, de aer. Prospectarea riguroasă a galeriilor ar impune degajarea lor şi transportul greoi, cu bananele speologice, spre gura peşterii (minim 2-3 mc de lut amestecat cu dejecţii de bursuci). La gura peşterii se vede marcajul speologilor băimăreni destinat introducerii obiectivului în speo-cadastrul judeţean şi naţional.
Aproape, în porţiunea finală a văii Porcului, puțin înainte de confluenţa acesteia cu râul Lăpuş, există un segment cu aspect veritabile chei săpate-n dolomite, cu cascade-n trepte, cea mai mare depăşind 6 m înălţime.
Retur în Dealul Corbului îl facem suind pe unde am coborât, plecând spre Baia Mare via Dealul Florii şi-apoi în jos spre şaua din Dealului Mănăşturului şi Copalnic Mănăştur.
