În Defileul Lăpușului, La Cântătoare
Traseul 42 din 30 august 2014 cu M & A Kelemen și eu *** Traseu în premieră pentru noi toți
Mulțumiri I. Pop-Topo pentru semnalarea grotei La Cântătoare – neprospectată deocamdată speologic și pentru informațiile privind localizarea acesteia în cursul acestei săptămâni din finalul lui august
Deunăzi primesc un email de la amicul Ionică Pop-Topo cu cascada inferioară a văii Sturului și două imagini cu neștiuta de mine grotă La Cântătoare de pe valea Jugastrului. Curios și incitat îi apelez repede telefonul întrebându-l pe unde vine, fără a avea în față în acea clipă harta cu Defileul Lăpușului realizată de el și publicată prin 2012. Îmi amintește că pe valea Jugastrului am ajuns împreună cu el, R. & V. Moroianu și V. Gănescu – bucureșteni, în tura înainte de Paști în care am fost pe Custura Vimei apoi pe la Piatra Corbului – Lunca – Vima Mică – Dealul Hotarului. Îmi spuse că el tocmai a abordat grota La Cântătoare dinspre Vima Mică – Gura Vimei și apoi pe la casa solitară veche-restaurată relativ recent – din Lunca (aproape de Piatra Corbului) și apoi circa 1,5 km amonte mal geografic drept al văii Jugastrului. Colcăind de nerăbdare ajung la hartă și studiez variantele de abordare după care sun trupa din goarna turistică a chemare. Percutează doar A & M Kelemen și stabilim plecarea pentru sâmbătă dimineața la ora 7.
Noapte rece, 8 grade C la 6,45 când o iau spre locul de întâlnire. Cer senin, promițător răsărit de soare deasupra vârfului Mogoșa, pe care-l admirăm împreună din Dealul Groșului. Imediat se fac 11-12 grade C. Rulez fără de grabă, scrutând peisajele poleite de soarele cu irizații roșiatice de candelă. Suind Dealul Pietriș, printr-o breșă a tufelor de arbuști din dreapta șoselei, zăresc o sfioasă căprioară păscând în pajiștea strașnic rouată și diamantată. Opresc, o luăm spre ea printr-o altă breșă dar… ne simte și dispare în holda de porumb apropiată. Păcat! Continui spre cumpăna apelor Dealului Pietriș , de-acolo coborând spre Tg. Lăpuș invadat de alb-lăptoasa mare de magice neguri. Ca mereu, de-acum încolo opresc adesea pentru a căuta ineditele jocuri diafan-efemere ale fuioarelor albe răzlețite precum un amplu păienjeniș dinamic, pe văi sau evaporându-se pe deasupra versanților sudici.
Spectacolul e grandios, delicat și indescriptibil. Nu lipsesc pretextele pastorale, încântătoarea prespectivă plonjantă către vatra satului Cufoaia, Valea Tieiului, Ursoaia, Borcut-Ulița de Sus, Minghet, Hudin, Țibleș, Culmea Breze. Impresionante sunt negurile pe alocuri răsfirate de siluetele frasinilor și stejarilor din Borcut dar și de abia vizibila turlă argintie e vechii biserici și dantelații stâlpi metalici ai liniei electrice de înaltă tensiune venind dinspre Luduș via Boiu Mare. Cotim dreapta din Tg. Lăpuș spre Răzoare dar nu ne mai oprim decât aproape de Peteritea pentru a admira scene pastorale iar la stânga, Culmea Vimei cu vârful Braniștei Malului și Dealul Vimii iar spre dreapta perspectiva peste Defileul Lăpușului către Groape – Preluca Veche – Dealul Paltinu, Dealul Corbului, Preluca Nouă și Aspra iar în urmă, peste alte tentaculare mări și râuri lăptoase de neguri, Șatra Pintii, Minghetul, Hudinul și Țibleșul.
Opresc în Dealul Hotarului în dreapta asfaltului, la capătul drumului argilos-pietros, chiar lângă răstignire și troiță, consultăm harta împreună, stabilim direcția de abordare în raport de Dealul Cornetu și cursul incipient al văii Jugastrului apoi pornim la drum. E ora 8,25 a.m. și vom ajunge La Cântătoare la ora 10,10 însă nu fără inerente, mici, emoții. Până aici am întâlnit o mulțime de ciurde de vite, printre ele și rari bivoli, apoi turme de mioare păscând dar din nefericire, în circuitul parcurs, nu aveam să dăm ochi cu nimeni, așadar „vax” șanse de-a lua relații și eventual de-a afla neștiute toponimii. Chiar din start constatăm că soarele începe să-și facă simțită prezența obligându-ne la lepădarea hanoracelor deși uneori briza e răcoros-tăioasă. Apoi, incredibil, pajiștea nu de mult plouată, iar acum intens rouată, abundă de ciupercuțe de bălegar *(champignon – Agaricus campestris), majoritatea tinere, fragede, cu lamelele rozalii-carnale, numeroși, deși cam deshidratați, sunt bureții bej de rouă. Li se alătură fotogenice, albe și țintuite de picăturile de rouă, extrem de numeroase exemplare de bășina calului dar și alte ciupercuțe, probabil sub specii sau varietăți de pălăria șarpelui/ piciorul căprioarei - Macrolepiota sp. cu un inel alb pe trunchi, necomestibile. Frumoase sunt două insule de pajiște acaparate de graminee exuberante, înalte de peste 80-100 cm, înspicate, scăldate-n soare.
Lăsăm la dreapta varianta pe unde am fost de două ori pe Custura Vimei, de fiecare dată finalizând de-acolo pe o altă variantă de traseu, urmărind-o pe cea directă. Mă contrariază totuși faptul că nu trecem pe lângă o solitară, fotogenică, gospodărie mică și părăsită, cu numeroși pruni în preajmă, dar nu-mi fac griji știind că valea Jugastrului e-n stânga jos apoi, între drum și ea se interpune o spinare împădurită cu făget (Dealul Cornetu începe de pe malul stâng al văii Jugastrului, continuând spre S-NV).
Nu ne lăsăm derutați de drumurile de car/ TAF desprinse la dreapta din cel pe care ne deplasăm și nici de văiuga spurcată, cu pârâiaș blocat de doborâturi de vânt care apare apoi în dreapta. Ne surprinde nițel curmarea drumului, continuarea acestuia ca un culoar decupat costiș în făget și… terminarea sa subită destul de aproape de piciorul descendent către NE. Deși nu am parcurs vreodată acest traseu cunosc specificul zonei și mai ales știu că până la râul Lăpuș se mai interpune spre N o culme înaltă împădurită, aceea constituind malul geografic stâng în Defileul Lăpușului, unul extrem de abrupt, accidentat, stâncos. Coborând pe picior ne bucură ivirea megaliților conglomerați gresoși învăluiți aproape integral în mușchi catifelați. În baza lor descoperim o destul de lungă zonă surplombată-protectoare în caz de ploi-lapoviță, mai apoi mica zonă cu pini silvatici aproape maturi. Dăm în drumul forestier costiș, acesta coborând la stânga spre poienițele văii Jugastrului, la dreapta (îmi amintesc repede) suind spre capătul Custurii Vimei.
Coborâm spre valea Jugastrului pe care apar micile sale bulboane și malurile impenetrabile datorită arbuștilor țepoși-agresivi. Se ivește o breșă la dreapta și o recentă scurmătură de TAF completată de râmăturile mistreților. Pun harta in situ – sigur ne aflăm la S-SE de Piatra Corbului și Lunca, de aici valea Jugastrului coboară spre confluarea în râul Lăpuș mal stâng, logic în aval nu are unde să apară un perete-grotă-diaclază, deci pentru a ajunge La Cântătoare trebuie s-o ținem pe valea Jugastrului și drumul înierbat în sus. Curând apar cele două lungi săgeți ocru-ruginii orientate pe drumul către Lunca dar nu știm cine și cu ce scop le-o fi amplasat pe bolovanii conglomerați, poate o fi fost vreo expediție cicloturistică sau speologică?! Sute de plase de paianjeni strălucesc orbitoare ca niște cristale din pricina picăturilor de rouă și a soarelui din ce în ce mai fierbinte. La stânga, într-o poieniță, apare solitarul, tânăr, pin silvatic nu mai înalt de 7-8 m. Pe firul văii se înmulțesc micile locuri de băltire apoi, la stânga drumului, apare balta aproape rotundă și cu diametrul de vreo 5-7 m în care lăncile crud-verzi ale păpurișului nu au mai mult de 60-80 cm înălțime. Foarte aproape de aici apare pârâiașul sec care taie drumul din stânga la dreapta, la obârșia lui susurând izvorul pastoral născut în dolomite iar deasupra și-n stânga acestuia, în liziera codrului de fag și carpen, grota La Cântătoare.
Pe o brână ne atrag atenția smocuri de feriguțe linear dispusele iar sub ele, scris cu aceeași vopsea ocru-ruginie folosită în cazul săgeților – BUCUR – sau cam așa ceva, portalul grotei fiind în stânga, pe direcția diaclazei. Anterior, puțin derutat, încercasem să-l apelez telefonic pe Topo dar… ioc semnal GSM în aceste izolate locuri (ca de altfel în foarte numeroase altele de pe întregul Defileu al Lăpușului). Ne bucurăm de atingerea țintei prestabilite și personal regret doar faptul că nu i-am condus mai întâi pe colegi pe Custura Vimei (ei necunoscând-o decât din perspectiva dinspre Preluca Veche – Cascada Pișătoarea şi Piatra Cerbului). O ținem pe drum în sus către izvoarele văii Jugastrului, cu făgetul Dealului Cornetu în dreapta și o îngustă culme cu făget la stânga, mai apoi cu pajiște aridă, ieșind sub drumul pe care coborâserăm dimineața.
Abia s-a făcut ora 12, soarele arde nebunește (dar de fapt termometrul Fiat-ului îmi va indica doar 22 grade C și apoi 24 intrând în Baia Mare). Facem un scurt popas în care ne simt câinii ciobănești ai apropiatei stâne, aceștia mimează un atac circumpsect-agresiv dar după ce-i îmbunez cu câteva felii de pită ne latră doar pentru a se afla-n treabă, pozându-ne pe deasupra. Ciupercărim champignons și bureți de rouă neculeși de nimeni alții, pare-se, altfel nu s-ar explica abundența lor, tragem cadre foto spre Culmea Vimei, Vima Mică și Peteritea apreciind îndeosebi verdele crud-tonic al fânațelor otăvite după ploi apoi ne îmbarcăm plecând spre Tg. Lăpuș, oprind pentru un peisaj pastoral–bisericesc peteritean și ulterios coborând spre Răzoare, pe lângă valea Pietrarului unde pasc câțiva tineri bivoli.
Abia s-a făcut ora 14 când suntem ajunși pe la casele noastre cu tolbele doldora de bureți și ciuperci, cardurile foto cu minunate imagini iar sufletele pline de încântare, conștienți fiind de faptul că ori cât am dori, cu toate că am forfecat în peste două decenii în lung și-n lat și pe ambele sale maluri Defileul Lăpușului mereu vom putea descoperi că mai există câte ceva neștiut de noi și meritând o nouă prospectare turistică.
