Defileul Lăpușului: Din Sălnița, la Stana Dracului
Traseu: biserica din Sălnița de Jos – Casa Butășenii – gospodăria lui Cristea de la Pădure – Stana Dracului
Obiectiv: Țara Lăpușului, Sălnița de Jos, Defileul Lăpușului – flancul geografic stâng în zona Dumbrăvicioara – 503 m altitudine, gospodăria lui Cristea de la Pădure și Stana Dracului
Localizare: Maramureș, Sălnița – comuna Vima Mică
Itinerar: Baia Mare – Tg. Lăpuș – Vima Mică – Sălnița de Jos – la biserică – 75 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: lejer
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 5-6 km , 3 ore și jumătate – 4 ore, de adăugat vreo 3 ore pentru deplasarea din/ în Baia Mare
Diferență de nivel: circa 200-250 m
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului
Avertismente: Stana Dracului (aproximativ 490 m altitudine) este o prăpastie stâncoasă șistos-cristalină verticală afundă de aproximativ 200 m care constituie malul stâng geografic al Lăpușului vizavi de La Cetatea (Cetatea din Dealul Corbului) și gura văii Rea; expunerea în extrem de restrânsele și deosebit de periculoasele belvederi ale Stanului Dracului se poate solda cu necontrolabile derapaje și accidentarea mortală prin prăvălirea în albia Lăpușului aflată dedesubt; riscurile sunt și mai mari după averse de ploaie, lapoviță, ninsoare, depunere de polei și în zilele cu vizibilitate redusă
Căi de acces: de la drumul pe alocuri asfaltat, în general doar pietruit, care leagă Vima Mică – Românești, de la răstignire, un indicator rutier arată 2 km până în Sălnița și 4 km pâână în Dealul Corbului (în al doilea caz traversând Sălnița de Jos și podul de beton peste Lăpuș); mai există o variantă din Baia Mare prin Șomcuta Mare – Dealul Mesteacăn (pe șoseaua spre Cluj Napoca via Dej) – Boiu Mare – Românești – Sălnița și o alta mai solicitantă, cu pantă mare, drum pietruit spălat de averse, practicabil numai cu autoturisme cu garda la sol înaltă, preferabil 4×4; iarna după căderea zăpezii sau la placarea carosabilului cu gheață drumul e inaccesibil
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Tg. Lăpuș iar de acolo spre Vima Mică – Sălnița; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni; cort
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Târgu Lăpuș, cu panoramări de pe Dealul Pietriș spre depresiunea Țării Lăpușului, vârfurile Minghet – Hudin – Țibleș, Culmea Breze, satele Borcut și Cufoaia aflate pe flancurile șoselei dar și către debutul Defileului Lăpușului în Răzoare. Din Tg. Lăpuș se continuă la dreapta, pe șoseaua spre Coroieni – Cheile Babei – Gâlgău, dar, imediat după cariera de calcare eocene Văleni, abandonăm șoseaua luând-o la dreapta, tot pe asfalt, spre Ponorâta – Peteritea.
Oprim la ieșirea din Peteritea pe Dealul Hotarului marcat cu o răstignire și o troiță, pentru a admira de-acolo o altă imagine a Șatrei Pintii & Munților Lăpușului, Hudinului și Țibleșului, foarte aproape vatra Peteritei și semeața turlă argintie a bisericii de lemn-monument istoric, spre S Culmea Vimei, Vima Mică la SV-V, valea Jugastrului, la NV-N Dealul Pițigăi, Aspra, Preluca Nouă, Dealul Corbului, Preluca Veche și puțin din Groape – Culmea Mașchii.
Deplasarea continuă cu traversarea localității Vima Mică, lăsăm la stânga varianta ascendentă spre Vima Mare și mergem pe direcția Românești – Boiu Mare. De pe culmea de deasupra Sălniței – de la răstignire și indicatorul rutier spre dreapta, după panoramarea spre Defileul Lăpușului în zona Piatra Cerbului – Custura Vimei și Dealul Paltinu coborâm în curbe largi spre Sălnița de Sus, se lasă mai apoi în dreapta fosta capelă greco-catolică. Ieșim din Sălnița de Jos trecând pe lângă 4 mici heleștee dispuse-n cascadă și o pensiune care preced, în dreapta drumului, intrarea în Sălnița de Jos a cărei biserică zidită, cu turla și șarpanta argintii, fostă inițial greco-catolică, azi ortodoxă, se ivește pe dealul cu livezi din stânga.
Drumul se bifurcă în dreptul unei străvechi cruci de piatră. Varianta spre înainte-dreapta coboară în circa 1,5 km la râul Lăpuș și podul spre Dealul Corbului, în timp ce varianta din stânga suie pe lângă biserică spre puținele gospodării, ultima fiind cea a lui Crinu.
Lăsăm autoturismul în zona bisericii (se mai poate continua puțin pe drumul îngust, înșeuat, șerpuind ascendent, cu riscul că dacă din sens opus circulă alt autovehicul sau tractor nu prea există zone de refugiu). De aici începe drumeția propriu-zisă.
Luăm rucsacii ușori și continuăm pe ulița pietruită trecând printre livezi cu puține gospodării lăpusene tradiționale. Traversăm cursul unui pârâu; la stânga drumului apar două valauă – Izvorul lui Găvriluc – mai sus și la stânga atrage atenția o șură pitorească cu grajd invadată de vița de vie hibridă bătrână de peste un veac. Vizavi e o gospodărie prosperă.
Drumul lasă o ulicioară descendentă în dreapta, noi suim ușor spre gospodăria lui Crinu. De acolo, privind printre pomii fructiferi de la N spre SE, se văd Dumbrăvicioara, peste Defileul Lăpușului zona Șura – Ghețar – La Colac – culoarul văii Porcului pe care e cascada La Vâltori, gospodăriile răzlețe din Dealul Corbului, Piatra Ciutei. O oglindire restrânsă a râului Lăpuș apare în dreapta Custura Cetățelei apoi Culmea și Râpa Vimei.
Traversăm pe drumul lutos (direcția V), de car, gospodăria lui Crinu are în față (SV) Dealul Capul Podului – 540 m altitudine – împădurit cu foioase și fânețe și livezi spre E. Pe acolo vine din Sălnița de Sus spre Sălnița de Jos și Dumbrăvicioara o variantă costișă de drum mai greu accesibilă (mai degrabă de uz forestier dar și pentru accesul la gospodăriile sălnițene cocoțate pe dealuri). Imediat drumul de car cotește spre NV și ia pe alocuri aspect de șleau. Printre pruni, la stânga, se vede biserica din Sălnița de Jos iar peste ea Culmea Vimei.
Ajungem la întâlnirea drumului pe care suim cu cel de la poalele Dealului Capul Podului după care se continuă suind ușor spre dreapta până la Casa Butășenii – o poieniță cu răspântii de drumuri și poteci dar și cu o bancă trainică pentru odihnă amenajată de Cristea de la Pădure a cărui gospodărie e mai sus cu circa 500 m spre V-NV (o linie electrică de joasă tensiune, cu stâlpi de lemn, constituind un reper de orientare excelent, acompaniază o vreme drumul lutos, cu șleauri, ce duce la gospodăria izolată a acestuia).
După un scurt popas pe bancă (remarcăm la stânga acesteia rămășițele precedentei bănci și a unei îngrădituri din lețuri de lemn) continuăm spre Poiană a lui Pricop. De aici o variantă o ia la dreapta, costiș, prin Dumbrăvicioara, spre un hrănitor de cervide după care dă în Custura Mesei – aceasta, împădurit-stâncoasă și deosebit de accidentată, dificil accesibilă, coboară vertiginos spre malul stâng al Lăpușului trecepe la belvederile șistos-cristaline La Mese și ajunge la râu foarte puțin în aval de Balta Mestecenilor, având vizavi spre NV citadela șistos-cristalină La Cetate (Cetatea din Dealul Corbului) iar la stânga – S – Stana Dracului.
O altă variantă de drum continuă înainte și la stânga în suiș ușor peste Dumbrăvicioara apoi coboară, ca o frumoasă alee flancată de huciul tânăr, spre o largă înșeuare ce precede solitara, excelent amplasata și organizata gospodărie a lui Cristea Grigore (poreclit Cristea de la Pădure) din dosul căreia se văd Săhelbe, Aspra, Dâmbul Pițigăi și Preluca Nouă. Lăpușul curge foarte aproape, la N-NV de casa acestuia dar cu circa 175-150 m mai jos și pe sub livada cu fâneață, îndreptându-se spre Balta Lazului (Iazului îi spune badea Cristea Grigore), Balta Tisa, Stanu Moșului și Scărița Asprei, de-acolo spre Românești.
Pentru a ajunge de la gospodăria lui Cristea de la Pădure la Stana Dracului ne orientăm prin livada acestuia spre E-NE, trecem de o portiță intrând în făgetul matur numit Pădurea Sălniței, având la stânga o văiugă – Dumbrăveaua Blaghii – aproape seacă și cu obârșia în izvorul cu fântână de adăpat vitele – acesta nu seacă niciodată dar are o apă tulbure și lutoasă, nepotabilă.
Poteca largă (drum de car) ajunge la o bifurcație. De acolo o variantă mai puțin conturată o ia spre înainte și la stânga (N-NV) tâind obârșia Dumbrăveauăi Blaghii însă noi continuăm înainte, pe cea mai bătută care ne conduce spre apropiata Poiană a lui Nicolici după care, tăind-o, continuă spre NV trecând prin Podu Mesteacănului de unde coboară puțin spre V, pe Dealul Blaghii face o curbă imediat spre N după care iese în Poiana lui Nicolici – înșeuată, aproximativ rectangulară și orientată S-N. Un drum de car iese spre NE din colțul drept al poienii coborând spre zona inferioară a Custurii Mesei fără a ajunge până la râu.
O potecă abia vizibilă suie din colțul stâng al Poienii lui Nicolici spre N – pe un gorun apare înscrisă cu roșu în chenar alb Bs 832. După câteva zeci de metri ajungem în făgetul de pe platoul restrâns și cu un hrănitor pentru cervide. De aici mai sunt cel mult 40-50 m, spre N , până pe buza prăpăstiei Stana Dracului – acordați o prudență maximă la deplasare! Pe Stana Dracului rarii tineri fagi și goruni stânjenesc puțin panoramarea peste Defileul Lăpușului spre finalul văii Rea, în amontele acesteia spre confluarea în ea a văii Iederii dinspre Aspra (NV) și a văii Stânjerilor dinspre (NE) Dealul Corbului. Vizavi, oblică, e impozanta stâncărie ruiniformă La Cetate sur-ruginie. În fața acesteia, spre E, se află Balta Mesteacănului – o zonă de acalmie a Lăpușului, iar la SE – în trepte stâncoase – Custura Mesei (La Mese).
Lăpușul curge dinspre Balta Mesteacănului ocolește Custura Mesei și promontoriul sudic al Cetății din Dealul Corbului realizând astfel o dublă buclă în formă de U înaintea de-a primi din dreapta valea Rea. În plan mai îndepărtat (N-NE) se văd gospodăriile din Dealul Corbului iar la dreapta-sus Dealul Paltinu (din Preluca Veche).
După un scurt popas facem un pasaj de circa 40-50 m pe curbă de nivel la dreapta (SE) și ajungem pe niște stâncării-belvedere cu mici grote/ vizuini de vulpi și viezuri în bază (atenție maximă, zonele stâncoase sunt teribil de expuse și prezintă un risc major de alunecare și cădere-n hăul vertical) apoi suim pe culme și la hrănitorul de cervide, traversăm Poiana lui Nicolici și suim pe Dealul Blaghii apoi continuăm la SE spre Poiana lui Pricop. De aici coboarăm pe drumul de car spre Casa Butășenii – cu bancă pentru popas și odihnă, lăsând spre stânga drumul costiș către Custura Mesei, și-n cele din urmă la gospodăria lui Crinu și biserica din Sălnița de Jos ne încheiem circuitul.
