Defileul Lăpușului: Din Dealul Hotarului la Piatra Corbului
Traseul din 27 septembrie 2015 cu M & A Kelemen, M. Gheție, I Pop Topo & eu
Obiectiv: Valea Jugastrului și Piatra Corbului din Defileul Lăpușului, între Peteritea și Vima Mică (flanc geografic stâng)
Localizare: Maramureș, Defileul Lăpușului, între Peteritea-Vima Mică, la S-SE de Podurile Vimei
Itinerar: Baia Mare – Târgu Lăpuș – Peteritea – Dealul Dintre Hotare (Dealul Hotaruluiu- 445 m altitudine) -65 km – șosea asfaltată
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție pentru orice anotimp
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului, după ploi recomandabile cizme de cauciuc-sol argilos pe Dealul Hotarului și pe valea Jugastrului; utile bețele de trekking în unele pasaje
Lungime și durată: 8-9 km, circa 3 ore – 3 ore și 30 de minute (la care se adaugă 1 oră -1 oră și 15 minute /sens pentru deplasarea din /în Baia Mare)
Diferență de nivel: circa 250-300 m
Recomandări: Harta turistică Defileul Lăpușului: de vizitat scurtele și accidentatele chei de pe finalul văii Jugastrului spre confluența acesteia cu râul Lăpuș- în anotimp secetos; de vizitat bisericile de lemn, monumente istorice, din Peteritea, Vima Mică, Vălenii Lăpușului
Avertismente: nu vă expuneți pe Piatra Corbului-creștetul acesteia se află la circa 75-80 m (poate mai mult chiar) deasupra albiei râului Lăpuș – risc major de derapare și prăbușire în prăpastie; nu există semnal GSM; pe Dealul Hotarului & valea Jugastrului există activități pastorale în sezonul cald- atenție la numeroșii câini ciobănești
Căi de acces: din șoseaua Târgu Lăpuș- Răzoare- Gălgău- Dej, imediat după cariera de calcar din Văleni, la dreapta, spre Peteritea și în continuare, pe șoseaua spre Vima Mică, până pe Dealul Hotarului *(sau Dealul dintre Hotare)-reper o răstignire și o troiță apropiată din dreapta drumului
Mijloace de locomoție: curse de autobuze Baia Mare-Târgu Lăpuș, în continuare spre Vima Mică; autoturism personal: mountain bike (doar parțial-până La Cântătoare)
Sugestii de cazare: pensiuni din Târgu Lăpuș; Răzoare; cort pe valea Jugastrului –sunt foarte precare sursele de apă potabilă, fiind o zonă de carst activ și dolomite.
Duminică dimineață îmbarc colegii de tură la ora 7.30. Am studiat fiecare (vineri-sâmbătă) intens prognoza meteo pentru finalul de weekend în zona Peteritea-Vima Mică iar singura veste bună era că probabil, în traseu, nu va ploua. Superbe culmile peribăimărene împădurite și separate de văi afunde din care se înalță la ora 8 dimineața neguri lăptoase. Intrăm în Copalnic Mănăștur și I. Pop Topo ne indică la stânga șoselei Centrul de Informare și Documentare Turistică, sugerându-ne să-l vizităm la întoarcere. Am făcut o scurtă foto-oprire abia dincolo de cumpăna apelor Dealului Pietriș pentru a ne bucura de minunata panoramă, de astă dată cu un ceva scenografic dramatic datorită norilor și a vălătucilor groși de neguri albe animate de curenți pe deasupra orașului Târgu Lăpuș, Culmii Breze, vârfului Hudin și a Țibleșului. Din Târgu Lăpuș o luăm la dreapta, pe lângă Spital – Piață și continăm spre Răzoare. La pragurile șistos-cristaline cu mii de granați din dreptul intrării spre Răzoare, râul Lăpuș cu ape lutoase, ce trădează aversele abundente nocturne de la munte, pare a fierbe deși debitul său nici acum nu este cel firesc pentru acest anotimp, seceta verii încinse lăsându-și în continuare pecetea. Puțină animație matinală în rroma Ponorâta, cai păscând în bătăturile colibelor și ale caselor mai răsărite sau în pajiștea din stânga, pe lângă școala ridicată în ultimii ani cu fonduri UE; frumușei dar jegoși și neîngrijiți (din păcate) copii, băieți și fetițe, jucându-se inocenți, în marea și nedefinita curte tribală, inclusiv pe șosea.
Coborâm serpentinele spre o afundă înșeuare apoi suim spre Peteritea, ochind în dreapta vârful Stârcilor-445 m-cu releu de comunicații, valea Hădăroaia la E de Dealul Stârcii-439 m și valea Peteritea la V de acesta și imediat după aceea, pe lângă un mare panou info-turistic Defileul Lăpușului, intrarea din amonte pe valea Hijului. Biserica zveltă de lemn din Peteritea, acoperită inițial cu draniță, acum neadecvat, cu tablă galvanizată, rămâne ca un far creștin la stânga șoselei pe care suim în volte largi spre Dealul Hotarului. Câte o turmă mare de mioare țurcane paște de-o parte și de alta a șoselei. Cea din dreapta e păzită de nouă dulăi aprigi.
Parchez în Dealul Hotarului, pe pajiștea argiloasă care-mi încalță urgent anvelopele cu groase și grele opinci de lut. Ne luăm rucsacii si ne orientăm imediat (descendent lejer) spre obârșia SE a văii Jugastrului pe care o știam din 2014, din tura La Cântătoare. De astă dată o luăm repejor spre valea aridă din stânga, flancată de ponoare și doline (unele din ele fiind transformate în gropi de gunoaie menajere pentru locuitorii din Peteritea-Vima Mică), coborâm terasele invadate de măceși, păducei, muri și lăstăriș. În pajiștea aridă remarcăm frecvent niște bizare arcuri de cerc descrise de pălăriuțele unor mici ciupercuțe bej-maronii, comestibile. Pur aleatoriu apare și câte o ciupercă de bălegar – Agaricus campestris – cunoscute comercial drept champignon. Abundă exemplarele austere, dar fotogenice, de Carlina vulgaris, plante din care au fost ameliorate pentru culturi horticole policromele și decorativele flori de pai.
Ajungem curând pe malul drept al văii Jugastrului, ne deplasăm facil pe un vechi drum de car, valea aridă, aproape seacă, cu ponoare și sifoane medeste, aflându-se aproape și în stânga. Atenția la traversarea unui pârâiaș firav dincolo de care, în pajiște, se văd câțiva bolovani dolomitici! Pe pârâiaș, luând-o în dreapta circa 25 m, apare din grohote un izvor-sifon, apa acestuia provenind (subteran) de La Cântătoare, grota îngustă și inaccesibilă aflată la vreo 10 m mai sus. Un mic perete semănând cu o seceră, pe care apare înscris cu ocru BUCUR, ne conduce privirile la stânga, spre micul portal triunghiular al grotei La Cântătoare. Înafara lui Mișu G. care e-n premieră aici, ceilalți suntem a doua oară însă doar de această dată, ascultând în liniște, auzim din fundul peșterii active, blocat cu grohote, gâlgâitul gingaș -melodios al apei semănând scurgerii tumultuoase a vinului prin cepul unui poloboc. În aval pe valea Jugastrului, drumurile de car se despart curând. Unul suie alert la dreapta, ajungând după câteva sute de metri la un drum forestier care coboară spre lunca văii Jugastrului și râul Lăpuș dinspre capătul S al Custurii Vimei (pe care în luna mai, aproape neverosimil având în vedere substratul dolomitic stâncos, înfloresc narcise sălbatice). A doua variantă de drum de car înnierbat acompaniază o vreme (spre înainte) valea Jugastrului pe malul geografic drept, după câteva sute de metri dispărând într-un hățiș din debutul amonte al unui pitoresc defileu care continuă cu niște scurte chei, talvegul accidentat și strâmt oferind vederii praguri seci acum și mici cascade după topirea zăpezii ori averse strașnice.
Suntem în zona E-SE a Pietrei Corbului. Renunțăm să parcurgem accidentatul defileu și să coborâm prin cheile sălbatice ale văii Jugastrului deoarece chiar dacă am reuși să ieșim spre râul Lăpuș ne-ar fi practic imposibil să escaladăm (fără asigurare alpinistică) versantul dolomitic aproape vertical din stânga pentru a poposi pe creștetul Pietrei Corbului. În consecință hotărâm să ne întoarcem vreo 200-300 m pe vale, apoi pe un drum de car de pe malul ei geografic stâng ca imediat după aceea să suim la dreapta într-o șa parcursă (aproximativ pe direcția S-N ) de o potecă largă drapată gros cu frunziș umezit de ploi din care răsar câteva exemplare gingașe de Crocus banaticus-albastre. Poteca suie alert prin codrul matur, traversează o scurtă zonă de platou împădurit cu fag, stejar, carpen, jugastru și paltin mai rar, după care coboară spre buza unei prăpăstii.
Ne aflăm aproape deasupra Pietrei Corbului și spre N apar stâncăriile ocru-bej-ruginii (dolomitice, stratificate orizontal) în care se află peștera Casa de Piatră (Casa Pintii), Culmea Pietrei, partea SV – sură a Pietrei Cerbului și deasupra pajiștea aridă ce suie pe flancurile văii Curetiului (cascadei Pișătoarea) spre Paltinu și Preluca Veche. O custură dolomitică scurtă și accidentată ne conduce pe Piatra Corbului, la mica belvedere suspendată deasupra râului Lăpuș poate la vreo sută de metri (e greu de evaluat ochiometric) . Lăpușul curge rectiliniu pe sub noi apoi se flexează ușor pe sub Piatra Corbului după care o ia direct spre Lunga și Gura văii Vimei. De remarcat că în aval de marea buclă în U a Lăpușului, datorită Custurii Vimei vizavi de Pișătoarea și Piatra Cerbului, acesta curge aproape rectiliniu spre Lunca și Gura văii Vimei, doar în dreptul Pietrei Corbului *(de pe malul său geografic stâng) flexându-se minor. După Gura văii Vimei Râul cotește spre N ocolind printr-o succesivă, spectaculoasă, buclă Custura Cetățelei, trecând pe la gura văii Morii și poalele Pietrei Ciutei pentru a ieși la podul dintre Sălnița de Jos. Astfel, privind spre NV de pe Piatra Corbului, se vede curgând pe dedesubt Lăpușul apoi codrul de foioase al Podurilor Vimei. Acum, după ploile nocturne, apele-i sunt cafenii-lutoase acum iar cerul plumburiu, temperatura în jur de vreo 14-15 grade C iar umiditatea atmosferică excesivă. În scurtul popas, treptat, cerul se degajă pe deasupra Culmii Pietrei și Pietrei Cerbului.
Ne întoarcem aproximativ pe același traseu în valea Jugastrului, continuând în amontele acesteia până la bifurcarea drumurilor. Intenționăm să suim pe culmea din stânga (versant geografic drept al văii Jugastrului) spre niște bancuri și stânci grezoase, trecând pe sub un frumos și măricel pâlc de pini silvatici. Aici Mișu constată că… nu mai are rucsacul în spate și pleacă să-l caute dar fără succes. Revenim cu toții la valea Jugastrului după care Ionică îl ghidează pe Mișu până pe Piatra Corbului… recuperând rucsacul uitat acolo. Distracția lor a presupus circa 2,5- 3 km total și vreo 45 minute. După acest incident nu mai suim în culmea cu bancuri și stânci ci ne deplasăm spre obârșia văii Jugastrului și-n continuare pe terasele clisoase și cu mărăcini ale Dealului Hotarului. Cerul e mult mai degajat atunci când ne îmbarcăm, plecând spre Peteritea-Tg.Lăpuș-Baia Mare iar temperatura a urcat până la 17 grade C. Minunate-s lucernierele și trifoiștile geometrice intens otăvite. După traversarea Copalnic Mănăștur, imediat după bifurcația spre Vad-Lăschia-Șurdești-Baia Sprie (sau Cavnic la dreapta din Dealul Cornului) cu drumul către Coplanic-Berința, pe un delușor terasat din dreapta (limitrof unui cimitir) se ivește noul și foarte cochetul, dar și total pustiul, Centru de Informare și Documentare Turistică. Suim la el și-l admirăm realmente pentru zveltețe, ineditul arhitectonic, soluțiile arhitectonice inspirate ale șarpantei și drenării apelor pluviale. Deși e duminică (aproximativ ora 15) nu-i nici dracu acolo înafară de noi (care, din fericire și de destul de mulți ani, cunoaștem chiar binișor oferta turistică peisagistică, istorico-etno-ecumenic-culturală a comunei Copalnic Mănăștur și a împrejurimilor). Evaluăm apreciativ soluțiile pentru iluminatul extern, camerele video security, apoi prin geamurile termopan, microcentrala termică, o sală mică de ședințe cu mobilier modern și două babane stive de broșuri turistice nescoase din folia protectoare de polietilenă, mai apoi o sală mai mare de conferințe cu ecran pentru proiecții video etc. totul făcut ca la carte dar… practic deplin inutil și asta în condițiile în care, conform unui panou info dinspre cimitir și o fundație de piatră al cărei scop e învăluit deocamdată într-un patriarhal-mioritic mister, apare numele proiectantului din Satulung și al constructorului din Vișeu de Sus (aceleși care construise Stația de epurare din Copalnic Mănăștur în dreapta văii Cavnicului) alături de suma alocată proiectului turistic, ceva puțin peste 130.000 Euro. Subit îmi răsare-n minte un alt, nou și la fel de inutil, Centru de Informare Turistică din Buzești-comuna Fărcașa – acela având aspectul de cochetă cabană turistică de lemn, sau casă parohială de vacanță, amplasată în situl bisericii de lemn, monument istoric, restaurată deja de două ori după 1990. Apoi ne amintim împreună de similare proiecte mărețe ridicate după anul 2000 în așa numitele zone cu potențial turistic major, finanțate UE etc., din Orțița-Țara Codrului, la mai numeroasele ivite ca ciupercile după ploaie în Maramureșu Voievodal (Istoric). Ni se pare apoi absolut firesc să ne întrebăm cui folosesc de fapt aceste investiții turistice, în ce fel concret și mai ales când, plecând de la realitatea că în marea majoritate a acestor locații/centre lipsesc cu desăvârșire stâlpii cu săgeți indicatoare de trasee și marcaje turistice. De exemplu Culmea Preluca-Defileul Lăpușului-zone de un real pitoresc și interes turistic național, comparabile cu Rezervația Naturală Cheile Nerei, nu au niciun traseu marcat turistic deși obiective sunt cu zecile pe ambele flancuri ale râului Lăpuș, pe o lungime de circa 45 km din amonte spre aval.