Cavnic – Pășunea Gaidoș – Grădina Regelui – Stanul Herștiol – Stâlpul Tătarilor
Traseul turistic din 18 martie 2015 cu M. & A. Kelemen și eu
Obiectiv: versantul V al vârfului Hija, din flancul geografic stâng al râul Cavnic; panorama V către Pietrele Șoimului din Cavnic; Dealul Băilor – Pășunea Gaidoș; Grădina Regelui de la N de Valea cu Scradă; neck-ul andezitic Stanul Herștiol (cunoscut localnicilor din Cavnic, zona La Abur, drept Stanu lui Pop Nicolae); Stâlpul Tătarilor ridicat de locuitorii Cavnicului în 1736 în amintirea respingerii ultimei năvăliri tătare dinspre Maramureșu Istoric în 1717
Localizare: Maramureș, Cavnic
Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie – Cavnic (până la capătul inferior vestic al str. Perilor) – 34 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție montană în circuit
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului (bocanci aderenți, bețe de trekking)
Lungime și durată: 3 ore și 30 de minute – 4 ore; circa 8 km
Diferență de nivel: circa 300-350 m
Recomandări: harta Cavnicul turistic – 2014
Avertismente: zone pastorale, două stâne la NV de Hija, în sezonul de pășunat atenție la câinii ciobănești; habitat de urși și vipere
Căi de acces: pe DJ 184 Baia Mare – Baia Sprie – Budești – Sighetu Marmației
Mijloace de locomoție: autobuze Baia Mare –Cavnic; mountainbicke; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni turistice din orașul Cavnic
-6 grade C dimineața în Baia Mare; cer parțial noros apoi senin; rafale de vânt treptat intensificate spre după-amiază. Pornim din Baia Mare la ora 9 deoarece expunerea E-SE a Pietrelor Șoimului impune, pentru admirarea lor de pe Dealul Băilor și Pășunea Gaidoș, abordarea traseului în prima parte a dimineții. Intrarea S a Cavnicului, pe lângă căsuța bătrânească spoit-n albastru, oferă o panoramă incitantă la NE- spre vârful Hija – împădurit- de fapt cu vreo patru cocoașe, vârfuri separate de șei mici dar mai ales la N, către platoul vulcanic Gutâi, de la vârful Secătura – Gutâiul Doamnei – vârful Gutâi la Trei Apostoli (Gutâiul Mic). Depășim vestitul izvor de pe dreapta șoselei, cotidian asaltat nu doar de localnici, și ajunși în dreptul unei foste cariere de andezite (la stânga DJ 184 – unde se aduna odinioară concentratul de minereu neferos provenit de la flotație), spre dreapta suie alert strada Perilor.
Abandonăm mașina, ne luăm rucsacii ușori și urmărim ascendent, către S, strada Perilor, fascinați fiind din start de miile de sulițe ale brândușelor din fânețele și ogrăzile de pe flancurile acesteia. Apoi, pe zonele de alunecări, umede, apar primele colonii galben-portocalii de calcea calului alături de rozetele florilor de podbal. În curtea unui localnic a-nflorit un splendid exemplar, ca un bogat buchet liliachiu, de piperul lupului-Daphne mezereum (sau liliac sălbatic). Localnicul ne spune că l-a scos odinioară de pe Dealul Băilor și ne asigură că vom găsi neapărat astfel de arbuști minunați în pajiștea cu masive alunecări de versant. Nu vom găsi niciunul fiindcă, peste tot în apropierea comunităților, aceștia sunt scoși cu sapa/cazmaua și transplantați, cu scop decorativ, în grădini. Ne vor încânta însă mestecenii numeroși, mulți tineri, alții bătrâni, vânjoși și cu forme bizare. Am putea ajunge ușor pe creștetul Pășunii Gaidoș suind oblic spre NE dar astfel am rata o parte din panoramă, spre Piatra Tisei, Pietrele Șoimului și mai apoi spre culoarul pârâului Higea continuând cu cel al văii Albe, respectiv spre creștetul împădurit al Dealului Bolchiș.
Alunecările solului argilos pe substratul vulcanic (andezitic) au scos la iveală numeroase izvoare și zone mlăștinoase aferente acestora printre care însă ne putem strecura lejer. Vizăm spre înainte-dreapta un picior cu mesteceni maturi, orientat SV-NE, pe care accedem ușor, retro-panoramând spre Cavnic, Pietrele Șoimului, vârful Mogoșa- versantul său E-SE, Gutâi – abruptul S al acestuia iar spre SV Cariera de minereuri neferoase a defunctei Exploatări Miniere Șuior.
La ora 10,45 atingem platoul superior al Pășunii Gaidoș după ce anterior ne-am extaziat în fața versanților V-SV ai acesteia împânziți cu sulițele miilor de brânduse de primăvară ițite din pajiște sau covorul gros, ocru-ruginiu, de ferigi uscate. Panorama spre Mogoșa-Cariera EM Șuior și platoul vulcanic Gutai se extinde de acum. Încep să apară treptat Handalul de Jos, Măgura *(cu uriașe platoșe stâncoase spre SE) iar la baza Gutâiului Mic, spre dreapta, partea superioară a mai noii pârtii de schi aiurea concepută și aberant finanțată (are expunere S iar neaua se topește rapid dar vorba neroadă a unui funcționar al Primăriei Cavnic – pârtia nu coboară de la N spre S ci suie de la S către N – no coment!) – coborând spre La Icoană.
Executăm o traversare a Pășunii Gaidoș prin zona sa superioară, pe direcția S-N, depășind astfel firele modeste ale câtorva pâraie ivite dintre grohote și care afluiesc curând în Valea cu Scradă. Un iepure sălbatic o tulește sperios, dispărând în făgetul intercalat cu mestecăniș. În rest nu vedem nicio sălbăticiune. După ce inventariem fanteziile numeroase de gheață ale Văii cu Scradă o luăm în coborâre ușoară NV și ajungem la poalele Grădinii Regelui (un fel de parc dendrologic de pe vremea împăratului Franz Josef) cu zade și pini silvatici multiseculari, colosali (se pare că anterior au existat numeroase astfel de exemplare dar, peste ani, au căzut pradă exploatării forestiere). De precizat că similare exemplare uriașe/impresionante de zade pot fi admirate probabil doar în Ceahlău, suind de la Izvoru Muntelui spre Cabana Dochia, pe așa numita Poliță cu Crini. De aici am putea coborî repede și facil spre V, ajungând în Cavnic- zona centrală.
Deoarece dorim să continuăm spre N și să ajungem în final la Stâlpul Tătarilor din cartierul Handalul de Jos, prindem spre dreapta o potecuță pastorală care ocolește pe curbă de nivel Grădina Regelui (pe la SV-V ) apoi dăm de un drum de car ce suie ușor spre NE. Astfel vedem alte zade uriașe și pini, adică ceea ce a mai scăpat, deocamdată, de rapacele drujbe ecologice postloviluționare. Drumul de car continuă către E, spre zona V a Hijei. Noi o luăm spre N, pe o variantă de potecă largă desprinsă la stânga, traversăm o poieniță cu nea puțină și o zadă solitară imensă după care ajungem într-o poiană mai largă, neregulată, cu o colibă de stână și staule din lese în partea SV și o stână mare, cu căsoaie și acareturi spre N, aproape de o captare de apă potabilă și un pârâiaș. La stânga, prin făget, apar case și gospodării ale Handalului de Jos iar spre NE o parte din Stanul Herștiol (conform hărții Cavnicul turistic, toponimie cu o inechivocă origine germană, probabil de după 1700 când mineritul neferos a cunoscut un avânt aici, ca și în Budești-Jereapăn, Băiuț, Nistru, Băița etc.)
O stradă pietruită îngustă, din zona La Abur, ocolește stâncăria vulcanică sur-negricioasă pe la SV-V-NV. Conform localnicilor septuagenari, foști mineri sau lucrători la flotație, aflăm că toponimia La Abur s-ar datora faptului că prin roca vulcanică tectonizat-grohotoasă de aici se degajă mereu aerul cald subteran care împiedică fixarea și persistența zăpezii iarna. O potecă-n serpentine coboară abrupt la stânga, spre DJ 184 acompaniat de râul Cavnic aflat aici aproape de obârșie.Vizavi e Spitalul de Psihiatrie Cavnic și spectaculoasa Măgura cu cuirasele uriașe de andezite aproape verticale acoperind o bună parte din versantul E-SE.
Preferăm să coborâm pe un drum betonat- strada Mihai Eminescu, iar de la șosea mai avem de mers spre S, în avalul Cavnicului, circa 250-300 m până la Stâlpul Tătarilor. Admirăm albia accidentat-bolovănoasă pitorească, de n-ar fi poluarea menajeră teribilă, oripilantă, Măgura și Gutâiul. Spre V, de pe malul drept al Cavnicului, suie o uliță scurtă, înclinată, ce duce la un fel de clopotniță de lemn, în dreapta ei, dincolo de o platformă circulară de beton (ca un helioport) atrăgând atenția niște ruine de piatră ale unei case mari. Zidul și arhitectura acesteia seamănă flagrant ruinelor Logoldei – vestita cianurație și topitorie de aur situată în Handalul de Sus, La Roata. Deocamdată nu știm cui a servit clopotnița și această clădire (posibil administrativ minieră după 1850-1900).
Coborâm la șosea unde mai admirăm niște grozave, vuind înspumate, repezișuri de ape cristaline cu superbe reflexe de smarald, cutremurându-ne realmente abundenta și varietatea obiectelor/deșeurilor menajere poluante apoi poposim la panoul informativ de lângă Stâlpul Tătarilor. De acolo până la mașină mai avem 2,5 km de mers prin Handalul de Jos și apoi prin zona centrală a Cavnicului. La ora 14 ne încheiem acest circuit pitoresc, o premieră pentru noi, în Baia Mare temperatura fiind de 10 grade C, soare și vânt.
Ma bucur sa citesc acest “Reportaj de calatorie” autentic!
Sunt cateva inadeverente in acest material care ma gandesc ca ar trebui (re)puse in lumina corecta!
Stanul Herștiol
Nu exista asa ceva! Cum bine a-ti relatat, el se numeste “Stanul lui Pop Nicolae” dupa numele bunicului care s-a stabilit acolo defrisand paduri si construindu-si casa la poalele lui!
Cei care au uitat asta il numesc “Stanul de la Erstiol”ca sa il deosebeasca de alti “Stani”!
Ca o paranteza amintesc ca termenul, numele de Stan vine din engleza, “Stone”, stanca, de pe vremea colonistilor englezi adusi sa construiasca Flotatia de preparare a minereurilor, mai ales a aurului de la Roata. Erstiol vine de la numele jodovesc al unui comerciant Erstioli, care a avut pravalia pe locul unde acum e Cantina Minei Cavnic. De aici vine numele cartierului Erstiol care incepe de la “Uzina”, statia electrica de acum si se termina la Restaurantul familiei Ungur.
Apropos, aceasta se afla langa Stanul Morii fiindca acolo, peste vale, in partea de sus a Fabricii de pufuleti (care a fost Un camin de familisti mineri si apoi Internat al Liceului din Cavnic) a fost o moara.
Spitalul de psihiatrie a fost la origine (impreuna cu cladirea alaturata construite atat de solid in anii `60 incat cea nefolosita nu se ruineaza!)camine de nefamilisti mineri.
O data cu constructia masiva de blocuri de locuinte in “Handalul de jos”si-au pierdut importanta si o cladire a fost transformata in spital; spitalul din “Handalul de sus” (aflat in zona Bisericii catolice si nu in zona Erstiol cum gresit afirmati in material!) fiind atunci desfintat. S-a aflat vizavi de popicaria de mai tarziu. Acolo s-au nascut multi cavnicari ca mine!
Centrul administrativ s-a mutat din Handalul de sus in Handalul de jos prin anii `50 cand s-au construit Primaria si alte cladiri civice.
Handalul de jos se numeste si “La Bararie” nume care vine de la beraria aflata vizavi de Casa de cultura de acum.
“La Suior” se mai numeste si “La Fes(h)ter” mai precis “pe Damb la Fester” unde se afla de asemenea o pravalie a purtatorului acestui nume. Suior vine de la valea Suiorului care izvoraste din zona minei Suior de mai tarziu.
La Sirisau (La Fierastrau) era o instalatie actionata cu apa de taiat busteni. Nu mai stiu daca se folosea apa de pe Raul Cavnic sau de pe Valea alba, fiindca chiar acolo e confluenta lor!
Mai jos de la iesirea din oras era un Gater (vine din nemteste si e tot o instalatie actionata cu apa de taiat scanduri) “La Jiga”!
Valea alba isi gtrage numele de la culoarea apei care spala sedimente argiloase de pe un fost fund de mare si devine laptoasa.
Acest fost fund de mare a fost ridicat de o parte prin eruptia vulcanica care a format Varful Hijii, Hija asadar.
Aceasta ridicare e cauza alunecarilor de teren din Zona Valea cu scriada, nu scrada! Scriada e numele unei ierbi taicioase care creste in zona. Terenul, incepand de sub “Poiana Bozi” (cu accent pe al doilea “i” dar nu cu doi “i”!)aluneca permanent pe suprafata de clivaj umezita de ploi si alimentata de izvoare.
Ea se opreste din fericire “La tauri” multumita pintenului stancos ce se prelungeste de la Dealul brazilor (aflat deasupra Gradinii regelui descrisa de voi) pana in centru vizavi de casa de cultura si care se numeste Pietrar, zona: Pe pietrar!
Daca nu era acesta terenul aluneca permanent si ajungea pana la liceu, in spatele valului de pamant se forma precis un lac pana la Suior!
Gradina regelui a fost plantata preponderent cu Larita, pinii ramasi nu au fost atat de ravniti ca lemnul de larita care s-a taiat de peste o suta de ani, dovada cioatele ramase in aceste poieni si care datorita continutului mare de rasina nu putrezesc.
Neocomunistii au ras ce a mai ramas.
Sa urcam inapoi la zona descrisa in reportaj.
Gaidos nu e corect, fiindca acesta e numele provenit din maghiara si dat poienii pe care s-a construit primul stadion din Cavnic.
Acolo e si Cimitirul Gaidos, acolo a fost locul unde se sarbatorea Ziua regelui intr-o zi de iulie parca.
Zona la care te referi e Gaidosel si e la Erstiol.
Inspre rasarit e marginit de dealul “Parjolita”, nume primit dupa ce in vremuri de demult a ars padurea. La sud e marginit de Dealul Hijii, la vest de Dealul brazilor la poalele lui se afla poiana “La ciurgauas” de unde iau apa pentru stani, desi a fost intre timp captata. Mai sus spre Hija se afla poiana Varful vaii din care se urca mai departe spre Bozi. Presupun ca numele vine de la ceva carbunar ce a avut cabana pe acolo si facea carbuni!
Miliere se numesc aceste carbunarii si vine din germana. Meiler inseamna carbunar.
Inspre est se ajunge in poiana de sub Hija numita “La bulbuc” unde e un izvor deosebit (era, ca am inteles ca a fost captat).
coborand din aceasta poiana inspre nord-est se ajunge la adevaratul Gaidos pe care l-am descris.
Sub Bulbuc, dceasupra Stanului lui Pop Nicolae si Parjolitei se afla poiana “Piatra moale”!
De aici s-a exploatat aceasta roca care a fost folosita la constructia multor cladiri mai ales in Handalul de sus care a fost centrul administrativ la inceput: primaria, scolile, cinematograful, biserica, magazinele si alte cladiri private.
Inclusiv acele ruine descrise de voi de la Erstior, de langa rondoul de beton!
Acolo a fost Scoala de la Erstiol!
Constructie solida ce a dainuit peste o suta de ani dar s-a daramat dupa ce a stat vreo douazeci de ani cu acoperisul distrus si neintretinut. Acolo am “umblat” si eu la scoala! Locul se numeste Gradina scolii fiindca in jurul ei era o gradina cu pomi fructiferi aferenta invatatorului Cristea Gyurica!
Stanul de langa ea se numeste, natural, Sanul scolii!
Cel de langa Pensiunea Cristal se numeste Stanul lui Balint dupa numele locuitorului de la poale.
Stanul din spatele Spitaluli se numeste Stanul lui Doroftei!
Clopotnita a fost plasata acolo o data cu mutarea cimitirului de la poalele Stanului lui Pop Nicolae in locul actual, deasupra uzinei, fiindca in cel vechi nu mai era loc pentru mormite si mai era si deosebit de pietros. Clopotnita a fost plasata iscusit ca sa se auda clopotul “dupa colt”(!), din ea se vedea si zona locuita si cimitirul! Clopotul din ea e un unicat si se spune ca a fost ascuns in primul razboi ca sa nu fie dus la topit pentru tunuri. Cat “l-am tras” in noptile de Pasti!…
Rondoul de beton era parte din locul unde se sarbatoreau zilele Oficiale ale comunistilor, 1 Mai, in 12 August “Ziua minerului”, apoi 23 August, ziua nationala pentru cei nascuti mai recent si nu stiu. Langa acest rondou, unde dansau minerii, era o “scena” metalica unde formatiile artistice finantate de Mina isi prezentau programul minerilor veniti cu familiile lor la cantec joc si voie buna cu bere si mici. Scena o fi sfarsit la “fier vechi” ca nu mai avea oricum stapan!
Apropos, pe sub acest rondou de beton trece un tunel cu arcade de piatra prin care curgea apa captata vizavi de restaurantul lui Florentin si rares, care mergea pe curba de nivel prin fata spitalului de azi, apoi prin fata Pensiunii Cristal de azi si prin fata casei lui Cormos Gheorghe prin jgheaburi de lemn trecand apoi intr-o albie de piatra pana la tunelul de sub Gradina scolii. Dupa ce o traversa, apa ajungea in conducte de fonta de circa 50 cm in diametru, doua paralele, care reprezentau “conductele de forta” cu o cadere mare la capatul carora se afla generatorul de curent pe locul Uzinei electrice de azi. Curentul obtinut astfel se folosea la angrenarea masinilor de extractie la mina. Au mai existat astfel de generatoare de-a lungul Cavnicului
(Kapnik in germana, sau Kapnikbanya in maghiara) dar despre ele alta data!
Pop Nicolae, cel care s-a “urcat” pe Stanul bunicului sau “drept in sus” cum privesti spre el in poza!
Auzisem in copilarie ca cineva l-ar fi escaladat si pe la 14-15 ani m-am sculat de la masa si am urcat!
Daca nu reuseam nu mai citeati aceste randuri!
Bogdan m-a sictirit cu “Piatra lui Stan”!
Sa nu “dau” eu cu ceva pietre dupa el!
Nicu Pop de la Erstiol!