Buteasa: Dealul Urișului – cariera Sub Piatră – dealul Toporu, după fosile
Traseu: Țara Chioarului – flanc stâng Defileu Lăpuș, în zona Buteasa – Prislop
Obiectiv: faleza de calcare eocene cu fosile marine de la cariera Sub Piatră din Dealul Toporu (zona E-SE)
Localizare: Buteasa – Prislop, Defileul Lăpușului
Itinerar: Baia Mare – Cătălina – Remetea Chioarului – Ciolt – Buteasa, circa 38-40 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție
Grad dificultate: ușor spre mediu
Echipament necesar: pentru a sui pe grohotele abrupte de Sub Piatră, în căutarea fosilelor, sunt necesari bocanci aderenți și bețe de trekking
Lungime și durată: 3 – 4 ore, 10 km total
Diferență de nivel: circa 200-250 m
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului 2012; traseu cu posibilitate de extindere, abordând din culmea dealului Urişului, grota din gresii Casa Zmeilor, Valea lui Uriş – valea Prislopului până la confluenţa cu malul geografic stâng al râului Lăpuş, în continuare, spre V, la peştera Curtea Căpitanului -valea Butesei – Buteasa sat (circa 25 km, 9-11 ore); de asigurat apă de băut
Avertismente: atenție la deplasarea pe liziera superioară a fostei cariere de Sub Piatră -dealul Toporu, unde există risc de derapare și prăbușire în prăpastie; atenție deosebită și la deplasarea pe grohotele cu fosile, pentru cu sunt posibile desprinderi de stânci și bolovani Sub Piatră
Căi de acces: Buteasa – dealul Butesei
Mijloace de locomoție: autoturism
Sugestii de cazare: pensiuni Remetea Chioarului, cort
Descriere traseu:
În Buteasa, la câteva sute de metri în aval de noua biserică și aproape de confluenţa văii Buteasa cu valea Măţălungi și având ca reper o casă din chirpici nelocuită se intră pe traseu. La dreapta, pe uliţa pietruită din faţa casei din chirpici, la circa 200 m SV e gospodăria familiei Achim Emilian (fost brigadier silvic și un excelent cunoscător al împrejurimilor).
Se traversează printr-o livadă, prin locul unde odinioară a funcționat o secţie a Judecătoriei Şomcuta Mare, pentru a coborî spre malul geografic stâng al finalului văii Măţălungi, traversând prin vad în dreptul unei foste horincii.
Se urcă apoi printre doline mari, cu liziera codrului în față. La mai puțin de 100 m, e o pajişte cu ghirlande verzi de laba găinii sau pedicuţă – Lycopodium clavatum, iar mai încolo pe o piatră se află o borna silvică marcată 114.
Se ține culmea, în debutul zonei NE a dealului Urişului, pe un şleau secular de căruţă orientat spre V-SV, către dealul Toporu, cu o primă ramificare NV către flancul geografic drept al văii Măţălungi.
Pe culmea dealului Uriş, mai ales pe o vreme neguroasă, un pin solitar poate fi un bun reper de orientare. Dincolo de acesta, în culoarul silvatic, se ivesc succesiv bornele silvice PU/47 (marcată cu alb) și VI/177 (marcată cu roșu).
În dreptul NE al drumului de car de pe culmea dealului Urişului, imediat după creştetul pleşuv al dealului Butesei, în dreapta e o holdă dreptunghiulară flancată de făgetul matur și o lizieră.
Trebuie ţinut riguros traseul de căruţă de pe culmea NE-SV, fără vreo deviere spre SE-S, adică spre plantaţiile de conifere şi huciurile impenetrabile, habitat al urşilor şi mistreţilor, din flancul stâng al Văii lui Uriş, sau către N-NV, adică spre flancul geografic drept, arid-calcaros, al văii Măţălungi.
Imediat ce se trece prin stânga pinului solitar, pe versantul S al culmii apare o zonă mlăştinoasă restrânsă, fost izvor amenajat pastoral cu adăpătoare pentru animale.
Urcuşul spre V-SV este uşor, dar constant. La stânga apare liziera făgetului matur intercalat cu pini. Cam pe-acolo, schimbând direcţia spre S în unghi drept, se ajunge la Casa Zmeilor şi-apoi la Valea lui Uriş.
Se continuă pe drumul de car, acesta având la trecerea prin codru aspectul unei frumoase alei de parc. Vara și până toamna târziu pe flancurile sale și la poalele pinilor, în argila invadată de muşchi, răsar numeroși bureţi și ciuperci felurite.
Chiar înainte de-a descinde în pajiştea largă la la poalele N-NE ale dealului Toporu, drumul se ramifică. Se ține costiş spre V pentru a se ieși deasupra unui mic saivan tradiţional. Aici e obârşia văii Măţălungi, în locul cunoscut ca Balta Mării Florichii (conf. Emilian Achim). În stânga, spre SV, suie alert liziera plantaţiei mature de pin. La V de saivan, peste incipienta vale Măţălungi, e un pâlc pitoresc de fagi şi îndărătul acestuia apare linia electrică de înaltă tensiune ce vine dinspre staţia trafo Tihău-Surduc (Sălaj) via dealul Mesteacăn – Boiu Mare. Magistrala traversează, de la S spre N, dealul Toporu, iar vechea carieră de calcare, cu fosile marine multimilenare a Prislopului, de Sub Piatră, e poziţionată la NE de ea.
Un culoar larg de vreo 50 m, cu paşiştea acaparată de mentă broştească şi cu o captare de apă potabilă, apare la stânga. Se urcă de aici direct în culme, pe care, primăvara devreme și la finele toamnei, sunt flori de ciuboţica cucului – Primula vulgaris.
De pe culmea foarte largă se merge pe drumul de căruţă ce coboară uşor spre fosta carieră de Sub Piatră. La circa 200 m spre dreapta este pajiştea spălată de torentele afunde de până la 70-80 cm cu fosile marine în talveg.
În sus, pe grohotele fostei cariere Sub Piatră pot fi găsite fosile ale mării ce-a acoperit zona în Eocen şi Oligocen.
Se pot descoperi fosile sau amprente striate de moluşte, îndeosebi fragmente de pecteni, urme cilindrice lăsate de foştii viermi de mare, aplatizate fosile arcuite – coaste ale sireneelor de mare, strămoşii dugongilor de azi (Dugong dugon), amprente pietrificate de scoici mari cât o palmă, exemplare uriașe din familia pecteni. Se mai pot găsi stele de mare pietrificate, exoschelete de arici de mare, fragmente de melci marini spiralaţi – Campanile Parisiensis și Campanile giganteum.
De Sub Piatră, dincolo de valea Prislop, în colţul E-SE cu livezi nesfârşite, către hotarul localității Boiu Mare, simetric dispusa este vechea carieră cu fosile de Sub Clocotici.
Întoarcerea se face tot pe la Balta Marii Florichii şi de-acolo spre E-NE, pe culmea dealului Urişului către dealul Butesei, de unde se vede satul. Printre pomii fructiferi, se întrevede un mare și dreptunghiular luciu de heleşteu, iar în jur gospodăriile prospere. Imediat apare al doilea heleșteu, mai mic, pe flancul stâng al văii Mățălungi.