Borşa Poiană – tăurile La Cunună și Măgura – valea Birţu
Traseu: zona Borșa – Parcul Natural Munții Maramureșului – tăurile nivale La Cunună și Măgura – valea Birțu
Obiectiv: tăurile nivale La Cunună și Măgura
Localizare: Parcul Natural Munții Maramureșului, Grupa nordică (Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei)
Itinerar: Baia Mare – Moisei – Borșa Poiana, la gura văii Birțu, circa 290 km tur/retur
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție montană în circuit
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 7 ore, 15-17 km total
Diferență de nivel: circa 900-950 m
Recomandări: harta turistică Borșa; harta turistică Parcul Natural Munții Maramureșului
Avertismente: zone pastorale, turme însoțite de câini ciobănești; habitat de urși și vipere
Căi de acces: DN 18, prin Borșa Poiană
Mijloace de locomoție: curse transport pasageri Baia Mare – Borșa Complex, autoturism
Sugestii de cazare: pensiuni Borșa, cort
Descriere traseu:
În Borșa, Pietrosul Rodnei cu crestele albe de nea chiar și în iunie, domină peisajul având alături vf. Repede, Cormaia, vf. Feţei, Puzdre, Anieşul Mare, Putredu Galaţului. Toate pot fi admirate din diferite perspective și de la diferite altitudini în timpul drumeției din Borșa Poiană spre tăurile de alunecare – blocare şi nivale La Oglindă și Măgura.
De pe valea Poienii se urcă spre N pe strada îngustă, mărginită de gospodării pitoreşti, majoritatea noi. De la prima bifurcație, se ține stânga, iar la următoarea, dreapta și în sus pe o uliță de pământ. După circa 1 oră de urcuș continuu se ajunge de la cota 653 m la 1080 m, pe culmea ce leagă Baia Borșa de Măgura. Din acest punct se pot observa în spate Pietrosul Rodnei, Buhăiescu Mare și Buhăiescu Mic, Puzdre, Anieşu Mare, Putredu Galaţului, iar în față vf. Custurele şi Bobeica.
Farmecul acestui traseu stă în veritabila civilizaţie montană care s-a păstrat în zonă. Numeroase gospodării, sălaşe și şopruri vechi mai sunt împrăștiate pe culmi.
Se schimbă direcția, pe şleaul de culme pentru căruţe aflat deasupra măguricei cu molizi Corobaia, către tăul La Oglindă (La Cunună), aflat relativ aproape.
Se suie pe pârâu, prin dreapta, iar tăul e în stânga potecii, într-o cuvetă de alunecare obturată spre S-SV de un guler de loză şi arbuşti. Lacul e puţin afund, dar frumos, mai ales poziționarea fiind perfectă, cu Pietrosul Rodnei în fundal.
Se continuă spre Măgura, ceea ce presupune o nouă ascensiune, cu 450 m mai sus, într-o pajişte alpină punctată cu molizi tineri și flori colorate.
Urcuşul e tot mai alert şi solicitant. Se descinde într-o zonă de platou. La stânga-n jos e o văiugă accidentată defrişată și îmburuienată ce coboară spre Baia Borşa – zona Rotundu – iar vizavi, un muncel devastat de furtună, cu doborâturi – defrişări iar peste, potcoava verde a Toroiagăi.
Tăul Măgura nu e departe, fiind situat într-o cuvetă aproape circulară, puţin afundă, de la N-NE de vf. Măgurii (1601 m), la care se ajunge de la o bifurcație, una, spre dreaăta, ducând la lac, iar alta suie la stânga pe direcţia vf. Cocăzari.
După 3h 30 min de la debutul traseului, se poate atinge oglinda tăului, aflat la altitudinea de 1500 m, potrivit GPS-ului.
Se continuă în jos, prin zona zona SE a tăului, pe potecă largă ce duce spre o şa de deasupra Runcului Măgurii. Spre NE-N poteca pare a se lega și de cel care duce la mănăstirea construită pe valea Vinişoru. La un moment dat, poteca se înfundă și e nevoie de traversarea a trei pâraie pentru a ajunge la un drumeag ce suie lejer din stânga spre şa. De aici se coboară spre pajiştea de la NE de Măgura, în Runcu Măgurii. Ceracănu și Podu Cearcănului străjuiesc semeţe la stânga.
Coborând se pot admira panoramele spre Fântâna Stanchii, Bălăsina, Jupania, Prislopu Cataramei. De la saivan se merge în jos şi spre dreapta iar mai apoi peste culme, la dreapta, adică pe sub Corobaia, pentru a ajunge în Borşa Poiana.
O altă variantă conduce descendent la obârşia văii Birţu, într-un cătun muntenesc cu pitorești gospodării, sălaşe, mici livezi, pajişti umede, invadate primăvara de bumbăcăriţe, flori portocalii de leac și margarete, înainte de-a ieşi spre vale prin curtea unei case.
Izvorul cu borcut (borviz, cum i se mai spune) de pe valea Birţu (mal geografic stâng) este captat într-o bortă de stejar, iar lângă se află cu o bancă pentru popas şi un consistent depozit de travertin scurs şi depus spre NV.
Pe lângă numeroasele izvoare și acumulări mocirloase cu ape feruginoase, orhideele apar primăvara alături de pipirig și bumbăcăriţe.
Până la biserica de la gura văii şi DN 18 sunt circa 3 km.