BISERICI DE LEMN DIN MARAMUREȘ – La Mănăstirea Bârsana
Traseu: Baia Mare – Cavnic – Călinești – Văleni – Bârsana
Obiectiv traseu turistic: Valea Izei, Mănăstirea Bârsana, de rit ortodox
Localizare: Maramureș, Valea Izei, Bârsana
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Călinești – Văleni – Bârsana – circa 60 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: agroturistic – ecumenic
Grad dificultate: -
Echipament necesar: decent, adecvat vizitării unui locaș de cult
Lungime și durată: 60 km, 6-8 ore, incluzând deplasarea la/de la mănăstirea Bârsana
Diferență de nivel: -
Recomandări: de vizitat la hramul mănăstirii – Soborul Sfintilor 12 Apostoli, 30 iunie, sau în marile sărbători creștine pentru a admira enoriașii în straie populare maramureșene, dar nu numai
Avertismente: -
Căi de acces: din Bârsana
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Borșa pe Valea Izei; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni, localnici, la mănăstire
Descriere traseu:
Pornin spre Baia Sprie – Văleni – Bârsana. Parcăm în față la Mănăstirea Bârsana, la capătul punţii suspendate pe cabluri deasupra Izei apoi, pe alea pavată, suim spre poarta monumentală a sfântului lăcaş.
Impresionează echilibrul de ansamblu, de la cel al arhitecturii inspirată de arta tradiţională (mai ales cea mlădios-bucovineană) a lemnului, o îmbinare de artistic-svelt cu armoniosul şi mai sobrul stil maramureşean, cu peisagistica generală şi numeroasele flori ce acompaniază aleile pavate sau scot în relief, aşa cum bine-i şade oricărui lăcaş al Domnului, pervazurile, verandele, jardinierele bisericii, altarului de vară, bibliotecii ori a chiliilor măicuţelor. În cursul marilor sărbători religioase parcarea şi jumătate din carosabilul spre Bârsana şi Strâmtura, e invadată de autoturisme, microbuze şi autocare.
Pelerinii de pretutindeni suie imediat, frumos înveşmântaţi, în straie populare (aproape integral) tradiţionale sau în ţinută de oraş. Animaţia şi agitaţia sporesc în crescendo, măicuţele umblă cu treburi prin curtea mănăstirii, li se alătură apoi preoţii care vor oficia slujba liturgică.
Curtea Mănăstirii Bârsana se umple treptat de enoriaşi savurând pe nerăsuflate imagini de ansamblu, portrete de ţărani, ţărănci, tinere şi minunaţi copii, mulţi abia desprinşi de la sânul grijuliilor lor mame, dar şi bătrâni și bătrâne cu chipuri ridate de trudă, griji, necazuri şi decenii. O procesiune ritualică, precedată de purtătorii de prapori, suie către Mănăstirea Bârsana iar micul cor face mulţimea să amuţească.
O măicuţă bate ritmic toaca în timp ce ocolește de jur împrejur sfânta biserică, oprindu-se-n cele patru zări, iar clopotele marchează debutul slujbei oficiată de un sobor de preoţi acompaniat de un mic grup de măicuţe.
Fără a fi un credincios practicant, e imposibil ca-ntr-un astfel de grandios eveniment ecumenic să nu te înfiori privind umil înlăuntru-ţi, gândindu-te şi-apoi rugându-te, Lui şi deopotrivă Ei, Fecioarei Maria cea care-i dăduse viaţă şi puterea îndurării, sacrificiului suprem întru izbăvirea păcatelor lumii.
Suind prin fața bisericii spre liziera pădurii perspectiva Mănăstirii Bârsana se întregește subit, frumoasă fiind imaginea ansamblului monahal văzut în plonjeu către valea Izei şi zona de est a Bârsanei. Impresionant e micul cimitir al Mănăstirii Bârsana în care, într-un mormânt, se odihneşte pe veci o profesoară universitară franţuzoaică ce-a îndrăgit şi admirat nespus aceste hăruite de Dumnezeu locuri maramureşene.
Coborâm spre altarul de vară trecând şi pe la podul de lemn suspendat deasupra unui mic tău în care sclipesc bănuţii aruncaţi de enoriaşi, apoi pe la izvorul mănăstirii, frumos incadrat de un mic paraclis cioplit din lemn masiv şi împodobit cu sfinte icoane.