Baia Mare (Valea Borcutului): La Cetatea lui Lizsibona Gelert
Traseu: Balta lui Pocol, Casa Tâlharilor, horhoaiele Dealului Poprad, vestigiile medievale ale Cetății lui Liszibona Gelert
Obiectiv: vestigiile medievale ale Cetății lui Liszibona Gelert
Localizare: Maramureș – Baia Mare – cartier Valea Borcutului – Dealul Lisabona (Dealul Cetății)
Itinerar: plecarea din Baia Mare spre Valea Borcutului – Castelul lui Alexiu Pocol
Marcaj turistic: traseu nemarcat
Tip traseu: excursie
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului, recomandabile bețele de trekking
Lungime și durata: circa 9-10 km , 3 ½ -4 ore
Diferența de nivel: aproximativ 200 m
Recomandări: traseu agreabil în orice anotimp
Avertismente: pericol de surpare și accidentare în zona horhoaielor de pe Dealul Poprad
Căi de acces: Baia Mare – Valea Borcutului – Castel Pocol – Balta lui Pocol – Manăstirea/Casa Tâlharilor – Dealul Poprad – Dealul Cetății
Mijloace de locomoție: autobuz urban nr.5, autoturism personal, bicicletă
Sugestii de cazare: nu este cazul
Descriere traseu:
Plecare spre Valea Borcutului. Sub fosta biserică greco-catolică, puţin înainte de Casa Martin și Castelul lui Pocol se suie din șosea la stânga, pe lângă ruinele conacului familiei Mureşan, urmărind serpentinele spre ghistinişul lui Roman şi al lui Hingly apoi poteca spre reformatul cimitir. În arboretul de castani intercalat cu stejari şi pini se întâlnește un depozit de cuarţite filoniene (andezite de zăcământ).
Se continuă către Balta lui Pocol apoi prin stânga acesteia, întâlnind bolovani ruginii–andezite sarmaţiene de Seini (conform geolog A. Ştefănoiu). Se dă de o răspântie de drumuri de căruţe, un şleau coborând la cascada Picsa Babi pe valea Frumuşeaua, unul o ia către fostele proprietăți ale familiei Boţ, a treia (pe care o urmăm) suie spre Întorsura (ce precede Făgetul, coborând apoi spre Târgul Ciorilor).
De la Întosură se suie alert poteca de pe culmea din dreapta flancată de cuarţite filoniene apoi de brecii filoniene. Se abandonează culmea coborând oblic pe versant spre SE, întâlnind limonitizări şi caolinizări apoi spectaculoase alveolări, grote și vizuini-mensul fagure geologic numindu-se Casa Tâlharilor, deasupra lui Mănăstirea- altitudine circa 400-450 m *(panorame spre Tăuţii Măgherăuş, Bozânta, Baia Mare şi vârful Iricău).
Se urmărește spre NE-E culmea uşor ascendentă spre Dealul Poprad întâlnind în codrul de stejar şi fag grohote din andezite piroxenice de Seini. La stânga Iricăului apare Culmea Elena defrişată spre Şaua Trei Stejari şi vârful Ferigii. O pâlnie (horhoi) cu diametrul de circa 35-45 m şi afundă de 80-100 m a rezultat prin surparea unui vechi abataj minier.
Se urmărește culmea cu făget spre N şi stejari, rarişte de pini şi molizi spre SE, loc numit de borcuteni Terebeşca sau Vincze Oldal (adică versantul lui Vincze – conform Goja A.). Grohote de andezite filoniene în curs de caolinizare acaparează culmea pe care apare curând o a doua pâlnie de prăbuşire a unui abataj minier. Rocile permit identificarea tălpii şi coperişului unui filon. De aici se pot vedea Poiana Neamţului, vârful Ferigii, vârful Pleştioare şi Tocastru.
Coborând spre stânga se ajunge la Târgul Ciorilor şi de acolo în Băiţa. Urmărind banda silvică roşie de culme se dă într-o şa din care spre SE debutează valea Antonca, seacă. Obiectivul traseului, vârful împădurit cu stejar pe care se găsesc vestigiile medievalei cetăţi ale nobilului Liszibona Gelert se află în dreapta, după o amplă buclă a culmii.
Din şaua vaii Antonca se urcă puţin spre NE dând de resturile unui stâlp electric apoi se cotește 90 grade dreapta. Poteca largă coboară spre o altă înşeuare apoi suie uşor spre un vârf împădurit cu trei culmi. Una NE, alta E şi cea pe care continuăm – SV – accentuat descendentă dar în final suind vertiginos spre cel dintâi circum valum şi şanţ medieval de apărare al cetăţii, perfect delimitate înspre V-N-E şi mai puţin în zona sudică.
Suind, după câţiva metri se traversează cel de-al doilea circum valum şi şanţul de apărare mai îngust. Vestigiile zidurilor de piatră se văd bine numai în zona NE, în rest se întâlnesc câteva pâlnii afunde, cu diametre de 4-8 m, trădând explorările arheologice. O bornă topo metalică indică vârful Dealului Liszabona.
Spre V atrage privirea abruptul a ceea ce a mai rămas din halda imensă a celebrei mine Sofia, din valea Antonca (versant drept). Din start până la ruine se fac 3 ore și circa 8-9 km.
După un scurt popas se coboară spre fostul depozit de explozibili de la gura vaii Antonca urmărind culmea custuroasă în treimea finală, trecând prin faţa unui străvechi abataj de suprafaţă în care ciocanul şi ţâncuşul minierului au exploatat riguros doar filonul cuarţos, nu mai lat de 70-80 cm, două mici infundibule şi un pod de piatră trădând căutările minereului aurifer. De-acum încolo, coborârea e dificilă din pricina reliefului accidentat, în final ajungându-se în șosea în preajma fostei colonii miniere de pe la 1920.
Se continuă pe șosea către Castelul lui Pocol, descoperind în versantul stâng extrem de povârnit şi stâncos al vaii Berăriei (Borcutului) două vechi galerii miniere, lăsând în dreapta, sub Terebeşca, o mină mică folosită ca pivniţă, după care se ajunge la Castelul lui Alexiu Pocol (1871-1935- ingenios învăţător-căutător de aur originar din Lozna, judetul Sălaj, mai apoi proprietar de mine şi primar al Băii Mari). O placă de pe frontispiciul castelului lăsat în paragină informează asupra ctitorului acestui edificiu și despre șederea aici în 1905 a lui Nicolae Iorga.