Trasee turistice Baia Mare: Din Valea Vicleanul Mare la Lacul Bodi Ferneziu
Traseu: cartier Ferneziu – Uzina de Apă - valea Vicleanu Mare - lacul Bodi Ferneziu
Obiectiv: valea Vicleanul Mare, lacul artificial Bodi din cartierul băimărean Ferneziu
Localizare: Maramureș, Munții Igniș, cartierul Ferneziu
Itinerar: Baia Mare – strada Minerilor – strada Griviței
Marcaj turistic: triunghi roșu
Tip traseu: drumeție în scop de agrement și pescuit sportiv
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: circa 8-10 km, aproximativ 3 – 3 ore și 30 de minute
Diferență de nivel: 200-250 m
Recomandări: harta zona turistică Baia Mare – Tăuții Măgherăuș din seria Gutinul turistic, an 2005
Avertismente: nu vă scăldați în lac fără a fi excelenți înnotători; chiar și în zilele fierbinți de vară apa acestuia e rece la o adâncime mai mare de 1,5-2 m
Căi de acces: din Baia Mare în amontele văii Vicleanului sau prin Ferneziu
Mijloace de locomoție: autobuz urban spre Ferneziu; autoturism personal; mountaibike
Sugestii de cazare: cabana Mogoșa; cort
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare pe strada Minerilor, şi-n continuare pe strada Griviţei, trecând pe la poalele Dealului Florilor și ale Dealului Crucii şi peste modesta porţiune finală a văii Amadei (valea Amadia). Strada Griviţei începe să suie niţel în curbă stânga, continuând spre apropiata traversare a văii Vicleanul Mare, construcţiile şi canalele de fugă ale vechii Uzine de Apă cu microhidrocentrală, descinzând la final în zona SV a cartierului Ferneziu.
La stânga apare un versant lutos-andezitic şi liziera gorunetului intercalat cu castani comestibili devastaţi de “cancerul scoarţei” produs de ciuperca Cryphonectria parasitica. (Prin 2009 marcajul triunghi albastru a fost înlocuit cu triunghi roşu, traseul vizat fiind însă acelaşi – valea Vicleanu Mare – Lacul Bodi Ferneziu – Şaua Hija – vârful Hija – vârful Strâmba – Piatra Şoimului).
În dreptul terenului viran și spre stânga e un garaj din scândură de brad şi o potecă largă suind spre N, continuând spre vechea Uzină de Apă. Drumul auto pietruit (pe marginea căruia e amplasat triunghiul roşu), duce spre aceeaşi destinaţie, se desprinde din asfaltul îngust spre stânga şi după scurta pantă, ocolind prin vest clădirile uzinei, acompaniază înspre amonte valea Vicleanu Mare.
Urmăm poteca şi după vreo 30 metri dăm într-un drum pietruit-înierbat ce o ia spre V și ajunge la o viroagă. De acolo continuăm pe poteca ce traversează viroaga spre stânga, ajunge la liziera păduri de goruni şi pini, continuă spre N către cele două gospodării izolate, în dreapta ivindu-se clădirile Uzinei de Apă – în dreptul gospodăriilor şi a Uzinei de Apă, pe un stâlp, vedem triunghiul roşu. Ținem drumul auto-forestier neîngrijit şi distrus care acompaniază înspre amonte valea Vicleanu Mare îngustă, cu talveg întunecat andezitic, uneori albia având aspectul de coveţi puţin afunde, compacte, alteori apar praguri, repezişuri, mici cascade cu bulboane. Valea e umbrită de pădurea de foioase.
În versantul din dreapta drumului apare la un moment dat traseul larg de circa 2,5-3 m al unui străvechi abataj minier de suprafaţă în care fusese exploatat filonul aurifer superficial. Acesta e orientat pe direcţia E-V, venind dinspre Ferneziu, tăind valea Vicleanu Mare, suind în culmea vestică, traversând valea Amadei, ieşind pe versantul estic al Dealului Crucii (acolo fiind cunoscută multiseculara exploatare subterană a sa în aşa numita Grota din Dealul Crucii, ca şi abatajele de suprafaţă din zona de obârşie a văii Amadei).
Mai sus, peste vale și pe versantul din stânga, e marea haldă de steril a unei foste galerii miniere de prospectare ce aparţinuse I.P.E.G. Maramureş. Pe acolo trece poteca largă și vechiul traseu turistic marcat cu triunghi albastru din Baia Mare spre Lacul Bodi Ferneziu. Marcajul triunghi albastru apare doar pe vechiul traseu şi aleatoriu doar alături de triunghiul roşu în dreapta drumului.
După parcurgerea a circa 3-4 km în amontele văii Vicleanu Mare continuăm pe drumul auto-forestier, ajungem la un pod şi o bifurcaţie. Varianta din stânga (V) trece peste valea Vicleanu Mare, descinde la un fost mare puţ, odinioară dotat cu maşină de extracţie, al I.P.E.G. Maramureş în timp ce cealaltă variantă suie alert spre N, trece prin zona NV a lacului. Din acest loc, din varianta nordică a drumului, se desprinde spre dreapta un fost drum de TAF decupat prin huciul tânăr. Îl urmăm, și după vreo 30-40 m regăsim marcajul triunghi roşu.
Drumul de TAF se termină iar noi continuăm pe o potecă îngustă invadată de huci, suim în mici serpentine spre stânga şi apoi direct, spre taluzul vestic al Lacului Bodi străjuit de uriaşi fagi seminceri. La stânga se vede o zonă restrânsă plantată cu pini ce acoperă digul din zona de deversare controlată a preaplinului lacului.
O potecă turistic-pescărească înconjoară circular lacul, trece pe lângă vechea cabană cu pâlc de conifere. O luăm prin zona NE a Lacului Bodi, suim printr-o zonă cu stâncării și urmărim marcajul triunghi roşu ce continuă spre şaua şi vârful Hija (767 m) şi de acolo, la stânga-n sus se poate ajunge pe vârful Strâmba (839 m) şi Piatra Şoimului.
Lacul Bodi Ferneziu a fost amenajat cu scopul asigurării apelor tehnologice necesare Minei Deaul Crucii, ulterior devenind şi un frecventat loc de agrement (până la amenajarea în 1965 a lacului de acumulare Firiza când, aproape de Baia Mare, mai exista doar un alt lac, de asemeni artificial, numit Bodi Baia Sprie, rebotezat mai târziu Lacul Mogoşa). În zona NE-N a lacului poteca traversează finalul a două pâraie aproape seci, între gurile lor, pe malul lacului, întizându-se o îngustă zonă invadată de stufăriş.
Pentru a nu dubla porţiuni din traseu închidem circuitul coborând pe un alt drum auto-forestier direct în cartierul Ferneziu după un prealabil scurt popas. În apropiere se află un fel de portal sculptat bogat în lemn, intens patinat de vremi. La coborârea spre Ferneziu, în dreapta, se conturează o culme care acompaniază mai apoi modesta vale a Stejarului, la stânga, o văiugă sălbatică acaparată de castanii bolnavi şi tineri pini, plopi negri plantaţi odinioară, dominanţi fiind carpenii, fagii, cireşii sălbatici şi gorunii, mai jos apar salcâmii.
Drumul e aproape integral accesibil oricărui tip de autoturism, doar o zonă de circa 50-75 m lungime prezintă mari denivelări, pe alocuri mocirloase alteori bolovănoase, acolo unde panta are înclinaţia maximă.
O potecă conturată paralel cu drumul se află pe o culme din dreapta (V) şi porneşte din Ferneziu, de lângă un magazin alimentar, suie un picior de deal ieşind direct la Lacul Bodi.
Ieşim din zona silvatică, ajungem la gospodăriile mărginaşe ale cartierului Ferneziu. Ajunşi centrul Ferneziului, lăsăm mult în dreapta coşurile fostei topitorii de plumb 1 Mai, defuncta Romplumb S.A., optăm pentru o variantă paralelă a șoselei spre Baia Mare, din dreapta acesteia, care ne scoate după circa 2,5 km în capătul estic al străzii Griviţei unde, în dreapta, apare clădirea zidită din blocuri andezitice cioplite a fostei Uzine de Apă şi a microhidrocentralei aferente.
Trecem peste valea Stejarilor ce afluieşte imediat în flancul drept al râului Săsar, fiind acompaniată-nspre amonte de un scurt drum auto-forestier pietruit, dăm de capătul drumului auto-foretier, cu marcajul triunghi roşu, ce suie-n amontele văii Vicleanu Mare, după care facem curba coborând la locul viran unde, în urmă cu mai puţin de 3 ceasuri, ne-am început drumeția în circuitul lung de aproximativ 8-10 km lungime. Aici se mai pot vedea urmele vechii conducte de apă industrială destinată alimentării Uzinei de Preparare Săsar, construită din doage de brad strânse-n cercuri de fier forjat, cea care urmase malul drept al râului Săsar tăind vechiul oraş, trecând pe la fostele Zece Case, terminându-se la defuncta Uzina de Preparare Săsar.
[/tabcontent] [/tabs]
