Toamna, pe Creasta Cocoșului
Traseu: Pasul Gutai – Pârtia Doctorilor – Poiana Boului – vârful Secătura – Creasta Cocoşului – Tăurile Chendroii – Masa Domnilor
Obiectiv: Creasta Cocoşului, Pârtia Doctorilor, Poiana Boului, vârful Secătura, Tăurile Chendroii, Masa Domnilor
Localizare: Maramureș, Munții Gutâi, între Baia Sprie – Mara
Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie – Pasul Gutâi, pe DN 18, 33 km aproximativ
Marcaj turistic: bandă roşie, de creastă principală, între Pasul Gutai şi Creasta Cocoşului (de-acolo în continuare spre Gutâiul Doamnei- vârful Gutâi – Trei Apostoli (Gutâiul Mic) – Pasul Neteda, acesta urmând pe urmă creasta principală a Munţilor Lăpuşului); un panou info cu hartă apare în Poiana Boului precum şi în zona de urcuş final spre Creasta Cocoşului, într-o mică poieniţă din care se văd Tăurile Chendroii. Porţiunea cuprinsă între zona SV-V a vârfului Secătura – Laba de Iepure – Şaua Doamnei – Creasta Cocoşului nu este marcată turistic însă, pe vreme bună şi cu vizibilitate, nu există probleme de orientare.
Tip traseu: drumeție alpină în circuit
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 6-8 ore, aproximativ 12-14 km
Diferență de nivel: 300-350 m
Recomandări: harta zona turistică Baia Sprie – Șișești – Baia Mare Vest din seria Gutinul turistic, an 2005, respectiv Budeşti – Deseşti – Ocna Şugatag. Izvoare şi pârâiaşe cu apă potabilă se găsesc după Pârtia Doctorilor în stânga potecii, apoi în Poiana Boului la SE de vârful Măgura, altele vreo trei imediat după Săritura lui Pintea, în dreapta, la SV de vârful Secătura şi coborând dinspre Creasta Cocoşului spre V, chiar lângă potecă.
Avertismente: habitat de vipere și urși; zone pastorale cu turme păzite de câini ciobănești ; urcușul pe Secătura ca și coborârea de la Creasta Cocoșului spre Tăurile Chendroaiei se face prin zone abrupte, stâncoase iar dotarea cu bocanci aderenți și bețe de trekking este foarte oportună; în aceste zone iarna există risc iminent de avalanșe; cu prudență, experiență turistică bogată, se poate sui în zilele senine, cu stâncile andezitice uscate, pe Creasta Cocoșului – lucru nerecomandabil incepătorilor și celor ce acuză acrofobie; la V de Creasta Cocoşului, în dreapta potecii turistice, există un observator ornitologic între brazi iar ceva mai jos, la câteva sute de metri, un saivan pastoral şi o stână; în Poiana Boului, în apropierea traseului turistic, există refugiul Salvamont (de regulă pustiu); la S de refugiu, spre Șuior, e o stână şi în apropierea acesteia cabănuțe din Poiana Şuior. În afara acestora nu există refugii utilizabile de către turişti pe vreme rea.
Căi de acces: pe DN 18 din Pasul Gutâi; Creasta Cocoşului reprezintă atracţia turistică nr. 1 din Maramureș iar abordarea ei se poate face şidinspre satul Mare, în amontele văii Hopşia pe marcajul turistic cruce albastră, dinspre Ocna Şugatag sau Breb, pe la Rezervaţia Tăul Morărenilor, urmând marcajul turistic cruce roşie sau dinspre Cavnic, pe la fosta cabană turistică minieră, urmând traseul marcat cu triunghi roşu prin Poiana Mlejniţa şi ulterior prin Jgheabul Mic, poteca trecând acolo printre vârfurile Secătura şi Gutâiul Doamnei. Frumos și recomandabil este parcursul de creastă principală a Gutâiului pe marcajul turistic bandă roşie, dinspre Pasul Neteda, peste Gutâiul Mic (Trei Apostoli), vârful Gutâi, Gutâiul Doamnei, Creasta Cocoşului până în Pasul Gutâi.
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Sighetu Marmației pe Valea Marei; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni din Baia Sprie – Mara – Desești ori în Pasul Gutâi; cort
Descriere traseu:
Pornim din Baia Mare spre Baia Sprie, Pasul Gutâi. În final de iunie merită să vă opriți la aproximativ 5 km de bifurcaţia spre Lacul Mogoşa – Staţiunea Turistică Şuior cu variantă ce continuă spre Pasul Gutâi – Sighetu Marmaţiei, pentru a admira aria restrânsa în care înfloresc crinii de pădure (Lillium martagon).
O altă oprire şi deviere pietonală merită a fi făcută imediat deasupra fostei cariere de andezite din dreapta DN 18, pentru a admira stâncăria vulcanică Biserica Vlaicului precedată de un frăsinet tânăr. De acolo se deschide o frumoasă perspectivă spre vârful Mogoşa, vârful Ciontolan (Ascuțit), Mons Medius (Dealul Minei) oraşele Baia Sprie şi Baia Mare.
Traseul propriu-zis debutează în Pasul Gutâi urmărind poteca largă peste o mică culme după care aceasta coboară uşor flexându-se larg spre dreapta. Urmează o porţiune cu aspect de alee iar marcajul turistic bandă roşie e frecvent. Ajungem în poieniţa cu molizi intercalaţi făgetului de la Pârtia Doctorilor. De aici poteca o ia spre stânga în unghi ascuţit și trece printr-un tânăr făget intercalat cu mesteceni.
Vara, după aproximativ o jumătate bună de ceas, se iese în Poiana Boului de unde, peste Drumul Măriuţii (marcat turistic cu bandă albastră, suind din Baia Sprie până sub Refugiul Salvamont unde se conectează marcajului turistic bandă roşie) putem admira vârful Mogoşa (1240 m), vârful Măgura, vârful Racoş, Poiana Şuior cu stână, un mic lac de agrement şi amenajări turistic-picnicăreşti şi fosta pârtie de schi Şuior Nord. O linie electrică de înaltă tensiune acompaniază Drumul Măriuţii tăind în două Poiana Boului pentru a continua prin dreapta Săritei lui Pintea, pe urmă pe sub poalele vestice ale Secăturii şi Crestei Cocoşului, tăind Turbăria Tăurile Chendroii, coborând spre Breb, constituind un excelent reper pentru orientare.
Panorama se lărgeşte, devin vizibile vârful Secătura iar mult la stânga acesteia, Creasta Cocoşului. Rămâne la stânga vârful Măgura, mult sub el, spre potecă, apare lunca îngustă și umedă ce trădează izvorul potabil ivit dintre grohote. În faţă şi spre stânga, la liziera plantaţiei de molid, apare Refugiul Salvamont în formă de A, alb, cu şarpanta roşu-vişinie. Un vechi drum auto tehnologic-forestier ce suie dinspre Şuior şerpuieşte prin faţa sa continuând spre Tăurile Chendroii. Poteca turistică o ia însă direct, trece pe lângă un alt panou informativ şi un stâlp vechi, cu săgeţi de orientare îndoite şi ruginite.
Trecem peste un pârâiaș pe care-l acompaniem apoi înspre amonte. Primăvara înfloresc aici luşcuţe (Leucojum vernum) ce contrastează sur-ocrului pajiştii acaparate de părul porcului (Nardus stricta). Căutăm în pajişte bolovanul vulcanic brun dăltuit în perioada dominaţiei austro-ungare și reprezentând un fel de bornă pentru vechiul Drum al sării ce lega ocnele din Coştiui şi Ocna Şugatag de Baia Mare, Budapesta, Viena.
Poteca se reracordează la drumul pietruit din stânga liniei electrice de înaltă tensiune. Retrospectiv se văd Mons Medius din Baia Sprie, Ciontolanul iar la dreapta vârful Măgura, vârful Igniş, Pleşca, Pietroasa. Pe firele pâraielor se ivesc primăvara flori portocalii de calcea calului (Caltha palustris), captalani sau brusturii dulci (Petasites albus) şi degetăruţii (Soldanella hungarica) cu flori liliachii franjurate și mai rar toporaşi (Viola sp.) cu flori albastre pal. Zadele plantate de silvicultori atrag atenţia la liziera din stânga drumului.
Depăşim legendara Sărita lui Pintea haiducul, unde drumul lasă spre stânga o prăpastie afundă de vreo 45-55 m şi de unde-şi are obârşia un fir al văii Izvorul Alb care, împreună cu valea Izvorul Negru, își au originea la NE de vârful Scutu Mare şi Paltinu, formează Râuşorul, spectaculosul curs de apă care acompaniază apoi spre satul Mara, până la confluenţa cu valea omonimă, DN 18. De la Săritura lui Pintea se văd în urmă Refugiul Salvamont şi vârful Măgura, la dreapta lor Ignişul, Staţiunea Turistică Izvoare, vârful Pleşca, zona Runcu-Tătaru şi spre NE Piatra Tisei din Mara, dincolo de aceasta platoul alpin din zona vestică a Culmii Pietrei cu rezervaţia turbăriei Iezerul Mare.
Vârful Secătura şi Creasta Cocoşului sunt din ce în ce mai aproape. Traseul coboară spre o mică înşeuare, la dreapta având câteva izvoare. În curând avem în dreapta obârşia văii Şesuri ce afluieşte în Râuşor după ce trece prin stânga de Ocoale şi Cioncaşul Mic (locuri pastorale tradiţionale). Drumul suie puţin pentru a ajunge pe un platou umed. În dreapta apare o turbărie circulară cu zona centrală uşor ridicată trădând procesele de fermentaţie și producerea de gaze, în zonele periferice declive, mai umede, înflorind primăvara bumbăcăriţe sau barba moşului (Eriophorum gracile).
Drumul auto-forestier pietruit continuă spre înainte, trecând pe deasupra Văgaşului, spre Tăurile Chendroii iar Creasta Cocoşului e foarte aproape deja, înainte şi la stânga iar la dreapta e Secătura cu colţii săi de piatră şi Laba de Iepure, ivindu-se pe deasupra orizontului. De aici abandonăm drumul și continuăm în dreapta, spre SE, pe un vechi drum înierbat de TAF, trecem pe lângă pâlcuri restrânse de fagi maturi.
Drumul ne conduce spre poienile aflate la SV de vârful Secătura. Suim, lăsând în dreapta două nivaţii circulare afunde în care primăvara devreme, la topirea zăpezii, pot fi admirate frumoase luciuri de apă în care îşi fac pasajul raţele sălbatice. Cu circa 100 m înainte de-a trece culmea pentru a coborî la SE de Secătura spre Poiana Mlejniţa şi capătul inferior al Jgheabului Mic, începem să suim prin pajişte şi lăstărisul scund de fag spre stânga, dând după câteva zeci de metri de poteca ce suie pe lângă o stâncă ce formează o mică grotă (posibil, precar, refugiu pe vreme rea).
Poteca suie de aici pe versantul ars în vara și debutul toamnei 2013 în scurte, abrupte, serpentine și iasă deasupra unui turn stâncos de unde se poate panorama spre vârful Mogoşa, poiana Arşiţa, Cavnic, Dealul Racoş, Hija, Vârful lui Bolchiş din Pasul Rotunda, Şatra Pintii, pârtiile de ski Roata şi La Icoană, apoi mai aproape, spre Trei Apostoli, Gutâiul Doamnei, Jgheabul Mare şi Jgheabul Mic (acesta din urmă aflat sub noi și spre stânga).
Poteca cu cenușă și resturi vegetale incinerate (de ienuperi și molizi) dispare dar suim direct pe versantul sudic al Secăturii. Ieșim la capătul unei lungi custuri cu colţi andezitici orientată spre fostele cariere de suprafaţă ale E. M. Şuior. Vârful Secătura e vizavi de capătul superior al custurii, spre N. Facem un ocol larg spre E, pe la capătul unui vâlcel, şi după circa 3 ore de la debut poposim pe creştetul vârfului Secătura marcat de o bornă topo metalică – 1392 m altitudine. De aici se vede vârful Gutâi (1443 m alt) peste Gutâiul Doamnei (1394 m alt) iar la V Ignișul, Staţiunea Turistică Izvoare – vârfurile Pietroasa şi Ţiganu, vârful Pleşca şi zona barajului hidro-energetic Runcu-Tătaru a cărui construcție a început în 1986, nefiind finalizată în 2014.
Facem un scurt popas pe vârful Secătura şi după ce admirăm custurile paralele ce descind dinspre S spre SV-V din vârful Secătura, separate de vâlcele înguste înierbate şi cu tufe de ienuperi, ne deplasăm şerpuind printre boscheţi spre N iar după circa 250-300 m, la stânga şi pe deasupra lizierei superioare a făgetului precedată de o mare de ienuperi în mare parte distruși de incendiul din 2013, către monumentala stâncărie andezitică Laba de Iepure. În această zonă, coborând prin stânga Labei de Iepure, pot fi admirate pe versantul deosebit de accidentat şi abrupt stâncării cu forme de turnuri, contraforţi, ziduri de cetate – un habitat greu accesibil agreat de cervide şi urşi.
Suim spre E de la Laba de Iepure prin ienupărişul și molidișul scund incinerat coborând spre şaua dintre Secătura şi Gutâiul Doamnei, între timp admirând primăvara cocoşei, măseaua ciutei sau călugări (Erythronium dens canis). De aici începe să se vadă Creasta Cocoşului înainte şi la stânga, peste vasta pajişte alpină. La NV-N de Gutâiul Doamnei apar dezolantele efecte ale unui vechi incendiu provocat de nişte căvnicari după 1990 la care s-au adăugat efectele devastatoare ale focului din vara și toamna lui 2013.
Apropiindu-ne de Creasta Cocoşului dăm peste o potecă şerpuind spre N și după 5 ore de la plecare poposim pe platoul înierbat şi cu vetre de foc picnicăreşti aflat la S de Creasta Cocoşului de unde putem panorama spre vârful Gutâi, Măgura Budeştiului, apoi către vârful Sermetieş, Văratec, Stânişoara, Chicera din Munţii Lăpuşului, dar şi spre Budeşti, Breb, Ocna Şugatag, Tăul Morărenilor şi aşezările înşirate-n avalul râului Mara.
Studiem Creasta Cocoşului cu pereţii săi verticali marcaţi de numeroase trasee alpine şcoală, ca şi Creasta Mică a Cocoşului (vestigii, precum vârful Gutâi ale unei multimilenare caldeire vulcanice), separate de două inegale înşeuări după care coborâm pe poteca marcată o vreme cu bandă roşie şi cruce albastră, admirând la dreapta, la baza celei mai înalte zone a Crestei Cocoşului, Rezervaţia Tăurile Chendroii, puţin mai jos şi la stânga potecii stâncăria cu placa in memoriam celor trei turişti măturaţi şi răpuşi de o avalanşă. Acolo se află două mici izvoare cu apă potabilă. Imediat dăm de zona bolovănoasă a potecii flancată de balustrada parțial distrusă, putrezindă.
Traversăm obârşia unui pârâu, afluent al văii Hopşia, după care descindem în poieniţa cu marcaje turistice şi panou informativ plus hartă. De aici coborâm pe poteca de culme înspre dreapta și ajungem în circa 30 de minute la Tăurile Chendroii. Am putea să ne deplasăm la stânga spre Masa de Piatră admirând cea mai sălbatică şi accidentată zonă a Secăturii, cea din flancul geografic stâng al Săritei.
Coborâm oblic spre dreapta, dăm în drumul auto-forestier pe care ne întoarcem în Poiana Boului și de-acolo în Pasul Gutâi.
