Toamna în Bârsana și Ieud
Traseul din 1 noiembrie 2015 cu D. Pascu și eu
Obiectiv: Fisculașul, Valea Cosăului, Văleni, Bârsana, Valea Muntelui cu cei doi afluenți ai săi – valea Trestia și valea Poienilor – zona La Hij, Valea Izei în zona Strâmtura-Rozavlea, Ieud, în ceasurile amurgului; peisaje, arhitectură tradițională, activități pastorale; panorama plonjantă a Ieudului de La Cruce – Dealul Pietrei și Dealul Padeș; panoramări spre Munții Maramureșului , Munții Rodnei și Munții Lăpușului
Localizare: Maramureș, Maramureșul Istoric, Fisculaș-Cavnic, Valea Cosăului, Valea Izei-Bârsana, Ieud
Itinerar: Baia Mare-Cavnic-Budești (55 km) – Sârbi-Călinești-Văleni- Bârsana (75 km)-Valea Muntelui, valea Trestia și valea Poienilor (90 km)- Ieud-Baia Mare (92 km) – aproximativ 182 km total
Marcaj turistic: cruce albastră din Bârsana pe Valea Muntelui spre DN 18 în Dealul Hera
Grad dificultate: -
Echipament necesar: lejer, adecvat scopului și anotimpului
Lungime și durată: 182 km total, circa 8-9 ore, în funcție de numărul obiectivelor vizitate
Diferență de nivel: urcușul din Ieud pe Dealul Pietrei La Cruce – circa 150 m
Recomandări: vizitați bisericile de lemn UNESCO din Șurdelti, Plopiș, Budești Josani, Muzeul Mineritului, Logolda (cianurația și topitoria de aur) și cascada de pe valea Izvor din Cavnic, bisericile de lemn, monumente istorice, din Budești Susani precum și din Sârbi Josani și Susani, Călinești Josani și Susani, Mănăstirea Roșia Budești, instalațiile hidraulice tradiționale și horinciile de pe Valea Cosăului (mori, vâltori), meșterii populari, Mănăstirea Bârsana, Biserica de lemn UNESCO-Bârsana, bisericile de lemn, monumente istorice, din Strâmtura, Rozavlea, și în Ieud biserica din Șes și biserica din Deal, apoi Mănăstirea Ieud (nouă, pe locul unei vechi mănăstiri anterior datată Mănăstirii Peri-Săpânța), biserica de lemn greco-catolică din Ieud-Plopșor; în apropiere biserica de lemn, monument istoric, din Bogdan Vodă; în cazul cazării în zonă de vizitat celebrele sate Botiza și Poienile Izei, fiecare cu câte o biserică de lemn monument istoric (cea din Poienile Izei-monument UNESCO): în Botiza, pe Valea Sasului, fântână cu borviz; pentru cei care zăbovesc într-o minivacanță în Bârsana neapărat de vizitat Bradova (cu pensiune agroturistică) și Valea Caselor
Avertismente: DJ 184 în zona Cavnic are zone în lucru, atenție la denivelări
Căi de acces: din DJ 184 Cavnic-Călinești-Văleni peste podul de peste râul Iza în Bârsana; din Bârsana la stânga, trecând pe sub o uriașă poartă maramureșeană tradițională, în sus pe Valea Muntelui până la biserica nouă; de acolo, mai întâi în sus pe valea Trestia, lăsând spre stânga un afluent al ei ce suie Pe Resor, apoi retur la biserică și-n continuare în sus pe valea Poienilor până La Hij; întoarcere în Bârsana și de continuat pe Valea Izei către Strâmtura-Rozavlea-Ieud; la final retur pe Valea Izei-Valea Cosăului-Cavnic-Baia Mare; din Bârsana în Baia Mare se poate ajunge și prin Nănești-Oncești-Vadu Izei-Giulești-Valea Marei-Pasul Gutâi-Baia Sprie
Mijloace de locomoție: autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni agroturistice de pe Valea Cosăului, Valea Izei sau la Mănăstirea Bârsana
Temperaura -2 grade C, soare, senin, brumă groasă. Plecăm din nou doar în doi spre Cavnic iar peisagistica de pe traseu ne obligă la numeroase opriri în care codrul policrom pastelat ne oferă un regal. Chiar dacă faci traseul pe DJ 184 zilnic, spre Cavnic-Budești și-n jos pe Valea Cosăului și-n continuare spre Văleni-Bârsana, nu te poți plictisi deoarece toamna târziu totul se schimbă vertiginos după brume. Apoi, în funcție de momentul zilei, intensitatea luminii, proiecțiile umbrelor arborilor, terasărilor seculare, gospodăriilor, șoprurilor pentru fân, a clencerilor și jirezilor cu otavă ori a clăilor, fiecare cadru fotografic se schimbă nespus de rapid, generând surpriză și încântare. Asta o spunem în deplină cunoștință de cauză după ce am bătut în lung și-n lat Maramureșul Istoric pe parcursul mai multor decenii, în toate anotimpurile. Dacă iubești natura, Maramureșul Istoric îți oferă mereu noi și noi fațete inedite ale sale, aparent paradoxal încă necunoscute.
În vara aceasta am descoperit în aceeași echipă minunata zona Bradova și Valea Caselor din Bârsana, trecând și pe la vestitul meșter al porților, caselor, troițelor maramureșene tradiționale, Toader Bârsan.
Acum ne vom lasa încântați și surprinși de Valea Muntelui și a celor două pitorești apendice ale sale de pe valea Trestia și valea Poienilor, fundurile N-NE ale acestora apropiindu-se de Dealul Hera și DN 18 (în zona aproximativ dintre Rona de Sus și Petrova). Spre uimirea și regretul nostru vom constata că deși sunt oarecum destul de izolate, Valea Muntelui din Bârsana și afluenții săi modești, au păstrat un număr considerabil mai mic de case, porți, gospodării maramureșene tradiționale decât vatra satului, Bradova și Valea Caselor însă toamna, codrul de foioase, huciurile de fag, carpen, plopi tremurători, sălcii și arini deciși să-și păstreze încă multă vreme frunzișul verde închis, luncile înguste otăvite, ciopoarele de oi, micile cirezi cu vite, stupii policromi, jirezile, șoprurile etc. crează niște peisaje rustice de vis. Localnicii folosesc încă incredibil de frecvent atelajele trase de cai dar și pe cele greoaie tractate molcom de frumosi boi (metiși de Bălțată Românească, Pinzgau, Brună de Maramureș) la căratul fânului din câmp, a lemnelor pentru foc din pădure, adunatul recoltei de pe holdele subzistențiale cultivate cu cartofi, porumb, bostani porcești, lucernă și trifoi. Minunații aici, ca-n întreg Maramureșul, sunt numeroșii copii cu trăsături delicate și ochi mirați, imenși, a la Tonitza. Îi remarci prin curți, ogrăzi, păscând vacile ori mieii sau purtați de iubitorii și grijulii lor părinți în carele trase de boi sau cai (metiși semigrei). E o zonă rece, cu ierni lungi și primăveri târzii, neprielnică pomiculturii și îndeosebi viței de vie dar cu toate acestea gospodarii nu pregetă să cultive în preajma casei aceste specii. Deja s-a început fiertul borhotului de prune pentru obținerea vestitei horinci mărgelate îmbătătoare la cele 52-54 volume tărie.
Popasul de prânz îl facem La Hij, în fundul văii Poienilor, huzurind în soare la poalele unui uriaș amfiteatru punctat de sălașe și saivane relativ noi. De necrezut, după bruma nocturnă, peste zi la soar, termometrul indica 22 grade C (14 grade C la umbră) și se poate face liniștit plajă. Din fundul văii Trestia se poate sui pe jos, ori cu carul prin Plăiuț pe Dealul Hera iar de la Hij, cu aceleași mijloace clasice, seculare, pe Dealul Hera sau traversa direct în Petrova. Drumul de odinioară, accesibil bătrânelor și defel capricioaselor Dacii, spre Petrova s-a deteriorat teribil în ultimele decenii de după 1989 din cauza exploatării intense și lipsa minimelor lucrări periodice de întreținere (drumul figurează scriptic ca drum județean) și pe-acolo azi cu greu mai poți răzbate doar cu 4 x 4, tractorul și TAF-ul. Deplasarea pe îngustele drumuri pietruite ale văii Trestia și valea Poienilor se poate face-n sezonul cald cam cu orice fel de autoturism fără probleme, rulând însă prudent.
Deoarece mizăm să ajungem în Ieud, zona bisericii de lemn, monument istoric, din Șes, pe la ora 15, astfel încât să avem timpul necesar pentru a sui pe Dealul Pietrei pe un picior SE accidentat și foarte abrupt, surmontând aproximativ 150 m diferență de nivel pentru a poposi La Cruce înainte de crepuscul, plecăm repejor din Bârsana și ne orirm doar pentru scurte reprize foto abia la intrarea în Ieud. Admirăm mai întâi niște porți de lemn din Ieud, suplețea, înălțimea și desăvârșita armonie a bisericii din Șes, gardul din calcar relativ recent reconstruit al acesteia (cu aspect medieval), vechile cruci de lemn apoi, reîmbarcați, continuăm pe asfalt către S-SV, cotim la dreapta și parcăm (cu acordul gazdei amabile) în curtea Dispensarului Veterinar Ieud. Aici admirăm casa frumoasă de lemn cu prispă îngustă după care, dotați doar cu aparatele foto și bețele de trekking, prindem poteca pastorală urmărind-o direct pentru ca după circa 30 minute să ajungem La Cruce.
Pe parcursul suișului susținut, mitraliem variate cadre foto excepționale ale vetrei satului Ieud, noile acoperișuri conferind ansamblului un aspect general extrem de policrom, viu și proaspăt. Bizară este proiecția umbrelor jirezilor din preajma caselor, aducând unor orientale litere uriașe așternute pe fânețele verzi.
Pe măsură ce suim dealul cu ultimele garofițe, ciocul berzei, barba caprei și alb-bej pămătufuri vaporoase scămoșate de intemperii, orizontul se lărgește, la SV-V spre vârful Văratec și lanțul Munților Lăpușului, la NV-N către Valea Izei (zona Rozavlea-Bogdan Vodă-Dealul Bocicolel) și-n depărtare Munții Maramureșului, la NE-E spre Dragomirești și prelungirea Munților Maramureșului spre meleagurile Moiseiului și ale Borșei iar la S-SV Munții Rodnei – vârful Pietrosu Rodnei, Buhăiescu Mare și Mic, Bătrâna, Muncelu Râios iar mult mai aproape Mănăstirea Ieud și deasupra acesteia Măgura Mare.
Vestita biserică de lemn Ieud din Deal nu se vede dinspre Dealul Pietrei, fiind ascunsă de un pâlc de pini silvatici aflați pe un delușor din flancul geografic drept al văii Ieud. Probabil cea mai grozavă panoramă peste Ieud la ora crepusculului se deschidea spre SV, în zona bisericii de lemn din Plopșor și asta datorită alb-leneșelor fuioare de fum purtate de briza serii venind repejor. Ne putem plânge eventual doar de soarele extrem de generos și cerul imaculat până la căderea serii, în consecință de lipsa jocului proiecțiilor umbrelor norilor asupra vetrei satului.
Se face răcoare când începem să coborâm spre mașină (noaptea, fără lanternă/frontală, poteca accidentată ar putea constitui sursa unor nedorite accidente, apoi temperatura scade la doar 6 grade C.
Plecăm spre Rozavlea și ne oprim puțin la biserica monument istoric, continuând apoi spre Văleni. Pe parcurs ne mai oprim pentru fugare ședințe foto pe Valea Izei unde gospodarii ard bălăriile holdelor cu cartofi apoi suind spre Văleni deoarece cerul deveni intens portocaliu-roșiatic. Din Dealul Văleniului tragem cele din urmă cadre memorabile cu Gutâiul și Creasta Cocoșului în fundal și-n continuare Culmea Pietrei despicată de valea Cheii.
Returul din Budești spre Pasul Neteda-Cavnic nu e o încântare chiar dacă în bună parte asfaltul nou o fi cu adevărat unul european, din pricina marcării rutiere și a bornelor de plastic, multe nereflectorizante, aliniate pe banda separatoare de sens albă și proaspătă dar… dărâmate de participanții neatenți uneori la trafic.
Ne încheiem excursia pe la ora 18,30 constatând că deja s-a făcut noapte.
