Tăurile din horhoaiele Nistrului
Traseu: Centrul de Afaceri Nistru – zona NV şi N de vârful Pripor – horhoaiele Nistrului
Obiectiv: horhoaiele din vecinătatea nordică a localității multseculare Nistru, la origini o fostă colonie minieră începând de pe la 1700
Localizare: Maramureș, Masivul Igniș de vest, oraș Tăuții Măgherăuș, cartier Nistru
Itinerar: Baia Mare – Nistru – circa 14-15 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: ușor vara, mediu în condiții de iarnă, cu nea nu prea abundentă
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 5-6 ore, 12-13 km
Diferență de nivel: circa 350-400 m
Recomandări: harta zona turistică Baia Mare – Tăuții Măgherăuș din seria Gutinul turistic, an 2005
Avertismente: nu intrați în vechi abataje și galerii miniere, risc major de surpare și accidentare; nu vă hazardați în pâlniile grohotos-abrupte ale horhoaielor și nu vă scăldați în tăurile provenite prin surpare și acumularea apelor pluviale, parțial din izvoare
Căi de acces: din Tăuții Măgherăuș prin Nistru
Mijloace de locomoție: autobuz local Baia Mare – Nistru; autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni băimărene, localnici, cort
Descriere traseu:
În primul rând, pentru o bună orientare în teren, e nepărat necesar să cunoașteți succesiunea văilor Nistrului, de la E spre V aceasta fiind – valea Mintoasa, Boncatei, Matei, Jidovia, Feţişoara conform hărții topo 1:25.000 aferentă zonei Nistru nord. Plecăm din Baia Mare spre Tăuţii Măgherăuş, de acolo cotim la dreapta-n sus pe drumul cu case şi vile de la periferia Tăuţii Măgherăuş spre Nistru.
Traseul debutează în faţa Centrului de Afaceri Nistru de unde purcedem la stânga, în amontele văii formate prin confluarea ceva mai sus a văilor Boncatei, Matei, Jidovia şi Feţişoara (toate la un loc aducând unui foarte modest pârâu).
După circa 1 km ajungem la fosta colonie minieră. O barieră silvică împiedică accesul auto pe drumul forestier ce conduce în amontele văii Jidovia. O ocolim, continuându-ne deplasarea şi după 45 minute de la plecare ne aflăm la confluenţa văii Matei (NE) cu valea Jidovia (NV) separate de haldă imensă de steril parţial spălată de torenţi sau/şi transportată în flotaţie pentru extragerea neferoaselor. Aici o luăm la stânga-n sus şi în curând dăm de o nouă confluenţă de văi modeste.
Un pârâu abrupt curge dinspre E spre V, un altul, acompaniat înspre amonte de un drum de TAF intens spălat de torenţi, e orientat N-S iar al treilea, acompaniat de un drum ceva mai larg, pe alocuri betonat pe când deservise mina Jidovia şi puţul de aeraj, e valea Jidovia orientată NV-S.
Suim direct pe drumul desfundat şi mocirlos de TAF care coteşte spre capăt în dreapta (E) ajugând aproape de o şa dincolo de care se vede culoarul îngust şi şerpuind al văii Matei şi peste acesta, spre SE, vârful Piatra Mare a Handalului. Făgetul acoperă culmea ce coboară cu un picior sudic până la confluenţa văilor Matei-Jidovia şi continuă spre N, acolo unde se conturează trunchiul de trapez al vârfului Pripor (679 m).
Conform ortofotoplanului şi raportat la minele de la capătul văilor Matei & Jidovia, horhoaiele Nistrului se află la NV şi N de vârful Pripor. Nişte veritabile tranşee de TAF brăzdează culmea şi versantul estic dinspre valea Matei. Acestea continuă spre vârful Pripor în timp ce, imediat către cu vegetaţie ierboasă şi frunze. Pe acesta îl urmăm ocolind aproximativ pe curbă de nivel vârful Pripor pe versantul său V-NV şi la circa 100-150 m deasupra flancului geografic stâng al văii Jidovia.
Primăvara devreme, în frunzişul uscat poate fi găsită aici planta numită Cucuruz sau Muma pădurii (Lathrea squamaria) de culoare roz-pal care parazitează rădăcinile de fag şi carpen. Traversăm două izvoare-pârâiaş, cu locuri mocirloase de îmbăiere a mistreților. Primăvara aici apar Colţişori – Dentaria glandulosa.
Pe versantul cu făget, în zona de N-NV a Priporului, apare primul abataj surpat numit horhoi în argoul minieresc moldav, adică o imensă surpătură cu aspect de pâlnie/ dolină afundă de vreo 35-45 m, largă de vreo 50 m, cu un apendice rectiliniu scurt spre SV.
Pe fundul pâlniei se conturează un tău cu ape lutoase, diametrul acestuia nedepăşind 4-5 m. Pe malul NE al pâlniei apar fragmente de filon de minereuri neferoase. Continuăm spre NE şi în curând ne aflăm pe marginea pâlniei cu un la fel de mic tău dar cu ape curate, umbrite de tufe de loză şi falnici fagi.
Al treilea horhoi, ceva mai puţin afund, neregulat şi cu filon e deasupra acestuia, către E, în timp ce la stânga şi la circa 50-60 m, la liziera estică a unei plantaţii restrânse de molid, se află al patrulea horhoi.
La primul şi cel de-al treilea horhoi se văd vechi panouri ruginite de tablă pe care odinioară fusese semnalat pericolul prăbuşirii şi accidentării în aceste antropice, uriaşe şi hidoase caverne.
Horhoiul al patrulea este cel mai lung, fiind orientat NE-SV, cu urme de filon pe abruptul NV. Îl ocolim prin dreapta, păşind printre grohote andezitice negricioase. De pe aici, privind către N, se vede o parte din vârful Feţişoarei (743 m, nemarcat pe harta topo 1:25000) şi dincolo de el, mai mare şi aplatizat, vârful Arşiţa Mare (867 m) ambele cu făget preponderent, al doilea şi cu insule de conifere spre V-NV.
De aici coborâm lejer, având în stânga enclava de molidiş dens şi la E de aceasta horhoiul cinci, o perfectă pâlnie afundă, cu un ochi maroniu-lăptos de apă. Nu departe de aici, spre NE, apare oglinda lacustră a celui de-al şaselea horhoi, cu tăul cu ape verzui și care are un apendice alungit spre cel de-al şaptelea tău, cel mai mare, cu malurile treptat teşite de alunecările succesive, aproape circular, cu ape verzi smarald, pe alocuri umbrite de loze debordând primăvara de mâţişori aurii curtaţi de albine și bondari.
Urmează o şa care constituie obârşia văii Jidovia pe care o vom urma pe un drum de TAF după ce în prealabil admirăm lacul şi, primăvara timpuriu, superbele exemplare policrome de Mierea ursului (Pulmonaria officinalis), Colţişori, Floarea Paştelui (Anemone nemorosa), Luşcuţe (Leucojum vernum), impresionantul făget matur colindat de fluturi galben-citrin.
Doar 2 ore și 30 de minute ne trebuiesc pentru a atinge obiectivele, printre altele putând întâlni în traseu vreun uliu porumbar (Buteo buteo) dar și porumbei guleraţi, piţigoi etc. O platformă minieră apare la stânga și ceva mai jos iar după câteva sute de metri, în versantul stâng, remarcăm infrastructura betonată a fostei guri de ventilaţie minieră Jidovia, sub aceasta, la circa 150-200 m SV, dăm de gura (parţial închisă cu bolţari) galeriei VII Jidovia. Coborârea spre confluenţa cu valea Matei ne mai ia vreun sfert de ceas de plimbare lejeră în care admirăm anemonele şi luşcuţele care acaparează primăvara sub formă de largi insule liziera pădurii.
De la primele zvâcniri ale primăverii, Valea Nistrului, în aval de intrarea spre lacul de agrement Nistru şi dincolo de vestitul izvor cu apă nemaipomenită, debordează de picnicari. În stânga sus se conturează un mic crâmpei din frumoasa coastă vulcanică Piatra Şoimului. Tura la horhoaiele Nistrului se încheie după doar 5-6, încântătoare, ceasuri.
Horhoaie – filoane exploatate la suprafață, în abataje terane sau subterane, caz în care tavanul galeriilor s-a prăbușit consecutiv acumulării apelor pluviale drenate de pe versanti, e un proces similar de exemplu dolinelor- carsturilor active.
Ca vechime probabil nu depășesc anul 1800 – la Borzaș Valea Borcutului – dealul Poprad – Casa Tâlharilor; dar pe Dealul Crucii și Mons Medius Baia Sprie, ca și la Ocna Șugatag/Coștiui vechimea poate fi substanțial mai mare.