Tăul Bătrâna – Tăul Muced – Parcul Național Munții Rodnei – valea Strâmba – Romuli – Pasul Şetref
Traseu: confluenţa văii Runcanului cu valea valea Celaru – Dunga Ouşorului – Preluca Măgurii – Ponorul Izei – Poiana Bătrâna – Tăul Bătrâna – vârful Batrâna – Tăul Muced – Preluca (Poiana) Izei
Obiectiv: Ponoru Izei, obârşia Izei la Gura Şurii, Tăurile Bătrânei şi Tăul Muced (Izei) – Pasul Pietrei – valea Strâmba, valea Sălăuței din Romuli spre Pasul Șetref
Localizare: Maramureș și Bistrița Năsăud
Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Valea Izei – Dealul Moisei – Izvorul Albastru al Izei – valea Strâmba – Romuli – Pasul Șetref – Dragomirești –Bârsana – Baia Mare – circa 280-300 km
Marcaj turistic: triunghi roșu, bandă roșie
Tip traseu: turism alpin
Grad dificultate: mediu spre dificil datorită lungimii
Echipament necesar: adecvat anotimpului; obligatoriu bocanci, hanorac, pelerină
Lungime și durată: aproximativ 14 km, 7 ore -7 ore și 30 de minute
Diferență de nivel: aproximativ 700 m
Recomandări: harta turistică BelAlpin – Munții Rodnei; de evaluat prognoza meteo
Avertismente: habitat de urși, mistreși, vipere; nu intrați în Ponorul Izei fără ghid speolog și echipament adecvat
Căi de acces: din Dealul Moisei spre Izvorul Albastru al Izei
Mijloace de locomoție: autoturism personal; pentru zona Dealul Moisei – valea Strâmba necesar 4×4
Sugestii de cazare: pensiuni; cabane silvice sau forestiere
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare via DN 18, traversăm Gutâiului, continuăm către Vadu Izei apoi spre Dealul Moiseiului şi Dealul Obcioara. Admirăm la dreapta Dealul Troian, la stânga depresiunea Moiseiului şi superbele sale terasări din flancul drept al râului Vişeu iar în faţă, mai mereu acoperit cu căciuliţă de nebuloase, vârful Pietrosul Rodnei precedat de invaginaţia Golgotei.
De aici urmează să ne deplasăm pe uliţa pietruită care separă comunităţile învecinate, Moisei şi Săcel, fosta cabană forestieră lăsată-n paragină, azi grajd pentru vite, apropiindu-ne de flancul geografic drept al văii Iza. Vara apar pajişti verzi bordate de molidiş și punctate de sălaşe pentru animale, căsoaie de vărat, stâne cu colibe şi staule plasate pe versanţii abrupţi.
Carosabilul forestier, îngust, bolovănos-hârtopos şi chiar riscant pe alocuri în urma spălării de către torente, s-a degradat în ultimii ani datorită transportului masiv de buşteni coroborat lipsei lucrărilor de întreţinere astfel încât, în 2-3 locuri, apropiindu-ne de Preluca (Poiana) Izei, chiar şi SUV-ul sau 4x 4 e nevoit să eviți abil ţancurile şi gropile periculoase făcând abstracţie de lipsa parapetului spre abruptul mal al Izei.
Pe parcurs trebuie admirați pereţii semeţi de calcare alb-bej, punctate de mici formaţiuni speologice, molizii care-i acoperă, la stânga drumului, abil disimulat în codrul întunecat, bârlogul cinegetic din bârne de brad destinat împuşcării sportive a urşilor dar mai ales numeroasele jirezi cu fân din Preluca Izei (Poiana Iza), pitoreştile cabane şi gospopdării munteneşti.
După circa 3 ore – 3 ore și jumătate de la plecare ajungem în curtea cabanei Administrației Parcului Național Munții Rodnei, anterior fost canton silvic – aici se cazează de obicei speologii care prospectează şi recartează Peştera Iza, abordând-o dinspre Ponorul Izei înspre aval, descoperind noi galerii şi nebănuite anterior diverticule, degajând avenele colmatate pentru a accesa înguste galerii colmatate ani de-a rândul de viituri, joncţionând galeria principală din amonte de izbuc.
De aici ne continuăm drumul până la confluenţa văii Runcanului (care coboară dinspre Pasul Pietrei) cu valea Celaru (valea Fierăriei după nişte ţărani din Săcel), după scurt timp acestea afluind în incipienta Iza (cu un talveg aparent compact format din marne întunecate, polistratificate, pe alocuri blocat parţial de numeroase răgălii, ramuri, cetină).
Aici începe circuitul alpin pietonal. Ne luăm rucsacii de tură şi beţele de trekking pornind spre Dunga Ouşorului (Uşorului), practic o culme cu molidiş tânăr care leagă Dealul Ouşorul (Uşorul) aflat la NE cu Dealul Celaru, deosebit de modest, aflat spre SV.
Suim pe traseul unui fost drum forestier intens spălat de averse, transformat în şleau îngust, pe alocuri mocirlos şi frecvent amprentat în sezonul pastoral de copitele cailor și vitelor scoase pe păşunea Poiana Bătrâna via Gura Şurii şi Preluca Ouşorului (Uşorului) din preajma Ponorului Izei.
Urcușul e lung, constant şi destul de solicitant. Privind înapoi (V-NV), peste molidişul regenerat apare o primă imagine a spectaculosului Capul Muntelui (Muncelu Râios – 1703 m) şi a oblicelor sale stratificări calcaroase care ascund modeste formaţiuni carstice în timp ce pe brâne cresc flori de colţ. După o primă oră de urcuş (marcaj turistic triunghi roşu) atingem Dunga Ouşorului (Uşorului).
De acolo descindem lejer pe poteca spălată de torente spre micuţa Preluca Măgurii (Ouşorului ori Uşorului) unde poposim (1 oră și 15 minute – 1 oră și 30 de minute de la debut) lângă refugiul din bârne trainice care poate asigura o protecţie bună pe vreme rea. La dreapta se conturează obârşia văii Sterpului iar sus, la orizonul N-dic, apare doar puţin din marea Măgura Săcelului (Măgura Mare – 1599 m), cu saivan, stâne şi sălaşe pentru animale. Spre S se conturează culmea Bătrâna, precedată de întinsele defrişări de după 1990.
Conform GPS ne aflăm la cota de altitudine 1284 m. Aici e întrarea în Ponorul Izei spre care conduce poteca cu trepte și serpentine pentru a admira afluirea văii Bătrâna printr-o cascadă vestică apoi peretele calcaros de vizavi şi imediat după aceea cealaltă cascadă înaltă de vreo 3 m care-şi drenează apele prin Peştera Iza (peste 2,5 km lungime, cu numeroase galerii, sifoane) spre ieşirea de la izbucul Izvorul Albastru al Izei. Dinspre E (din Poiana Bătrâna) către Ponorul Izei afluieşte o vale seacă tăiată-n calcare metamorfice. Pe aceasta după puţin timp, în malul geografic drept, apare o primă arcadă spectaculoasă şi o grotă afundă de circa 9-10 m (bârlog de urs iarna).
Suim spre Poiana Bătrâna, la Gura Şurii, pe poteca pastorală care depăşeşte un piept de deal parţial defrişat, dă într-un zmeuriş cu rarişte de molizi, destui uscaţi pe picioare consecutiv atacului ipidaelor (gândacii de scoarță) (captatoarele din plastic alb-lipicioase ca şi capcanele feromonice sunt frecvente-n zonă). De acolo avem o privelişte frumoasă spre Preluca Ouşorului (vârful Preluca Măgurii – 1405 m) şi refugiul din bârne, dar mai ales spre Măgura Săcelului (Măgura Mare).
Ieșim în pajiştea alpină aproape de o fostă căşerie şi o colibă ciobănească, ambele dărâmate iar în dreapta lor şi puţin mai sus se ivește arcada sur-argintie de conglomerate calcaroase inspirat botezată Gura Şurii – conform GPS -1456 m altitudine. Admirăm Gura Şurii iar în background, piramida triunghiulară cu vergeturi calcaroase oblice a Muncelului Râios (Capului Muntelui).
În faţă şi spre dreapta, dincolo de întinsa pajişte alpină a Măgurii Săcelului, apare treptat zidul conglomerat calcaros de la Preluca Sub Piatră (1301 m altitudine, pe unde se poate ajunge la Izbucul Izei coborând prin Uliţa de Piatră). Saivanul, colibele, staulele pentru oi şi vite ca şi ţarcurile pentru cai se află ceva mai sus de arcadă, spre E-NE, având drept fundal Faţa Pietrosului şi Culmea Hotarului ce suie spre vârful Pietrosul Rodnei.
De aici o tăiem peste vâlcelul cu infime izvoare, spre dreapta, iniţial printr-o pajişte marcată cu grohote, pe urmă printr-o zonă forestieră devastată de furtuni, ulterior defrişată, dăm într-un drum de TAF ce suie de-a coasta spre următoarea înlănţuire de pajişti alpine din zona nordica a Bătrânei. Depăşind liziera apare un prim tău pitoresc deşi modest ca dimensiuni, înconjurat la N-NV de un brâu de Sphagnum şi Carex parţial submers.
Suliţele molizilor se scaldă în oglinda tăuşorului iar dintr-o altă perspectivă putem admira vârful Bătrâna (1710 m) ca o claie înierbat-rotunjită, la finele verii și toamna cu nuanţe bej (datorită gramineelor uscate). De aici până pe vârful Bătrâna unde o să poposim puţin pe drumul de culme principală al Munţilor Rodnei (marcat turistic cu bandă roşie) continuând spre Tarniţa Bătrânei, e lumea afinelor și a merișoarelor.
Traversăm păşunea pe poteca pastorală admirând scoruşii cu ciorchinii rubinii și ajungem lângă Tăul Bătrâna (conform GPS altitusine 1535 m, cu suprafaţa de 1461 mp conform determinări pe ortofotoplan – I. Pop), elipsoidal, localizat în căuşul versantului alunecat dinspre E către V. Ceea ce-i conferă însă o fermecătoare de-a dreptul particularitate e procesul de eutrofizare soldat cu acapararea unei mari suprafeţe din oglinda apei de vegetaţia specifică zonelor umede, de culoare galben-aurie. La stânga apare vârful Bătrâna.
Continuăm prin coada SE a tăului urmând în acest scop poteca pastorală care se angajeză ascendent, mai apoi de-a coasta, spre vârful Bătrâna. Urmează traversarea unui vâlcel aproape sec după care suim în drumul alpin de pe culmea Bătrâna, ajungem la marcajul bandă roşie (după 4 ore de la începutul turei).
De acolo admirăm Culmea şi Tarniţa Bătrâna apoi Tăul Bătrâna şi o stână din apropierea acestuia, ceva mai departe Faţa Pietrosului, Culmea Hotarului şi preluca restrânsă a Casei Laborator aparţinând Administrației Parcului Național Munții Rodnei, la stânga acesteia un crâmpei terasat din Moisei, Măgura Săcelului şi după ea, tot la stânga, un mai întins petec pluriterasat al Moiseiului.
Coborâm ca-ntr-o plimbare spre izvorul (colmatat în mare parte) de la liziera vestică a Bătrânei (pe aici se face traseul integral al culmii Munților Rodnei estimat la circa 52 km, necesitând aproximativ 25 ore de mers din Pasul Şetref până în Pasul Rotunda şi localitatea Rotunda de pe valea Bistriţei Aurii).
La stânga, în serpentine, coboară drumul de TAF marcat cu bandă roşie spre Pasul Pietrei (1196 m altitudine). O altă potecă ţine culmea din dreapta. O urmăm pe aceasta având mereu înaintea ochilor Muncelu Râios (Capul Muntelui) după care începem să coborâm printr-o pajişte punctată de molidiş rar, regenerat spontan.
Trebuie să coborâm de la circa 1600 m altitudine la cei 1382 m din zona turbăriei Tăul Muced (Izei). Ajungem după circa 5 ore și 30 de minute – 6 ore la tăul minunat, izbitor de asemănător Tăului dintre Brazi din Parcul Național Munții Retezat sau Tăului Văratec din Munții Lăpuşului de la formă şi mărime la adâncime și vegetaţia limitrofă. Aici habitează peste vară raţe sălbatice. Năsăudenii, în cadrul unui proiect Darwin-7, apreciaseră suprafaţa tăului, incluzând-o şi pe aceea a tăului mai mic, în mare parte colmatat şi eutrofizat, la 1500 mp iar altitudinea la 1400 m (fapt lizibil pe un mic panou din tablă).
Suprafaţa luciului de apă al Tăului Muced este de 594 mp conform determinărilor lui I. Pop după ortofotoplan. Remarcăm aici existenţa unui brâu de molizi doborâţi de păstori în jurul lacului, amplasaţi precum un ţarc menit să împiedice accesul accidental al vitelor /cailor în zona lacustră, înămolirea şi înecarea lor.
După un scurt popas o luăm la vale, o vreme pe un drum de TAF ce coboară în scurte serpentine pentru a se întâlni cu traseul de creastă principală ce vine dinspre Pasul Şetref pe sub Capul Muntelui – Pasul Pietrei suind spre Bătrâna. Curând, descindem într-o poiană largă, dăm de o potecă ce coboară la N pe sub coroanele molizilor intercalaţi cu foioase. Poteca ne scoate după câteva sute de metri într-o voltă a drumului auto-forestier ce coboară din Pasul Pietrei spre Preluca (Poiana) Izei.
După doar câţiva metri parcurşi pe carosabilul pietros o scurtăm din nou și ne angajăm în coborârea pe o potecă la dreapta, ieşind pe valea Runcanului (Runcu pe hartă, aproape seacă) la borna silvică II/92 și după un circuit de 7 ore estimat la aproximativ 14-15 km şi o diferenţă de nivel de circa 700 m, ajungem la maşina parcată la confluența văii Celarului (Fierăriei) cu valea Runcanului (Runcu).
Din Pasul Pietrei se poate merge cu 4×4 spre Romuli, în avalul văii Nistorului şi în continuare a văii Strâmba pe carosabilul forestier pietruit. Suim așadar până în Pasul Pietrei şi acolo, de lângă căbănuţa de lemn (bun refugiu pe vreme rea) continuăm la vale, impresionaţi fiind de sălbăticia peisajului (Capul Pietrii – 1012 m, prelungirea SV a vârful Ţâflei – 1433 m) şi de nişte pereţi de gresii aproape verticali, cascadaţi pe alocuri înspre malul drept al văii, în zona superioară a acestora şi imediat sub culmea punctată de molizi, putându-se vedea vreo 9 guri de galerii speo-accesibile numai prin tehnici de rapel dar şi un adevărat fagure găunos împrejurul lor. Oprim puţin după cabana nouă ce precedă intersecţia de la Zăvoaiele Borcutului.
De acolo se merge puţin la stânga, pe un afluent al văii Strâmba, aproape de o veche, mare, cabană silvică etajată și ponosită unde e izvorul borvizului sulfuros-sifonat-acidulat şi conurile de travertin unice, se spune. Vechi indicatoare turistice arată direcţia de urmat spre Tarniţa Bătrânei, Romuli sau Gura Rebrei.
Revenim la drumul de pe valea Strâmba, coborâm spre Romuli, chiar la intrarea estică în sat întâlnim un ciurgău cu apă potabilă la dreapta drumului. De acum încolo rulăm pe asfaltul îngust până la şoseaua naţională ce acompaniază înspre aval valea Sălăuţa, admirând vechi gospodării munteneşti năsăudene intercalate celor noi.
De acolo suim în dreapta, pe lângă lungile viaducte spre Dealul Ştefăniţei şi Pasul Şetref (818 m altitudine), oprind eventual la Hanul lui Pătru amplasat pe mejda judeţelor Bistriţa-Năsăud şi Maramureş, într-un loc cu o extraordinară panoramă spre Munții Țibleș și Rodnei, În spatele acestui han debutează traseul crestei principale a Munţilor Rodnei iar vizavi, spre V, continuă traseul spre Ţibleş, marcaj turistic bandă roşie.
Continuăm spre Baia Mare traversând Săcelul, Săliştea de Sus şi Dragomireşti, în avalul Văii Izei spre Bogdan Vodă.