Țara Lăpușului: În Cupseni, la Moșii de vară din ziua de Rusalii
Rusalii 2014, 8 iunie, duminică. Abia m-am întors (7 iunie 2014) din tura la rododendron în Munții Rodnei – zona Picioru Oncului – vârful Gărgălău – Șaua Știol, aflasem că în Cupșeni se prăznuiesc Moșii de vară, inițial de la Janeta Ciocan – reputat muzeograf la Muzeul Etnografic Baia Mare, ulterior telefonând la Primăria Cupșeni, o salariată a instituției spunându-mi că la ora 10 se oficiază slujba liturgică la biserica de lemn, Sfântul Ilie – monument istoric, localnii sosind cu desagi și străiți plus canceauă și clondire pentru luat aghiasma. După slujbă, în fața bisericii, lângă troiță, urma să fie sfințită aghiasma și citite pomelnicele apoi urma sfințirea mormintelor iar la ora 14, la biserica nouă din Cupșeni, cu desagii și străițile cu bunătăți ca la Paște depuse pe lespezile de piatră și sfințite de preot, praznicul. De la Radio România aflasem că în aceași zi de Rusalii, în Budești, urma să aibă loc un alt eveniment etno-cultural-religios iar mai în jos și-n dreapta Văii Cosăului, în Văleni, întâlnirea fiilor satului, comemorarea străbunilor… Optez pentru Moșii de vară din Țara Lăpușului, mizând pe revederea costumelor populare tradiționale excepționale dar și pe peisagistica absolut unică și uimitoare a zonei dragi mie, adesea vizitată.
Plec abia pe la ora 9, pe un soare arzând deja violent, spre Cupșeni. Ratez magia răsăritului, remarc doar pâcla generată de masiva evaporare. Admir enoriașii, frumos îmbrăcați, ce se îndreaptă spre biserici dar, în criză de timp, opresc doar pentru a admira și nemuri foto măguri terasate, holde de secară, fânațe necosite, altele împânzite de statuari clenceri, o perspectivă spre zona vestică a Libotinului, alta către Șatra Pintii.
Parchez, pe la ora 10 si 45 de minute, aproape de Biserica de lemn Sfintii Arhangheli din Cupșeni. De aici o iau pe potecă spre Biserica Sfântul Ilie, ocolind ritmicele garduri electrice și vitele scoase la păscut în vatra satului. Deja sunt câteva enoriașe în cimitirul cu cruci vechi de piatră, multe noi, atipice, decorate de la Luminație 2013 cu jerbe și coroane colorate din plastic. Încep să privesc numeroasele femei vărstnice, îmbrăcate cernit, toate cu desagi ori străiți țesute-n casă din lână țurcană aspră, cu carouri mici negre-albe, roșii-negre sau roșii-albe. Aplecate deasupra mormintelor și a crucilor de căpătâi se reculegeau pios, aprindeau lumânări galbene, subțiri, de ceară, cumpărate de la crâsnic cu ocazia înmânării acestuia unui bilet/coli de hârtie cu numele celor ce aveau să fie pomeniți la sfârșitul liturghiei de către preot. Au apărut apoi tinere, copile, în vii, frumoase, deși îndoielnic tradiționale, costume populare diferite de cele specifice pentru Țara Lăpușului. Impresionante întâlnirile în cimitir și țintirim ale sătenilor, animatele lor dialoguri. Și mai impresionante hieraticele chipuri ridat-ofilite ale bătrânelor sprijinindu-și plăpândele trupuri muncite de cruci. Îndeosebi bărbații intrau în pronaos și naos, asistând la slujbă, femeile continuând să aranjeze mormintele, aprindă candele și lumânări, dialogheze comemorându-i pe cei dragi dispăruți. Scoaterea praporilor cu chipuri de sfinți, patinați de decenii, cu pungi cu bunătăți atârnate deasupra, lângă ciubărul cu apă de sfințit și troiță, a marcat începerea celei de-a doua părți a ritualului religios continuat cu pomenirea morților. Soarele arde realmente, temperatura ajunge la 30 grade C, total nefiresc pentru debutul de iunie la poalele Șatrei Pintii, lumea ascunzându-se la umbra bisericii ori a prunilor și nucilor din țintirim.
Plec spre Libotin și remarc la streașinile caselor ramuri atârnate de nuc simbolizând flăcările ce înconjuraseră sfinții apostoli la pogorârea Sfântului Duh la 50 zile după Înviere. S-a dovedit că fusesem inspirat deoarece în Libotin lumea ieșea de la biserică iar în Rogoz, pe podul de peste râul Lăpuș, are loc o mare procesiune de sfințire a apei iar la ieșirea din sat spre Dămăcușeni, în câmp, prind momentul prezentării sfintelor icoane, închinarea enoriașilor în fața acestora și sărutarea lor. Chiar și-n Cernești am bucuria de-a admira o femeie cu fiica și fiul frumos înveșmântați în straie populare iar în Rușor, spre Copalnic Mănăștur, la o capelă de pe malul văii Bloajei, întânesc o altă procesiune ritualică de Rusalii.
Chiar nu m-am aștepat la așa o bogăție imagistic-ritualic-tradițională și sunt bucuros. Marea surpriză mi s-a oferit suind dealul Groșilor, o ciută ruginie, cu puiul ei pătat, apărând, păscând fără de grijă, pe liziera huciului din stânga șoselei.
Din păcate prognozata aversă băimăreană din dupa-amiaza și seara de Rusalii s-a dovedit a fi fost deplin deșartă, soarele dogorind și secătuind urbea până în ceasurile târzii ale serii.
