Țara Lăpușului: Borcut – Inău – Șatra lui Pintea
Traseu: Inău - culmea Prihodului – Șatra lui Pintea – Inău - Valea Tieului - Borcut
Obiectiv: Valea Tieiului, satul Inău, biserica de lemn, monument istoric, Șatra lui Pintea
Localizare: Maramureș, Țara Lăpușului, Munții Lăpușului, sat Inău
Itinerar: Baia Mare – Dealul Pietriș – Borcut – Inău (vreo 50 km)
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție montană
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpuluim neapărat bocanci, utile bețele de trekking la urcușul versantului SV-V foarte abrupt, accidentat
Lungime și durată: 7 ore, circa 15 km
Diferență de nivel: circa 650-700 m
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului 2012
Avertismente: risc de desprindere roci din turnurile vulcanice SV-V și S ale Șatrei lui Pintea; deasupra stâncilor SV-V există un aven afund prospectat și cartat de către Clubul Speo Montana Baia Mare în toamna lui 2013 iar in colțul E superior al culmii, pe direcția Costeni, o grotă antropică
Căi de acces: pe drumul Baia Mare – Tg. Lăpuș via Borcut – moară – Valea Tieiului în Inău
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Tg. Lăpuș, de aici locale în Borcut, autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, localnici, pensiuni turistice lăpușene
Descriere traseu:
Pornim spre Tg. Lăpuş via Groși – Copalnic Mănăștur apoi traversăm cumpăna apelor pe Dealul Pietriş. În dreapta, mai mereu cotropită de neguri e Cufoaia. Din Răzoare la stânga, panorama se lărgește spre Culmea Breze, Ţibleş, Hudin, Minghet până la Şatra Pintii, trecând de Țibleș și Hudin.
Satul Borcut se iveşte la stânga șoselei ce taie zona aeroportului utilitar de dinainte de 1989. Înainte de podul peste Dobricel, cotim stânga și continuăm pe Sub Prihodişte către vatra satului Borcut.
De aici, mergând pe ulița din sus, se poate accede spre lacul artificial amenajat pe valea Dobricel prin anii 1970-1975 de către Intreprinderea de Întreţinerea şi Exploatarea Pajiştilor Maramureş – Secţia Tg. Lăpuş – suind spre lac se poate continua spre Şatra Pintii, cu retur prin Inău peste Dealul Pietriş, adică pe fostul drum de legătură cu Borcutul – circa 7 km, sau în avalul văii Tieiului – cu pronunţie ardelenească, tiei derivând de la chei – acompaniată de un pitoresc drum îngust, asfaltat prin 2006-7.
De la lac în sus, pe malul geografic drept al Dobricelului, accesul e greoi din cauza lăstrailor deși de foioase, motiv pentru care se recomandă trecerea pe sub dig, pe malul geografic stâng, spre pădurea Linţ şi de-acolo în sus, pe culme, spre Șatra lui Pintea (poalele SV) – circa 12-14 km pe sens adică un traseu de vreo 9-10 ceasuri).
Din rațiuni de timp și distanță continuăm cu maşina în amontele cheilor săpate-n calcare şi dolomite ale văii Tieiului, spre Inău, întâlnind spectaculoase repezişuri, praguri, marmite şi o superbă cascadă cu şuvoaie despletite-n formă de Y.
Oprim la casa tradiţională a lelei Zamfira Leşe din Inău, apoi pentru a admira o cruce albă de piatră şi-n fundal, departe, piramida trapezoidală a Şatrei lui Pintea marcată pe abruptul S-SV de două spectaculoase grupări stâncoase, vulcanice, printre care vom sui pentru a panorama de-acolo spre Ţara Lăpuşului (Tg. Lăpuş, Dumbrava, Dobric, Stoiceni) şi Mănăstirea Şatra.
Oprim și la biserica de lemn, monument istoric din Inău, admirându-i armonia, zvelteţea, ferestrele zăbrelite și cu romboidale geamuri turnate, uşa splendid ornată prin florale dăltuiri, ancadramentul iniţialei uşi de pe flancul sudic dăltuit în tradiţionala simbolistică cu migăloase dantelării geometrice. Vă sfătuim să nu neglijați nici crucile seculare de piatră, unele cu duble braţe inegale acaparate de muşchi şi licheni din micul cimitir.
Ne reîmbarcăm și continuăm încă circa 1 km pe uliţa desfundată până la o răspântie inventariind o suită de gospodării pitoreşti. Parcăm, luăm rucsacii şi beţele de trekking și pornim prin glodul argilos-clisos, traversând un modest pârâu, trecem prin ograda unui localnic din Inău, suind de-acolo spre Prihod. Trecem pe lângă gospodăria lui Horvath Ioan, apoi pe şleaul de căruţe glodos-mocirlos după ploi. Evităm noroiul trecând prin ograda lui Horvath Ion apoi o alta situată puțin mai spre NE, ieşind într-o ţarină cu staul, oi și câini ciobănești.
Ajungem curând pe culmea Prihodului apoi continuăm deplasarea pe spinarea lungă de vreo 2-3 km, înierbată şi pe alocuri superficial erodată de torente şi alunecări, scoţându-ne în huciul de aluni, carpen și fagi de la poalele V-SV ale Şatrei Pintii, sub primul grup de stâncării vulcanice sur-ruginii. 2 ore și 30 de minute ne sunt necesare până acolo. Spre SV admirăm vatra pitorească a Inăului, la S depresiunea Dumbrava-Tg. Lăpuș. Pe vreme bună există şi o foarte faină perspectivă spre Baia Mare, Igniş, Piatra Roşie a Şurdeştiului iar în urmă, către Culmea Preluca şi zona de deasupra localității Măgureni, către Dealul Florii – Copalnic Mănăştur.
Continuăm spre stâncăriile V-SV printre grohote sau, mai dificil, direct spre baza turnurilor semeţe, prinzând o potecă de sălbăticiuni. Urmează un traverseu dificil peste limbi de grohote foarte povârnite, ramuri doborâte de furtuni, totul acoperit de frunze. Se poate aborda în scurte serpentine vâlcelul abrupt-grohotos ce ieşe-n şa sau merge direct spre culmea de deasupra stâncăriilor V-SV, în final parcurgând către E culmea către şaua în care ne regrupăm. Foarte puțin a mai rămas după plantarea cu rășinoase din marea pajişte muşuroioasă de pe culmea Şatrei Pintii.
Continuăm prin desetul de fag şi pe lângă plantaţia de răşinoase impenetrabilă aparent, cu mici luminişuri acaparate de muşchi verzi ieșind pe Șatra lui Pintea orientată aproximativ E-V, având de-acolo perspective către Mănăstirea Şatra. Parcurgem apoi în sens invers, spre V, culmea Şatrei Pintii coborând peste bolovani şi doborâturi de vânt până pe un pinten stâncos cu belvedere spre mănăstire.
Facem un scurt popas după circa 3 ore și jumătate – 4 ore de la debutul turei. Dedesubt se vede Mănăstirea Şatra, circulară şi îngrădită ca o inexpugnabilă fortăreaţă medievală, cu numeroase turnuri şi turnuleţe, pitorească dar mai mereu pustie. Un guler de molidiş protejează spre SE mănăstirea, în rest, toată zona de la poalele Şatrei lui Pintea, de la E către V e acaparată de un hăţiş de foioase printre care apar destul de restrânsele petece verzi ale plantaţiei de conifere ajunsă aproape la maturitate.
Coborâm prudent pe vâlcelul cu grohote, orientându-ne treptat spre SE-S pentru a admira şi celălalt grup de stâncării vulcanice ruginiu-negricioase cu alură de contraforţi de cetate. Deplasarea aceasta presupune foarte multă atenţie din cauza grohotelor parţial ascunse sub doborâturi de vânt, frunziş gros, hăţiş de mur şi zmeuriş. Reajungem la drumul de TAF angajat spre V-SV pe culmea Prihod-ului. La ceasul apusului, pe vreme senină, se poate vedea de aici Ţibleşul şi un colţ al Hudinului iar la dreapta lor, mai departe peste Culmea Breze, Munţii Călimani şi Munţii Bistriţei.
Pentru a evita drumul pastoral mocirlos (după topirea zăpezii și ploi), părăsim culmea Prihod coborând la stânga pe lângă un grup de gospodării tradiţionale abandonate, mai apoi pe lângă o alta locuită de o bătrână și dăm în drumul de căruţă noroios care conduce-n sat.
Circuitul presupune vreo 7 ore în care se străbat circa 15 km.
În drumul de pe Valea Tieului spre Borcut merită să vă opriți la cascadă şi repezişuri.
