În Slătioara, Buciumi și la Biserica din Căeni (Josani), Călinești

Slătioara e un sătuc micuț aparținător de comuna maramureșeană Strâmtura, aflat la circa 30 km de Sighetu Marmaţiei, respectiv la vreo 80 km de municipiul Baia Mare. Pitoreasca zonă nu atrage foarte mulți turiști, deși tradițiile s-au conservat destul de bine aici. Mai de interes este localitatea Glod, aflată și ea pe teritoriul administrativ al comunei Strâmtura.

Destinațiile noastre sunt Slătioara, cu văile Morii și Unghiului, dar și biserica de lemn din Căieni (Josani), Călinești, cu fresce realizate la 1754 de vestitul meșter zugrav Alexandru Ponehalschi. Lăcașul de cult este monument istoric și are hram la Nașterea Maicii Domnului.

Pornirea la drum o facem la ora 9,30, iar din Baia Mare ne propunem să trecem peste Gutâi, dar cu un popas la circa 3 km de bifurcația DN 18 cu drumul spre Mogoșa și Șuior, într-o buclă în ac de păr a șoselei. Oprim aici ca să căutăm crini de pădure (Lilium martagon) și mătrăgună (Atropa beladona), într-un loc descoperit în urmă cu 10 ani și în care la final de mai, început de iunie este special.

Dăm peste un singur exemplar de crin de pădure, asta după ce în anii trecuți erau cu zecile într-un luminiș creat prin doborârea câtorva fagi maturi, prin lăstărișul scund de fag și printre lujerii de muri și urzici. Probabil creșterea lăstărișului și pădurii împreună cu invazia murilor și a urzicilor va distruge treptat habitatul crinilor de pădure de pe DN 18 Gutâi.

Plecăm, iar din Hărnicești deviem spre Hoteni, admirând Gutâiul – Creasta Cocoșului, dinspre NE-E. Oprim iar între Hoteni și Ocna Șugatag pentru a panorama spre mica stațiune balneo-turistică și fundalul grandios oferit de Munții Maramureșului (Muntele lui Șerban – Pop Ivan – Paltinu, Farcă – Mihailec), dar și Pietrosul Rodnei.

La Ocna Șugatag, în zi de târg, traversarea spre Călinești, Valea Cosăului, este îngreunată de târgoveții gură cască.

Peisajul câștigă în particularitate și frumusețe ieșind din Călinești spre Văleni. La stânga, peste o modestă vale, printre sulițele verzi întunecate ale molizilor, se vede turla ascuțită, drănițată, a bisericii de lemn din Căeni (Josani), Călinești, pe care ne-o propunem să o vizităm la reîntoarcere. În Călinești, ieșind spre Ocna Șugatag, în dreapta șoselei Budești – Călinești – Cornești, pe un deal cu molizi, e biserica de lemn, monument istoric, din Susani.

Am mai oprit o dată la ieșirea din Văleni, spre Iza și Bârsana, pentru a admira peisajul, precum și perspectiva spre bisericile din Bârsana, cea mai vestită fiind cea din mănăstire, iar cea mai valoroasă – biserica de lemn, Sf. Paraschiva – inclusă patrimoniului UNESCO.

Pe lângă drum, la Mănăstirea Bârsana, s-au aciuat artizani populari și simpli vânzători care oferă cergi mițoase, ii tradiționale sau din plastic, trăistuțe populare dar și multe kitchuri.

Abandonăm șoseaua din amontele văii Iza, traversând podul pentru a continua în amontele văii Slătioara spre satul omonim, lăsând la gura văii o moară veche și o vâltoare.

În Slătioara, dincolo de o horincie, închisă din lipsa borhotului de mere, la gura văii Morii, urcăm pe drumul de țară pietruit, pe lîngă gospodăriile încă tradiționale și malurile umede invadate de cucută – Cicuta virosa, căldărușele – Aquilegia vulgaris – cultivate ornamental în grădinițele din fața caselor alături de maci, lupini.

Mergem tot înainte, după bifurcația la dreapta care duce spre izvorul de slatină (apă sărată folosită de locanici în bucătărie – la conservatul cărnii de porc și slăninilor, dar și la muratul castraveților), iar mai apoi facem stânga ca să ajungem la obârșia văii Unghiului și de acolo la Buciumi – râpa grezoasă N-NE cu pajiștea naturală invadată de variate specii de orhidee, flori de nu mă uita dar și unele ce par a fi lăcrămioare – Lilium martagon – dar și de mătrăgună.

Aici am găsit cele mai mari orhidee Papucul doamnei – Cypripedium calceolus, doar că, dacă în urmă cu un deceniu erau 40-50 inflorescențe, acum abia dacă sunt 2-3. Se pare că instalarea unei stâne cu 500 mioare Pe Grui, pășunatul intens în sit, reducerea treptată a insulelor însorite prin dezvoltarea tufelor de alun și a stejarilor au afectat, ba chiar au distrus flora.

Ajunși Pe Grui, se deschid panorame spre trunchiul de piramidă al Măgurii Glodului și, diametral opus, spre Muntele lui Șerban – Pop Ivan-Farcău – Mihailecu. Jos și la stânga se vede valea Morii dar și valea Slătioara.

Călinii – Viburnum opulus – îi găsim în plină floare, albele lor rozete decorând tufele mari, deliberat lăsate de localnici pe lângă gardurile care separă proprietățile. Am admirat și o mare insulă de salcâmi albi, în floare, după care câteva exemplare albe de orhidee – stupiniță – Platanthera bifolia.

Revenim la mașină după o plimbare încântătoare de 3 ore și ne îmbarcăm cu destinația Călinești, la biserica monument istoric din Căieni (Josani).

Biserica Nașterea Maicii Domnului din Căeni, Călinești se remarcă prin frumusețea frescelor zugravului Alexandru Ponehalschi. De la olteanca ce ne-a deschis sfântul locaș, în care nu se mai slujește de o vreme, am aflat că în curând va fi introdus iluminatul electric, asta după ce a fost realizat un gard larg, tradițional împletit din alun, acoperit cu draniță, iar jos, sub biserică, spre valea modestă, s-a ridicat o casă de oaspeți și stâlpii viitoarei porți monumentale maramureșene.

Admirăm biserica din Căieni, Călinești și ne îndreptăm spre Baia Mare, via Sârbi – Budești – Cavnic, ajungând acasă după aproape 7 h 30 min de hoinăreală de neuitat.