Baia Mare (Valea Borcutului): Pe valea Bartoșa, la Bălțile Trapacelului cu lușcuțe
Traseu: Pe valea Bartoșa, la Bălțile Trapacelului cu lușcuțe
Obiectiv: Bălțile Trapacelului aflate pe Valea Borcutului, Baia Mare – Pe valea Bartoșa, la Bălțile Trapacelului cu lușcuțe sunt trei variante pentru finalizarea traseului turistic, retur pe varianta de urcare, pe valea Bartoșa ori pe valea Wilhelm.
Localizare: Maramureș – Baia Mare, cartier Valea Borcutului
Itinerar: Baia Mare – Castelul lui Alexiu Pocol
Marcaj turistic: traseu nemarcat
Tip traseu: excursie
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: bocanci, hanorac, rucsac de tură
Lungime și durata: 5-5 1/2 ore , aproximativ 11-13 km
Diferența de nivel: 200-250 m
Recomandări: traseu interesant la finele iernii și apariția lușcuțelor – Leucojum vernum, ghioceilor de piatră – Galanthus nivalis, mierii ursului – Pulmonaria officinalis, călugărilor – Erythronium dens canis, ciuboțica cuculului – Primula veris , viorelelor – Scilla bifolia, piperului lupului – Daphne mezereum și a celor dintâi fluturi
Avertismente: deplasarea pe versanți și prin albia paraului Aluniș trebuie făcută cu prudență
Căi de acces: Baia Mare – str. Valea Borcutului – Castelul Pocol
Mijloace de transport: autobuzul Urbis nr. 5, autoturism personal, bicicleta
Sugestii de cazare: nu e cazul
Descriere traseu:
Dacă deplasarea se face cu autobuzul Urbis nr. 5, se coboară la stația Castel. Cu autoturismul/bicicleta se continuă deplasarea până la fostele șteampuri, colonie și fosta stație de compresoare, după pod. În aval de pod, pe valea Berăriei (mal drept), se poate vedea un adăpost antiaerian.
În amonte e confluența dintre valea Borcutului (valea Berăriei pe hărțile topo) cu valea Neamțului (numită valea Toncii pe hărţi). Valea Borcutului are sorginte maghiară – Borpatak – semnificând Valea Vinului.
De la capătul asfaltului, drumul pietruit acompaniază valea înspre amonte. Se poate parca în dreptul confluenței dintre valea Iojica ori pe valea Berăriei, la obârșie (confluența dintre valea Wilhelm cu valea Bartoșa). La nici 50 m amonte de pod se desprinde spre dreapta drumul forestier ce suie până sub Poiana Pleştioare acompaniind valea Bartoşa.
Înainte de-a ajunge la prima haldă de steril, în dreptul unui pârâu cascadat și unui piept stâncos de pe Coasta Elena, se desprinde la stânga un drum de car. Aici se continuă pieptiş pe drumul de car și după aproximativ 150 m se ajunge la un pârâu și la prima locație cu lușcuțe. Pădurea tânără e de goruni, fagi și castani comestibili (afectați de cancerul de scoarță – Krybhorectia parasitica).
După o traversare oblică pe direcția NE, circa 300 m de la pârâu, și după 45 minute de la plecare, se descinde la prima baltă cu formă neregulată, puțin adâncă, cu doborâturi de vânt, sol de turbărie.
Traseul continuă prin pădure, pe direcția N. În E, un șleau de căruță și un pârâu scurs prin grohote vulcanice. Se iese între falnici cireși sălbatici și fagi, la cea de-a doua baltă a Trapacelului, cea mai mare, o turbărie cu periferia umedă și zona centrala mai înaltă acaparată de hățaș. Lușcuțele cresc constituind un guler periferic.
La a treia baltă a Trapacelului se ajunge traversând pârâul, continuând oblic spre NV, intersectându-se culoarul fostei linii electrice care alimentase Mina Wilhelm. Repere: molizi piperniciti și stâlpi ai fostei linii electrice.
Se suie puțin spre stânga, iar în față apare pârâiașul cu ape feruginoase din cea de-a treia baltă a Trapacelului – cea mai mică (conform geologului Dumitru Iștvan, balta poate fi locația unei vechi mine). Din startul traseului până aici se fac circa 1, 5 ore. Deasupra celei de-a treia bălți, la aproximativ 300 m stânga – NV – după culme, există alte două bălţi mai mici acaparate de tufe de loză (Salix caprea).
De la bălțile Trapacelului există 3 opțiuni turistice:
a) Retur pe traseul pe care am urcat
Continuarea pe culme – spre NE-E -, având valea Bartoşa şi drumul auto spre Poiana Pleștioare la dreapta, respectiv cu valea Wilhelm și drumul pietruit-desfundat spre Mina Wilhelm la stânga. De pe panorama deschide la V-NV spre Piatra Tisei-Nistru, Şaua Triholmuri, varful Muntelui Mic şi varful Pietroasa. Poteca suie alert străbătând un desiș de carpen, fag, castan spre SE şi făget la NV.
După 2 ore de la debut se trece printr-o plantaţie de zadă, se ajunge la un lastăriş de mesteceni în dreapta și făget matur la stânga. Putem admira surpăturile de galerii – horhoaie – ale minei Borzaş, de pe versantul nord-vestic al Iricăului (636 m), varful Ferigii (700 m), Măgura Mare (889 m) şi varful Tisei de lângă Nistru, varful Pietroasa (1200 m).
Poiana Pleştioare şi varful Pleștioara (803 m) apar în dreapta puțin mai târziu, când în stânga se vede varful Tufei (717 m) şi în faţă varful Tocastru (872 m). La stânga în jos pe versantul N abrupt se remarcă conflueţa dintre pârâul Aluniş cu valea Wilhelm, iar în dreapta finalului pârâului Aluniş o culme stâncos-abruptă. Pe acel versant stâncos apar în debut de martie ghioceii de piatră – Galanthus nivalis. Continuăm pe culme spre NE și dăm într-o șa din care începe urcușul spre apropiatul vârf Tocastru.
b) Din șa se coboară o cume grohotoasă spre SE-S până la carosabilul din valea Bartoșa, trecând printr-o locație cu ghiocei, de acolo pe lângă vale, pe drumul forestier, la mașină sau stația de autobuz Castel. Pentru varianta spre valea Bartoșa sunt necesare circa 4-4,5 ore de la plecare și presupune parcurgerea a aproximativ 10-12 km (5 ore în condiții de iarnă).
c) Coborârea spre N-NV în pârâul Aluniș și apoi, în avalul acestuia, pe la o altă locație cu ghiocei, către Mina Wilhelm (gura) și în continuare pe auto-forestierul care acompaniază valea Wilhelm până la obârșia valea Berăriei. La obârşia pârâului Aluniș, sub vârful Tocastru, se pot admira în debutul primăverii ghiocei.
După 3,5 ore de la debutul turei, în zona centrală a pârâului Aluniș e al doilea loc ca și suprafață unde sunt ghiocei, la aproximativ 100 m amonte de un fost dig de beton. De aici până la intrarea in Mina Wilhelm deplasarea pe pârâul Aluniș cu firul accidentat necesită încă 1 oră.
De la mină se coboară pe valea Berăriei, la obârșie, pe drumul pietruit prin anii 1940 şi pe care circulau camioanele Krupp care transportau preţiosul minereu aurifer către şteampuri. După 5,5 ore de la plecare și un parcurs de aproximativ 11-12 km se încheie și această variantă de circuit.
