Pe valea Băița, la vârful Țiganu

Traseu: valea Băița – Izvorul Ţiganului - vârful Țiganu - Poiana Paltinului Mare - Poiana Seşcina

Obiectiv: valea Băița, vârful Țiganu (1196 m altitudine) și izvorul din poiana Țiganu; aflorimentul de cristale de cuart

Localizare: Băița, Maramureș, masivul Igniș

Itinerar: Baia Mare – Băița – cabana Silvică Sfântul Gheorghe – circa 15 km

Marcaj turistic: doar în zona Țiganu triunghi galben, apoi bandă roșie

Tip traseu: drumeție în circuit

Grad dificultate: mediu

Echipament necesar: neapărat bocanci aderenți, excelente bețele de trekking în zonele accidentate și la traversarea văilor și pâraielor

Lungime și durată: circa 22 km, 7-8 ore

Diferența de nivel: 800-850 m

Recomandări: harta Zona turistică Baia Mare – Tăuții Măgherăuș din seria Gutinul turistic, an 2005

Avertismente: atenție la traversarea cursurilor de ape, pe custura și stâncăriile Țiganului

Căi de acces: din Băița, în amontele văi omonime

Mijloace de locomoție: autobuzele urbane 5 și 7 spre Băița; autoturism personal

Sugestii de cazare: cort

Descriere traseu:
Plecăm spre Tăuţii Măgherăuş – Băiţa, apoi continuăm pe valea Băița, în amonte. Apare o variantă la stânga spre valea Limpedea, mai sus şi tot către stânga, în dreptul Lomaşului (în lunca văii Băiţa se văd halde de rumeguş şi imens-oribile stive de margini gaterizate) e valea Chiuzoşa.

Ne deplasăm pe valea Băița,în amonte, până la fostele mnilere (bocşerii pentru prepararea mangalului), la confluenţa văii Colbului (din faţă, formată prin unirea ceva mai sus a văii Cireşului cu valea Paltinului, ambele cu obârşiile sub Paltinu – Pietroasa – Ţiganu) cu valea Băiţa ce vine din dreapta.

Traversăm podul și deplasarea continuă în amontele văii Băiţei până la confluenţa acesteia cu valea Sfântul Gheorghe (ce-şi are obârşia pe vârful Ulmoasa, versanţii N-NV), adică acolo unde Ocolul Silvic Municipal RA Baia Mare are o căbănuţă cu amenajări picnicăreşti. La dreapta, în amontele văii Sfântul Gheorghe şi spre galeria minieră cu acelaşi nume, continuă îngustul drum forestier închis cu barieră. La stânga, suie drumul forestier spre Bagnău, acompaniind în amonte văii Băiţei (două mici panouri indică locaţia constituind un excelent reper).

De aici mergem pe jos. Valea Băiţa, în amonte de fosta mină Emerika, impresionează prin puritate, tumult, albia copactă ca o uriaşă covată săpată-n andezite dure, alteori bolovănoasă, mai apoi prin violente repezişuri, versanţii abrupţi acoperiţi de păduri de foioase dominate de fag şi carpen, paltin şi cireşi sălbatici, tăiaţi de abrupte pâraie cu aqua-fuioare sau evantaie de cascade, alteori strecurându-se printre grohote. Peste valea Băiţa, la stânga-n sus pe versant, apar citadele de piatră drapate cu muşchi.

Drumul forestier a fost realizat pe alocuri prin împuşcare în lavele andezitice pluristratificate. Un H silvic bicolor (roșu-galben portocaliu) şi succesive borne silvice acompaniază valea. Braţul drept al H-ului e portocaliu (către pădurile Ocolului Silvic Municipal Baia Mare RA) iar cel stâng roşu închis (către pădurile Direcției Silvice Baia Mare – Ocolul Silvic Tăuţii Măgherăuş). Taversăm podul de la confluenţa văii Bagnău ce vine din dreapta, mai modestă şi cu obârşia la SV de vârful Bagnău, cu valea Băiţa, ce curge dinspre N către V-SV.

Depășim podul de beton de la ramificarea drumului forestier spre Bagnău (dreapta). De aici către stânga-n sus porneşte un drum de TAF ce traversează Poiana Seşcina și continuă spre Poiana Paltinului Mare (pe unde ne vom întoarce). În drum apar din solul argilo-lutos spălat de ploi cristale mari şi cristalin – pure de cuarţ. Trecem pe lângă bornele silvice VI/135, VI/137 şi VI/139, VI/142, lăsăm în urmă o rampă de afluire a buştenilor de plop şi fag și continuăm în amontele văii Băiţa, întâlnind borna silvică VI/ 162.

Ajungem la borna silvică I/159 și atingem capătul drumului forestier spălat de viituri. În malul geografic stâng al văii Băiţa aici afluieşte un pârâu abrupt-sinuos cu albia tăiată în aglomerate vulcanice. De aici deplasarea în amontele văii Băiţa, spre poalele V-SV ale vârfului Frăsineasa, e îngreunată de doborâturile de vânt. O traversăm suim pe abruptul mal drept intrând în făgetul intercalat cu molizi. Ne orientăm după secţiunea Baia Mare – Tăuţii Măgherăuş a hărţii de detaliu Gutinul Turistic, an 2005 şi busolă, pe direcţia V-NV.

Traversăm un drum de TAF ce suie dinspre Poiana Paltinului Mare spre poalele Ţiganului și facem o amplă voltă de la S spre NE-NV pentru a evita o zonă mlăştinoasă cu hrănitor de cervide (locația odinioară a unei cabane silvice). Privind spre stânga, la circa 150 m, dincolo de un vâlcel afund, debutează Poiana Paltinului Mare. Urcăm susţinut. Aici a existat o altă cabană silvică trădată de perimetrul molizilor maturi. Depăşim borna silvică VI/141 dublată de una de beton, neinscripţionată, într-o şa cu molidiş apoi atacăm vârful Țiganul (piciorul stâncos SE).

După 2 ore și 30 de minute de traseu parcurs ajungem la marcajul turistic triunghi galben (reper excelent un uriaş fag cu o tumoră ca un buzdugan la circa 4-5 m de la sol) care ne conduce la cel de culme principală, bandă roşie, care leagă vârful Pietroasa (1201 m, V) de vârful Ţiganu (1196 m, determinat cu GPS). Urmează suișul solicitant pe vârful Ţiganu, porţiunea custuroasă SE, traversând zona cu megaliţi sur-argintii de lave stratificate-n răcire. Ieșim la cota 1060 m (conform GPS) pe versantul E-NE, iar apoi pe vârful Țiganu, la cota 1146 m, conform GPS.

Popas pentru odihnă și panoramare de la SE spre SV, de la vârful Igniş la vârful Mogoşa, continuând spre vârful Ostra, Strâmba şi Hija, mai aproape Poiana Şeituri – Urzicii, la dreapta ei vârful Ulmoasa şi ceva mai mic şi ascuţit vârful Ulmului, sub noi Poiana Paltinului Mare (cu cabana silvică ascunsă-n plantaţia de molid), la dreapta Poiana Paltinului Mic. Departe, dincolo de alungita Băiţa şi Tăuţii Măgherăuş se văd iazurile de decantare de la Bozânta şi-n dreapta lor, mai departe, meandrele Someşului. Uneori se vede şi Meseşul, iar la dreapta lui Muntele Mare din Apuseni.

Continuăm spre Izvorul Ţiganului (1111 m alt conform GPS) orientându-ne spre N-NE, inițial coborâm spre V pe marcajul turistic bandă roşie, către înşeuarea ce precede asaltul vârfului Pietroasa. De aici suim pe vârful Ţiganu (borna silvică VI/115), coborâm piciorul estic stâncos, trecem pe lângă borna silvică VI/146 și ajungem la izvorul-fântâniţă Ţiganu ivit din vulcanice grohote, dând viață unui pârâiaş zglobiu. Până aici se fac circa 4 ore și 30 de minute – 5 ore de la debut.

După popas și refacerea proviziilor de apă suim vreo sută de metri spre vârful Ţiganu după care, înainte de stâncării, deviem la stânga (V-SV) pe curbă de nivel. Nu peste mult atingem vârful Țiganu, piciorul stâncos-megalitic SE, în dreptul unui molidiş după care continuăm coborârea.

Poposim în Poiana Paltinului Mare. De aici mergem spre SE printr-o limbă a Poienii Paltinului Mare. Un drum vag ne conduce peste un munceluţ către Poiana Seşcina, largă, acaparată de zmeur și făget în jur plus plantație de paltin. Drumul pastoral continuă din colţul stâng al poienii spre flancul drept al văii Băiţa ieșind la succesivele serpentine ale unui drum de TAF, trecând în final prin depozitul de cristale de cuarţ.

De aici se coboară în drumul auto-forestier, aproape de locul de popas cu izvor şi bifurcaţia către vârful Bagnău. Încheiem circuitul după un parcurs de 8 ore și aproximativ 22 km, solicitant pe alocuri, ne îmbarcăm și o luăm spre Lomaş – Băița – Tăuții Măgherăuș.