Parcul Natural Munţii Maramureşului (Repedea): Din Repedea în cătunul Hodea și pe vârful Hodea

Traseu: Repedea – valea Hodea – cătunul Hodea – vârful Hodea – vârful Hodea Mică

Obiectiv: circuit turistic etno-peisagistic în cătunul Hodea

Localizare: Maramureș, Repedea, Parcul Natural Munţii Maramureşului

Itinerar: Baia Mare – Pasul Gutâi – Sighetu Marmației – Dealul Hera – Ruscova – Repedea – circa 120 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: excursie în circuit

Grad dificultate: mediu spre dificil iarna

Echipament necesar: adecvat anotimpului, neapărat bocanci aderenți și bețe de trekking

Lungime și durată: 10-12 km, 5 ore ;i jum[tate – 6 ore iarna

Diferența de nivel: circa 750-800 m

Recomandări: harta Parcul Natural Munţii Maramureşului

Avertismente: zonă accidentată în preajma vârfului Hodea; activități pastorale vara, atenție la câinii ciobănești; zonă cu vipere

Căi de acces: din Repedea, în amontele văii Hodea

Mijloace de locomoție: curse spre Ruscova – Repedea, autoturism personal

Sugestii de cazare: cort, sălașe pastorale, pensiuni din Ruscova sau Repedea

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare cu destinaţia Repedea, la poalele Munţilor Marmureşului. Iarna e preferabilă varianta pe Gutâi (DN 18) în loc de cea pe pe DJ184 spre Cavnic –Sighetu Marmaţiei. Continuăm spre Rona de Sus şi Dealul Hera până în Repedea în dreptul gurii văii Hodea. Urcăm pe direcţia S-N în amontele văii Hodea, cu ţintă cătunul Hodea şi apoi vârful Hodea.

Urmăm drumul de căruţe pietros, accidentat, îngust şi cu succesive praguri, având la stânga Culmea Fătuleanca, semeaţă, împădurită cu fag intercalat cu paltin, jugastru, frasin mai puţin molid şi plop alb. Intrăm într-o primă poieniţă cu șopru (fânar) tipic moroşenesc, susţinut pe patru stâlpi şi cu şarpanta mobilă pe verticală.

În spate, peste râul Ruscova, începe derularea gospodăriilor munteneşti înalte, sălaşelor de vărat şi a șoprurilor ce suie spre culmile marcate de verde-întunecatul molidiş şi brădet. La stânga, peste tot mai afunda vale Hodea, apar versanţii abrupţi acaparaţi de tufe de alun, punctaţi de molizi. În creştetul lor se conturează câteva din puţin rămasele gospodării munteneşti tradiţionale.

În cătunul Hodea locuiesc rar peste iarnă, cel mult două familii, restul suie doar vara la cosit și făcutul fânului pe care-l consumă pe loc sau îl coboară dificil iarna, cu săniile. Treptat prindem culmea, panta se îndulceşte, un loc de popas tradiţional marcat de un fel de pavilion şindriluit, destul de scund, excelent pe vremi ostile, rămâne la o răspântie, pe stânga. Aici remarcăm ingenioasa şi eficienta drenare a apei izvoarelor peste drumul tradiţional, prin limitarea cursului acestora între două trunchiuri tinere de fag, astfel nu se crează spălări şi distrugeri.

Cătunul Hodea se apropie treptat, fiind situat mai ales la capătul sud-estic al amplei potcoave ce ocoleşte valea Hodea, obârşia. Ieșim în pajiştea alpină punctată de meri sălbăticiţi, cireşi, sălaşe de animale, primele gospodării ingenios şi etanş construite din lemn de brad patinat de decenii. Deasupra lor, spre nord, domină orizontul vârful Hodea, o piramidă trapezoidală cu două vârfuri inegale separate de o mică înşeuare. Pe piciorul său sudic atrag atenţia modeste stâncării, panta însă e deosebit de accentuată şi acaparată spre V-N-E de un codru dominat de foioase.

Până aici au fost necesare – în condiții de iarnă – 1 oră și jumătate de la plecare. Urmează urcușul spre stâncării pentru a căuta posibilele grote sau peşteri în blocurile stratificate ale gresiilor bej-sure. Anterior facem, însă, un scurt popas într-o căsuţă modestă de vărat cu pereţii lipiţi şi spoiţi, cu două paturi acoperite cu cergi frumos decorate dar ponosite, din lână, perne pufoase, o plită de gătit şi un ceaun afumat deasupra, scaune şi o masă încropite din scândură de brad. Continuăm urcușul ocolind vag, prin sud, piciorul Hodea.

În faţă apare o răstignire din fier, lângă ea un pâlc de molizi şi între ei o solitară zadă. De aici cotim spre dreapta după care atacăm direct vârful Hodea, piciorul abrupt, de la S spre N, și trecem pe lângă un șopru, în spatele său apare o stână tradițională. După câteva zeci de metri ajungem la liziera marcată de tufe de alun, fag şi scoruş sălbatic. Imediat apar fagii și paltinii, mai rar frasinii, jugastrii sau gorunii maturi.

Sunt necesare aproximativ 40 de minute iarna pentru a depăşi borna silvică IV/136 şi a ajunge în culmea necotată pe harta topo dar având vreo 1100 m altitudine. Continuăm pe culme spre nord și ajungem pe vârful Hodea Mică, depăşind o scurtă înşeuare.

Începem coborârea pe piciorul nordic abrupt şi bolovănos pe-alocuri, decorat de brazi scunzi, în faţă şi la stânga se conturează o poiană alpină aflată conform hărţii topo la 1064 m altitudine, în dreapta ei o alta, mai vastă şi oarecum inegal bilobată, cu sălaşe, fânare şi gospodării munteneşti, la o altitudine de 1075 m, sub ea şi spre NE avându-şi obârşia valea Lespedei pe care coborâm.

Traversăm poiana înaltelor sălaşe, apoi o culme, și reajungem în cătunul Hodea, partea nord-estică, de unde coborâm o vreme pe unde am urcat dimineața, mai apoi prin stânga Dealul Curpenului (nu Carpenului, cum eronat apare pe hărţi), cu valea Bili la dreapta şi spectaculoasa vale a Lespedei în stânga.

Coborâm pe un drum de TAF, abrupt şi mocirlos. La stânga, peste valea Lespedei, apar treptat cătunele pitoreşti Lespedea de Sus şi Lespedea de Jos. Dincolo de culmea care le protejează curge valea Repedea iar deasupra ei, către nord, se conturează vârful Pietriceaua, Farcăul şi Mihailecul, cu frumosul lac nival Vinderel pitit între ele. Ajungem pe malul drept al văii Lespedei unde admirăm bătrâne vâltori. Ieșim la șoseaua asfaltată, pe malul drept al râului Ruscova.

Circuitul complet necesită iarna 5 ore și jumătate – 6 ore. Merită venit în Hodea primăvara pentru a surprinde pajiştile crude, codrii înverzind, posibil narcisele sălbatice, Steluţele Domnului sau Cupele genţienelor înflorind ca-n Poiana Narciselor din Săhleanu, Tomnatec, Capu Groşilor sau pe Muntele lui Şerban, variind traseul din cătun peste vârful Hodea spre Dealul Viji (1326 m), Certina (1184 m altitudine), continuând spre Săhleanu sau prospectând rusticul tradiţional al cătunelor Lespedei, atâta vreme cât ele mai există.

Alte trasee si atractii turistice:

Parcul Natural Munţii Maramureşului: Pe vârful Zâmbroslava Mică și vârful Zâmbroslava Mare Parcul Natural Munţii Maramureşului: Din Repedea în Poiana Narciselor și pe vârful Tomnatec Parcul Natural Munții Maramureșului (Poienile de Sub Munte): Coșnea – Stânișoara – vârful Mihailec – Vârtopu Mare – Luhei Munții Maramureșului: Din Crasna via Paltinu pe Muntele lui Șerban și Pop Ivan