Parcul Natural Munţii Maramureşului: În Munții Țibău
Traseu: cătunul Pleta – vârful Iedu – vârful Ţapu Mare – vârful Măgura Mare – valea Ţibău
Obiectiv: valea Țibău, cătunul huțul Pleta, culmea și vârfurile Munților Țibău (Țapu Mic, Țapu Mare, vârful Troiței, Măgura Mare) martorii de eroziune calcarosi, Tăul Măgurei Mici ***Munții Țibău mai sunt numiți de către geografi și Muntele Zâmbroslavele, aceștia fiind diferiti ca geneză si alcătuire fizico-geografică de Munții Maramureșului. Acest masiv muntos este tăiat în două de valea Țibăului, fiind situat administrativ teritorial în mare parte în județul Suceava și mai putin în Maramureș
Localizare: Maramureș – Suceava (la limita Parcului Natural Munții Maramureșului cu Obcinele Bucovinei)
Itinerar: Baia Mare – Borșa – Pasul Prislop – Cabana Șesuri – cătunul Pleta – 190 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: circuit turistic alpin
Grad dificultate: mediu spre dificil datorită lungimii
Echipament necesar: adecvat anotimpului, recomandabili bocanci și bețe de trekking
Lungime și durată: 10 ore, 25 km
Diferența de nivel: 1000-1200 m
Recomandări: harta topo 1:25.000, harta Parcul Natural Munții Maramureșului
Avertismente: zonă cu activități pastorale, atenție la câinii ciobănești; zonă cu urși și vipere
Căi de acces: din DN 18 – Valea Bistriței Aurii
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Borșa – Vatra Dornei, autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, cabane silvice, pensiuni, localnici
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Borșa – Pasul Prislop – Cabana Şesuri (unde înoptăm) – fostă a Ocolului Silvic Borşa, ieșind din DN 18 cotim stânga câteva sute de metri în amontele văii Şesuri (175 km din Baia Mare). Un pătrat roşu/alb plasat în faţa cabanei indică limita NE a Parcului Natural Munții Maramureșului.
Dimineața continuăm cu autoturismul în avalul văii Şesuri şi apoi a Bistriţei Aurii, pe DN 18, cotim stânga după vreo 13 km, în amontele văii Ţibău până la podul ce-o traversează în dreptul cătunului de etnici ucrainieni – Pleta (16,3 km de la Cabana Șesuri). O luăm pe Ţibău în sus, la dreapta apar stâncăriile calcaroase iar la stânga arcada din piatră a fostului pichet grăniceresc austro-ungar (a lui Pop Şimon din Vișeu de Sus ).
Abandonăm mașina și suim spre Pleta. Gospodării ale huțulilor, acareturi ordonate, fânare înalte, ca nişte antice fortăreţe. Suntem la vest de vârful Iedu (1517 m) și avem ca obiective vârful Ţapu Mic şi vârful Ţapu Mare pe care le abordăm spre nord, prin nişte livezi (fânaţe alpine dică). Traversăm valea Merchiuca, ajungem până la valea Iorescu şi de acolo în sus, la dreapta către culme pe un drum de TAF. O altă variantă ar fi spre est, direct în sus prin livezile (fânaţele) Pletei demarcate de ocoale/garduri din bârne şi sârmă ghimpată, dăm în poteca ce-o ia de-a coasta spre nord, pe sub lizieră.
Suind la potecă admirăm în urmă micuţa comunitate. Poteca suie depăşind pe la vest vârful Iedu, tăind obârşia seacă a unuiu pârîu, orientându-se spre înşeuarea dinaintea Ţapului Mic, spre final împărţindu-se-n trei fuioare. Unul larg, în jos, spre stână, altul la dreapta-n sus, în culme iar cel din mijloc conduce-nspre pajiştea alpină limitată cu gard din bârne.
De acum apar pitoreşti ţancuri calcaroase eocene ce definesc creasta principală a Munţilor Ţibăului. Pajiştea alpină e denivelată din pricina fostelor amenajări genistice defensive din primul şi cel de-al doilea război mondial. O mică grotă descendentă, nu mai afundă de 3,5 m, parţial colmatată cu anrocament, apare în dreapta potecii suind în ample volte spre vârful Ţapu Mare (1667 m) – atins după 3,20 ore de la debutul excursiei.
De pe vârful Ţapu Mare, aplatizat, o luăm spre E-NE și ajungem la o zonă cu pereţi stâncoşi înalţi de 8-12-15 m și formaţiuni solitare amintind de statuile din Insula Paştelui. Culmea principală nordică coboară spre o amplă înşeuare de unde suim spre nord, ajungând printre martori de eroziune calcaroşi – după 4 ore și 15 minute de la plecare – pe un vârf stâncos marcat cu o cruce de lemn – vârful Troiţei (conform ing. A. Roşca). La dreapta, departe-n valea şi drumul Cârlibabei coborând dinspre Bobeica, apare un frumos cătun muntenesc de la limita vestică a Obcinei Mestecănişului. Privind la dreapta şi-n urmă vedem claia împădurită a Bâtcii Tătărcii (1549) din Obcina Mestecănişului.
Continuăm spre nord și lăsăm în urmă vârful stâncos flancat spre vest de trei degete calcaroase. Traversăm prin stânga o înşiruire de trei vârfuleţe-stâncării pitite-n molidiş, dăm de o formaţiune stâncoasă zoomorfă uriaşă, cu două cercuri concentrice alb şi roşu plus marcajul bornei silvice V/ 225. Poteca duce de-a coasta, coborând în zig-zag, spre o stână tradiţională plasată-n limba poienii din stânga.
Din dreptul stânei coborâm ușor prin molidiş dăm de borna silvică V/227, ieșim în pajiştea alpină lângă Tăul Măgurei Mici, elipsoidal, lung de circa 40-45 m, lat de 30-35 m. Privind către NE vedem vârful Lucina (1588 m) şi vârful Hrobi (1507 m) din Obcina Mestecănişului. Spre E-NE e vârful Fărăoane din masivul Suhard. Spre NV se desfăşură potcoava Măgurei Mari (1559 m), cu lizieră de molidiş în dreapta şi pajişte alpină descendentă la stânga.
După popas continuăm spre Măgura Mare și întâlnim borna silvică V/219. În pâlnia afundei căldări din care-şi adună apele valea Măgura Mare apare o stână tradiţională cu căsoaie şi dependinţe. Abandonăm liziera și continuăm pe curba de nivel reamarcând în pajişte prezenţa rocilor conglomerat gresoase, unele fine, altele grosiere cu aspect de beton. Ajungem la trei cruci ridicate în memoria celor căzuţi în cel de-al doilea război mondial.
Vârful Măgura Mare, stâncos şi cu o cruce de lemn, e la dreapta, pe liziera marcată de alte formaţiuni gresoase solitare. Coborând în avalul văii Măgurei Mici apar două foste construcții ce serviseră unor relee automate de radio comunicaţii. Privind în urmă vedem vârful Ţapu Mare iar printr-o şa vârful Iedu, ceva mai aproape vârful cu cruce, nebotezat pe harta topo. Vârful Măgura Mare îl atingem după 7,30 ore de la debut. De aici putem panorama în voie spre Munţii Suhard şi Munţii Rodnei – mai ales zona Fundul Bilei, vârful Inău, Inăuţ, vârful Roşu.
Coborâm la stâna de pe valea Măgurei Mici, în continuare pe drumul forestier ce merge-n avalul văii Măgura Mică și ajungem la confluenţa acesteia cu valea Ţibău. În apropiere e cabana silvică Măgura Mare şi confluenţa văii cu acelaşi nume cu valea Ţibăului, mal stâng. Sunt de mers încă 8 km pe malul drept al văii Ţibăului și pe drumul auto-forestier până la mașina rămasă sub Pleta. Pe dreapta rămâne vârful împădurit cu molidiş tânăr şi stâncăria pitorească, ambele numite Piatra Roşie. Circuitul înseamnă 10 ore și 25 km de traseu montan.