Parcul Natural Munții Maramureșului: Borșa Fântâna – Preluca Mărului – Gruiul Lung – vârful Cearcănu – Podu Cearcănului – valea Cercănel

Traseu: gura văii Furului – Preluca Mărului – Gruiu Lung – Degetul Cercănului – varful Cearcănu – Podul Cearcănului

Obiectiv: Borșa, civilizația montană tradițională din zona Fântâna, valea Furului, Preluca Mărului, valea Cercănel; flora pajiștilor de munte și îndeosebi flora endemică aferentă acestei zone a Parcului Natural Munții Maramureșului; avifauna din zona Preluca Mărului – Gruiul Lung – Cearcănu – Podu Cearcănului; conglomeratele, rocile metamorfice, calcarele și aglomeratele vulcanice din zona Preluca Mărului, vârful Cearcănu – Podu Cearcănului, valea Cercănelului; Munții Rodnei de la Pietrosu Rodnei la Inău și-n continuare Munții Suhard, Zâmbroslavele, Țibăul și Obcinele Bucovinene precum și culmile nordice ale Munților Maramureșului, cele care acompaniază Valea Vaserului, respectiv frontiera cu Ucraina, toate admirate de pe vârful și culmea Cearcănului

Localizare: Maramureș, Borșa Fântâna, Parcul Natural Munții Maramureșului

Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Văleni – Dealul Moiseiului – Borșa – Borșa Fântâna, la gura văii Furului – circa 162 km

Marcaj turistic: -

Tip traseu: circuit alpin

Grad dificultate: dificil datorită lungimii, diferenței de nivel și a pantelor mari de parcurs îndeosebi începând de la stâna de sub Cearcănu pe vârful Cearcănu – 1846 m altitudine și apoi pe Podul Cearcănului – 1452 m

Echipament necesar: adecvat anotimpului, obligatoriu bocanci, recomandabile jambierele și bețele de trekking

Lungime și durată: 20 – 22 km, 10 – 11 ore

Diferenta de nivel: aproximativ 1200 m în urcare

Recomandări: harta turistică Borșa; de realizat circuitul și din Baia Borșa, în amontele văii Vinișorul

Avertismente: zonă pastorală, stâne cu numeroși câini ciobănești agresivi, fără jujeu; habitat al viperelor comune și melanice; atenție la camparea cu cortul – habitat de urși

Căi de acces: din Borșa Fântâna – DN18 – la circa 200 m după bifurcația Complexul Turistic – spre Pasul Prislop – la gura văii Furului

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Borșa Complex; autoturism personal

Sugestii de cazare: hoteluri și pensiuni din Borșa și Complexul Turistic Borșa; cort; localnici din Preluca Mărului

Descriere traseu:
Plecarea se face cu o seară înainte sau dimineața foarte devreme, din Baia Mare prin Cavnic – Budești – Valea Cosăului – Bârsana – Valea Izei – Dealul Moiseiului – Borșa Fântâna – gura văii Furului (de aici începe circuitul turistic propriu-zis). Ieșim spre NV din DN 18, urmărim circa 1,5 km înspre amonte modesta valea Furului, trecem printre gospodării noi, unele vechi şi tradiționale. Un drum de țară pietros suie treptat spre stânga, spre o șa de la N de Fruntea Strâmturii – 1101 m, în deosebit de pitoreasca zonă montană Preluca Mărului.

De acolo, drumul se strecoară printre gospodării suind la dreapta şi din ce în ce mai alert către Gruiul Lung, la început spre E-NE, treptat către N. Acesta taie o extraordinară zonă de fâneață alpină, bogată sub aspectul varietăților botanice spontane, având în dreapta, jos, valea Furului iar spre stânga valea Cercănel, peste ea Fruntea Birțu – 1140 m iar mai spre NV-N vârful Corobaia – 1378 m, Runcu Măgurii 1318 m și vârful Măgurii – 1601 m (într-o șa din nordul acesteia se află Tăul Măgurii).

Peste acestea, mai la NV, se văd impresionantele Picioru Caprei – 1804 m și Toroiaga Militară – 1930 m, ambele purtând pe versanții lor S-SE urmele distructivelor incendii forestiere din vara anului 2013. Pe măsura ce câștigăm altitudine -1239 m în Preluca Mărului – 1428 m pe Gruiul Lung, privind în urmă spre Borșa Fântâna, panorama către Munții Rodnei capătă treptat grandoare alpină, în iunie versanții Gărgălăului, Râpei Piatra Rea, Galațului, Puzdrei… fiind ciclamen-sângerii datorită infinității numărului boscheților de rododendron înfloriți.

Nu doar Pietrosul Rodnei, cu Culmea Hotarului, Golgota, Piatra Albă și căldările lor glaciare nordice (Zănoaga Mică, Zănoaga Mare și Zănoaga Iezerului) până vara târziu cu albe limbi fotogenice de nea, căldarea Tăurilor Buhăiescu, piscurile semețe ale vârfurilor Buhăiescu Mare și Mic apoi vârful Cormaia, Repede, trapezul colosal al vârfului Puzdre, vârfurile Anieșu, Laptelui, Gărgălăul cu imensa-i căldare glaciară nordică în care e pitit Tăul Știol, ci în continuare spre SE, vârfurile Omului – Coasta Netedă, Tomnatec şi, spre final, vârful Inău – 2279 m și Creasta Pleșcuței ni se prezintă ca-ntr-un vast amfiteatru, continuând spre plaiurile Bucovinei, mai modeștii Munți Suhard.

De pe Gruiul Lung (reper Bs IV/ 147), drumul recent nivelat cu TAF-ul spre căsoaia stânei de la poalele S ale Cearcănului continuă pe curbă de nivel apoi coboară ușor. Partea dificilă, solicitantă fizic, începe abia de la stână în sus, pe firul firav al văii Cercănel Mare. Suim pe poteca pastorală a malului geografic drept al pârâului, vizând înainte și la stânga Degetul Cercănului – o fotogenică stâncă de conglomerate (Cearcănu se aseamănă geomorfologic Bucegilor, Ceahlăului, Ciucașului) ce aduce degetului mare al mâinii, stânca înaltă de vreo 12-15 m părând a fi o ruină de zid datorită anrocamentului grosier alternând cu cel fin, cimentat multimilenar.

Urmează un traverseu ascendent către dreapta, ieșindu-se astfel într-o șa de sub Cearcănu. În față, spre N, se conturează un geamăn bulz conglomerat, un vâlcel înierbat în dreapta acestuia și apoi un alt bulz, mai mic. Suim direct pe versantul foarte înclinat, pe vâlcel, trecem printre conglomeratele bulzuri, ajungem în şaua de deasupra lor. De acolo urmează ultimul asalt spre vârful Cearcănu, vizând ocolirea mării de jnepeni spre grohotele metamorfice din dreapta, la final orientându-ne pe poteca înghițită aproape deplin de jnepeniș, pentru a poposi după aproximativ 5 ore de la debut la crucea mare de lemn de pe Cearcănu.

După un binevenit popas și panoramarea circulară, impresionantă pe vreme bună, coborâm de pe vârful Cearcănu spre NV, prin jnepeniș, pe potecă, apoi treptat în jos și la stânga, lăsând în urmă şi pe stânga două alte mari bulzuri, înierbate spre N și cu pereți conglomerați verticali către S. Ajungem astfel în preajma celor mai SV-V bulzuri conglomerate apropiate, separate de hornuri ori de vâlcele abrupte, impracticabile, cu săritori.

Coborâm la poteca pastorală din baza acestora după care urmează traversarea prin zona lor superioară a unor spectaculoase limbi de grohote. În față se conturează culmea larg înșeuată de legătură, a Cearcănului cu Podul Cearcănului, parcursă de îngusta potecă, scurtă vreme custuroasă chiar înainte de-a ajunge la șaua scurtă ce precede pereții verticali E-SE ai Podului Cearcănului (calcarosi). Aici, în dreapta-jos, e căsoaia vechii Stâne a Sasului, părăginită.

Ocolim pereții și un turn SE-S al Cearcănului pe poteca grohotoasă conturată pe curbă de nivel spre SV-V, la final aceasta suind în dreapta pe platoul alpin, cu pajiște și restrânsă zonă de lapiezuri a Podului Cearcănului. Tăiem pajiştea oblic dreapta (NV) și ajungem în zona superioară a unui vâlcel la stânga căruia apare poteca ce coboară către stâna de pe flancul geografic stâng al incipientei vale Cercănelul Mic. Aproape de staule şi căsoaia stânei, puţin mai la stânga (S) e-n construcţie un fel de pensiune amenajată din bârne şi dulapi de lemn pe două niveluri.

Recomandabilă, şi mai facilă, e coborârea pe la stână direct la drumul auto-forestier de pe valea Cercănelul Mic. O altă variantă e deplasarea prin pajiştea de la poalele NV-V ale stâncăriilor Podului Cearcănului, trecând pe la un excelent izvor cu ciurgău şi valauă de lemn pentru adăparea vitelor. Deasupra pensiunii în construcţie şi la stânga acesteia poteca se orientează uşor ascendent, pe direcţia S, devenind curând un culoar de TAF frumos decupat în molidişul tânăr, spontan regenerat consecutiv devastatoarelor exploataţii silvice de după 1990.

După circa 1 km ajungem la un luminiş de unde drumul de TAF coboară în largi serpentine la dreapta, spre flancul stâng al văii Cercănelul Mic. Un culoar foarte abrupt, mocirlos, cu aspect de îngust şleau alunecos datorită tractării arborilor, descinde în drumul auto-forestier de pe valea Cearcănelul Mic, practic un mic pârâiaş, pe alocuri cu podeţe şi repezişuri. Ținem drumul din stânga văii, trecem pe lângă Bs IV/90 şi apoi Bs IV/70, pe lângă un panou info Ocol Silvic Privat Silva SRL – și ajungem după circa 3 km, la confluenţa cu valea Cercănelul Mare acompaniată la rându-i de un drum autro-forestier.

De pe aici în jos apar firicele de ape feruginoase iar rocile sunt de tip brecii-aglomerate vulcanice ruiniforme intens tectonizate. Până la DN 18, la confluenţa văii Cercănel cu valea Vişeuţ, mai sunt de parcurs probabil 3.5-4 km, spre final ivindu-se gospodăriile munteneşti, holdele mici cu cartofi, ovăz, jirezile cu fân.

Spectaculoasă este retrospectiva spre Cearcănu de la gura văii Cercănel, de pe DN 18 (de aici la stânga, până la Complexul Turistic Borşa, sunt 2 km iar la dreapta şi-n jos, până în centrul Borşei, vreo 7 km).

Alte trasee si atractii turistice:

Munții Maramureșului: Din Borșa Fântâna prin Preluca Mărului şi Gruiul Lung pe vârful Cearcănu, Podu Cearcănului și valea Cercănel Parcul Natural Munţii Maramureşului: Pe vârful Zâmbroslava Mică și vârful Zâmbroslava Mare Parcul Natural Munţii Maramureşului: Din Repedea în Poiana Narciselor și pe vârful Tomnatec Parcul Natural Munții Maramureșului (Poienile de Sub Munte): Coșnea – Stânișoara – vârful Mihailec – Vârtopu Mare – Luhei