Munții Țibleș: Vârful Țibleș și vârful Bran abordate dinspre Zagra – Poienile Zagrei – Suplai
Traseu: confluenţa văii Ţibleş cu valea Nedeii – cabana de vânătoare de pe valea Nedeii – valea Țibleș – vârful Țibleș – Șaua Bran – vârful Bran
Obiectiv: vârful Țibleș și vârful Bran abordate dinspre Zagra – Poienile Zagrei – Suplai, în amontele văii Țibleș, în căutarea unui vechi traseu marcat odinioară turistic care atingea vârful Ţibleş urmând spre amonte valea Ţibleş până la confluenţa Sfor Halauălor (adică izvorul Ţibleşului) cu Sfor Branului (adică izvorul Branului)
Localizare: Bistrița Năsăud/ Maramureș – Munții Țibleș
Itinerar: Baia Mare – Dej – Beclean – Mocod – Suplai – 154 km aproximativ
Marcaj turistic: doar pe creasta Țibleș – Bran bandă roșie
Tip traseu: turism alpin
Grad dificultate: dificil, lung, pantă foarte accentuată
Echipament necesar: adecvat anotimpului, neapărat bocanci, hanorac, bețe de trekking
Lungime și durată: 9 ore și 30 de minute – 10 ore, 18-20 km
Diferență de nivel: circa 1000 m
Recomandări: harta turistică Țibleș, an 2012
Avertismente: habitat de urși și vipere
Căi de acces: din Suplai; traseul poate fi parcurs în sens invers din Groșii Țibleșului via Greble și valea Izvoru Rău – Refugiul Arcer
Mijloace de locomoție: autoturism personal
Sugestii de cazare: pensiuni
Descriere traseu:
Pornim după-amiaza spre Suplai via Dej – Beclean – Mocod – Zagra (la intrarea spre Zagra, reper podul cu parapeţi metalici, pe versantul din dreapta e Tăul Zagra sau Tăul Alacului format consecutiv unor majore alunecări de teren). Până acolo sunt 132 km, urmează 13 km de macadam prin Poienile Zagrei înspre Suplai şi apoi 9 km de drum forestier, odinioară pietruit, acum bolovănos, accidentat și deosebit de riscant pentru altceva decât 4×4 sau auto-speciale înalte, robuste.
După un prealabil acord cu pădurarul ne cazăm la o cabană forestieră. Până acolo admirăm serii de case năsăudene şi gospodării modeste dar autentic tradiţionale, cu prispe minunate şi timpane splendid decorate prin traforarea unor motive geometrice/ florale în scândura de brad patinată de decenii (poate chiar de 1-2 veacuri).
În lunca superioară a văii Ţibleşului, acolo unde talvegul de gresii stratificate face loc andezitelor intens rulate, remarcăm ingenioasa şi estetica amenajare a unor succesive locuri de popas şi agrement construite din bârne de molid cu şarpante drăniţate şi bănci trainice de brad iar la circa 5-6 km mai sus de Suplai, o imensă cabană turistică etajată. Pe măsură ce ne apropiem de cabană, spre N-NE apare vârful Ţibleş, la dreapta lui vârful Bran iar la stânga un fragment superior al Culmii Gorganelor.
Dimineața, după ce ne pregătim rucsacii uşori şi un mic dejun sumar, pornim în traseu. La circa 100 m N de cabană e confluenţa văii Ţibleş (stânga) cu valea Nedeii (dreapta, pe malul stâng al acesteia e un izvor cu apă potabilă cu aspect de blid-fântâniţă). O luăm în amontele văii Ţibleşului, accidentată, intens spălată de torente, impracticabilă și după parcurgerea a vreo sută de metri revenim la cabană.
De la confluenţa celor două văi o luăm la stânga-n sus, pe drumul forestier ce acompaniază spre amonte versantul geografic stâng al văii Ţibleş. În dreapta se ivește după aproximativ 200 m ştuţul unei foste sondeze de prospectare geologică, acum prezentându-se ca un ciurgău cu apă potabilă.
Mergem pe drumul forestier până la o primă desprindere spre stânga, prin talveg, a unui drum de TAF, anterior în dreapta şi-n sus luăm varianta care ajunge la cabana de vânătoare abil pitită în bazinetul văii superioare a Nedeii şi la circa 1 km S-SV de Poiana Nedeii (pe acel drum ar trebui continuată de fapt deplasarea!). Traversăm valea Ţibleş și urmăm, suind accentuat, un drum de TAF care iese în final spre Culmea Gorganelor şi vârful Paltinu.
Întâlnim după vreo 300 m un alt drum de TAF de-a coasta. Revenim în vale traversând-o şi suindu-i versantul abrupt, drapat cu mur şi urzici, dând astfel în drumul forestier pe care o ținem până la prima sa voltă de vreo 120 grade dreapta, în acel loc, spre stânga, desprinzându-se un drum de TAF ce suie spre poiana stânei. Ne situăm astfel imediat deasupra confluenţei Sfor Halauălor cu Sfor Bran (în conformitate cu toponimiile pădurarilor), traversând-l pe cel din urmă, continuând prin golul alpin spre albia primului. Ştevia luxuriantă trădează stâna tradiţională abandonată în ultimii ani.
Suim spre coliba stânei, la stânga conturându-se tot mai frumos Culmea Gorganelor, iar la dreapta şi în sus vârful Bran, cu două cocoaşe rotunjite. Până aici ne trebuie circa 1 oră și 15 minute de la plecare. Privind îndărăt, puţin sub orizontul cu pajişte alpină a Culmii Plaiului, reperăm Dealul Şerpilor, piramidal-triunghiular şi ascuţit, împădurit cu molidiş dar având spre NV un gol cu grohotiş sur (habitat agreat de viperele foarte prezente în zonă ca şi prin fostele defrişări de după 1990, parţial plantate).
Poposim puţin deasupra stânei – după 2 ore de la plecare – admirând în pajişte exemplare roz – liliachii de iarba viperei Scorzonera rosaea alături de coada şoricelului – Achilea millefolia, varietăţi albe de lumânărica pământului- Gentiana asclepidaea, bureţi pălăria şarpelui – Macrolepiota sp., rare turta vacii – Carlina acaulis şi clopoţei mărunţi – Campanula siberica, prezente tufe de cimbrişor-Thymus serpylum.
Deasupra stânei, pe piciorul sudic cel mai abrupt al vârfului Ţibleş, apare un vârfuleţ cu pâlc de fagi contorsionaţi din cauza vicisitudinile solului arid şi al vânturilor. Suim spre el şi apoi către amplasamentul tradiţional al stânei-mutare marcat de o altă mare holdă de ştevie. Pe trunchiurile fagilor nu apare defel vechiul triunghi roşu al traseului turistic, potecile pastorale de odinioară fiind treptat înghiţite integral de vegetaţia ierboasă.
În faţă şi spre dreapta (către Sfor Bran) apar nişte stâncării pitoreşti continuate mai sus cu o custură stâncoasă, rari molizi punctând abruptul care căpătă acolo o pantă de până la 60 de grade. De aici apar delicioasele (din final de august) merişoare – Vaccinium vitti idae (coacăze roşii) şi afine (la început o varietate silvatică cu fructe mari, mai apoi o varietate alpină, cu fructe mai mici – Vaccinium myrttilus).
Vârful Țibleș
Avem de surmontat până pe vârful Ţibleş o diferenţă de nivel de 1000 m (şi tot atâta la coborâre). Urmează un lung pasaj spre vârful Tibleş prin pajiştea cu părul porcului – Nardus stricta dar şi cu graminee înalte de 60-120 cm cu spice şi tulpini bej-albe minunat unduite de briza alpină, usturoi sălbatic – Alium alpinum şi călugări/ măseaua ciutei – Erythronium dens canis.
De aici, privind spre S şi în lungul Culmii Plaiului, într-o înşeuare verde intens se vede sticlind în soare Tăul Negru iar diametral opus şi în capătul sinuoasei Culmi a Gorganelor, facil identificabil mulţumită crucii din creştet, varful Paltinu (spre SV-V). Atingem vârful Ţibleş după 4 ore și 30 de minute de la plecare, panoramând dinspre Şatra Pintii şi Hudin spre Munţii Maramureşului, Dragomireşti (orăşel rural de pe Valea Izei), Munţii Rodnei.
Facem un popas apoi, după vreo jumătate de ceas coborâm în Şaua Bran pe marcajul turistic bandă roşie înnoit în 2010 după care suim puţin spre vârful Bran dându-i ocolul cocoaşelor pe curbă de nivel (SE-E). Un picior scurt (S-SV), cu locul de stână tradiţională invadat de ştevie, aflat la stânga Sfor Bran şi alte două picioare separate de un vâlcel afund măturat primăvara de avalanşe se desprind din vârful Bran, ultimele spre SE şi E (între ele, mai jos, debutează valea Cascadelor, afluent geografic drept al văii Nedeii).
Între piciorul SV scurt şi cel S al Branului există un alt vâlcel iar la capătul său, în stânga drumului alpin ce duce la cabana de vânătoare, un ciurgău abundent captat cu decenii în urmă de către păstori dintre grohote şi dirijat în cascadă spre alte foste 3-4 valauă cioplite-n trunchiuri de molid, azi putregăite.
Traversăm de-a coasta versantului sudic la Branului, pe lângă paralelele poteci pastorale şi ienupărişul scund, omniprezent. Atenţia ne este atrasă prin numeroasele limbi de grohotiş format în majoritate din faguri de Ţibleş, roci feldspatice alterate exogen (confor geolog D. Iştvan), unele sur argintii, altele brun-ruginii sau brun-negricioase datorită conţinutului lor de pirită. Ceea ce conferă o particularitate autumnală zonei sunt pajiştile alpine cu graminee bej-alb-argintii unduite de briză, separate de brâie late de afiniş cu frunzişul verde sau/şi sângeriu.
Căutăm calea cea mai scurtă de acces spre un drum de TAF și ocolim până la E vârful Bran, având în stânga, nu departe sub noi, peste Drumul Doamnei, Poiana Nedeii. De la aceasta pleacă spre E-SE două variante de drum de TAF (spre vârful Arsuri). Nu ne îndreptăm spre Poiana Nedeii fiindcă asta ar însemna să coborâm un vâlcel abrupt cu jgheab de avalanşe şi să traversăm o scurtă porţiune de molidiş.
Preferăm o veche potecă pastorală orientată direct spre SE, pe un picior cu ienupăriş, ceva mai jos cu molidiş matur, pe care avem de înfruntat o zonă cu bolovăniş, doborâturi de vânt şi hăţiş. După 6 ore și 30 de minute de la plecare ieșim într-un drum de TAF ce o ia de-a coasta pe versantul geografic drept al văii Nedeii spre SV-V. Urmăm acel drum care suie uşor pentru ca în dreptul ciurgăului cu valauă în putrefacţie să trecem pe la obârşia văii Cascadelor, ocolind piciorul SE al Branului, în final coborând spre versantul stâng geografic al văii Ţibleş spre cabana forestieră unde am innoptat.
Deasupra ciurgăului – unde se ajunge după 7 ore de la plecare – se întâlnesc două drumuri. Unul parcurs de noi de la E spre V, aproximativ dinspre Poiana Nedeii, cu altul care se orientează uşor descendent, de la V spre E, către obârşia văii Nedeii, la aproximativ 1,2 km (20 minute de mers) în stânga sus fiind amplasată cabana de vânătoare. Aici ne refacem proviziile de apă după care ținem drumul ce ne conduce spre confluenţa Sfor Bran-Sfor Ţibleş şi-n final la cabana forestieră, după 9 ore și 30 de minute de marș și aproximativ 18-20 km.
