Munții Lăpușului (Bloaja): Din Izvoarele, la Schitul Șatra
Traseu: Izvoarele - biserica monument - Cornu Şetrii - Șatra Pintii - Mănăstirea Şatra
Obiectiv: satul Izvoarele cunoscut drept Bloaja, Schitul Șatra, Șatra Pintii
Localizare: Maramureș, valea Bloajei, sat Izvoarele, la poalele N ale Șatrei lui Pintea din Munții Lăpușului
Itinerar: Baia Mare – Copalnic Mănăștur – Cernești – Izvoarele – circa 40 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție
Grad dificultate: mediu
Echipament necesar: adecvat anotimpului
Lungime și durată: 4 ore și 30 de minute – 5 ore, 10-12 km
Diferență de nivel: circa 650-700 m
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului
Avertismente: zonă cu urși și vipere
Căi de acces: din Cernești via Fânațe și Ciocotiș
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Cernești – Tg. Lăpuș
Sugestii de cazare: cort; localnici
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare și vrem să abordăm Șatra lui Pintea dinspre sătucul Izvoarele, odinioară numit Bloaja după cursul văi ce-şi săpase peste veacuri albia bolovănoasă în andezitele pliocenice, compacte şi negre pe secţiune, apreciate de meşterii pietrari pentru aspectul lor deosebit după prelucrare şi şlefuire.
O luăm către Tg. Lăpuş spre Cerneşti, de acolo contim stânga și continuăm spre Fânaţe, lăsăm de-o parte satul Trestia și traversăm satul Ciocotiş. De aici drumul e pietruit cu macadam. Imediat la stânga sus, pe prelunga culme formată din lave vulcanice împădurită cu foioase, se ivește Măgura Ciocotişului, loc de belvedere spre valea Bloaja, Șatra lui Pintea (1049 m), abruptul SV şi Cornul Şetrii (957 m) iar imediat după aceea Bulbucul.
Pe valea Bloaja e mai răcoare datorită curenţilor reci antrenaţi dinspre N-NE (vârful Higea sau Hija -1178 m, la dreapta lui vârful Zdârcea -1064 m), altfel spus dinspre şoseaua care leagă oraşul Cavnic, traversând pasul Rotunda, de Băiuţ. Îngusta luncă a văii Bloaja impresionează datorită sălbăticiei locurilor, celor câtorva zone mlăştinoase, recent amenajatelor heleştee dar primăvara în principal datorită arinilor abia înverziţi şi sumedeniei de cireşi sălbatici de pe la liziere. 6 km ţine drumul pietruit.
Intrând în Izvoarele, la dreapta, peste valea Bloaja, vedem silueta întunecat-armonioasă a bisericii de lemn, monument istoric de secolul XVII, strămutată de multă vreme aici din Rohia conform ecumenicelor tradţii, mai apoi şirul cireşilor sălbatici plantaţi de săteni cu scop decorativ pe malul geografic drept al văii.
Admirăm întâi zona estică a sătucului (cea dominată de mult mai noua bisericuţă de lemn), apoi case vechi spoite-n ultramarin bordat cu alb pe la colţuri şi pe lângă micuţele ferestre, grajduri şi şuri vechi din lemn, unele gata de năruire, toate cu şarpantele drăniţite dar şi o casă cu alură de vilă şi poartă moroşenească dăltuită-n stejar, vite scoase la adăpat în vale sau la păscut.
Revenim spre intrarea în sat, oprim la puntea din oţel și ne îndreptăm spre bisericuţa monument. O fostă semeaţă casă de lemn, acum cu şarpanta de draniţă înnoită şi aşteptând restaurarea pereţilor atrage atenţia la stânga. Spre N, către lunca văii Bloaja, admirăm o gospodărie ţărănească pustie toate cele necesare, de la grajd şi şură la găbănaş şi coteţe pentru orătănii, construite tradiţional din lemn, unele din ele lipite cu lut şi spoite cu alb sau ultramarin (mneriu), înconjurată de pruni şi clăi de fân.
Pentru a aborda cât mai direct Șatra lui Pintea există două variante: ori în avalul Bloajei circa 1,5 km, prin luncă (adică până în dreptul răstignirii dinaintea intrării înspre sat), şi de acolo la stânga sus pe un vechi şleau de căruţe, ulterior drum de TAF, spre o poiană largă (variantă pe care o vom folosi la coborâre), ori atacând de la biserica monument spre culmea din stânga, urmând-o consecvent spre V până-n poiana de sub Cornu Şetrii; din poiană, luând-o uşor la stânga, acolo urmând să dăm de capătul NV al drumului auto-forestier care ocoleşte Şatra Pintii prin zona sa de E-SE coborând prin stânga Mănăstirii Şatra în Dumbrava, continuând de-acolo spre Tg. Lăpuş.
Optăm pentru a doua variantă, mai accidentat-complicată deoarece ne obligă la traversarea rând pe rând o obârşiilor unei suite de pâraie afunde dar cu ape puţine şi vâlcele cu huci ori împădurite, treptat ieşind înspre poieniţele cu păşuni şi-n final pe o culme de unde putem panorama spre vârful Hudin şi Ţibleş. Această culme separă zona NV a Costeniului de Izvoarele, înfundându-se la SV în poalele Cornului Şetrii.
Suim treptat şi privind în urmă avem nişte panorame minunate vatra sătucului Izvoarele primăvara decorat de mulţimea de pomi în floare. Apar urme de urs, buturugi cu furnici cotrobăite cu ghearele în căutarea larvelor (aceeaşi procedură în cazul lespezilor de piatră ori a bolovanilor sub care se ascund gândaci, râme ori furnici).
După un ceas de suiş remarcăm banda roşie silvică de culme iar pe doi fagi inscripţia silvică marcată cu vopsea verde deschis -IV/FP- respectiv- IV/ FV. Aici, spre NV există un făget în timp ce spre E-SE coboară păşuni separate de limbi de huciuri ce acompaniază vâlcelele şi pâraiele, spre Costeni. Imediat sub culme observăm o gospodărie muntenească tradiţională formată dintr-o căsoaie de vărat cu prispă mică şi un grajd cu şură, ambele construite din lemn, cu şarpantele drăniţate. Mai departe, pe direcţia S, într-un restrâns huci de fag, apar alte două case, în timp ce pe versanţii de E se văd tradiţionale stâne de-ale costenarilor.
Ținem culmea spre V-SV, mergem pe o potecă ascendentă largă și ieșim în poiana văzută la plecare din Izvoarele, adică la NE de Cornu Şetrii. Aici întâlnim drumuri de căruţe ce suie dinspre valea Bloaja tăind culmea pentru a continua pe la poalele Conului Şetrii şi pe urmă ale Şatrei lui Pintea, ce dau repede în drumul auto-forestier, sau pentru a coborî spre hotarul NV al localității Costeni.
Facem un scurt popas și admirăm Trei Apostoli – Gutâiul Doamnei şi Secătura, în faţa şi la dreapta lor Culmea Hija (Higea după unii) cu patru vârfuri împădurite separate de mici înşeuări iar mai spre dreapta, de asemeni împădurit dar mai ţuguit, vârful Zdârcea. Spre NV-V se pot vedea succesivele poieni care acompaniază culmea dinspre vârful Pleşca Mare spre Măgura Ciocotişului. Primăvara în pajişte apar toporaşi dar şi orhidee – untul pământului (Orchis pauster).
Ne deplasăm la stânga pe sub Cornu Şetrii, în curând dăm de drumul auto-forestier amenajat prin 1970-1975. Un uriaş muşuroi de furnici, de peste un metru înălţime, se află aici la poalele fagilor şi a unui molid. În stânga lui atrag privirile megaliţii vulcanici prăbuşiţi după desprinderea de pe versanţii NE ai Cornului Şetrii.
După 1 oră și jumătate de la plecare ajungem la borna silvică II/294. Un drum de TAF se desprinde pe aici pentru a sui la dreapta ocolind un imens bloc de andezite pliocenice. Continuăm pe drumul auto-forestier. În dreapta apare un haos de blocuri andezitice uriaşe sub care e o vizuină de jivine. Drumul suie mai vârtos vreo 200 m iar la un moment dat, spre stânga, pădurea de foioase lasă locul descendent-înlănţuitelor poieni din Costeni.
Privind spre dreapta, vedem suind accentuat un drum bolovănos de TAF pe care-l urmăm până la o bifurcaţie apropiată de la care continuăm tot înspre dreapta şi după vreo 50 de m dăm de o altă bifurcaţie. În continuare urmăm varianta ascendentă stânga (cea descendentă duce în drumul auto-forestier pe care am venit, ocolind un impresionant bloc andezitic cu creştetul neted acaparat de un dens afiniş).
Urcuşul se desfăşoară apoi constant pe un vechi culoar bolovănos-andezitic de TAF spălat de apele unui pârâiaş ce-şi are obârşia în poiana de lângă Schitul Şatra, din izvorul lui Pintea Viteazu. Făgetul e intercalat pe alocuri cu molidiş. La dreapta se desprind succesiv două drumuri de TAF către Cornu Şetrii, primul înainte de-a ajunge la impresionantul grohotiş andezitic, al doilea debutând în apropierea troiţei din poiana Schitului Şatra.
După 2 ore și 30 de minute de la plecare, depăşim un izvor marcat de înfricoşătoarele blesteme adresate femeilor care s-ar fi încumetat să se apropie de pustiul lăcaş şi bisericuţa din faţa acestuia, ajungem la micul heleșteu. Pâlcuri de anemone ne încântă primăvara de pe la liziere în timp ce Șatra lui Pintea pe creștet, mai ales spre E-SE-S, a fost plantată cu molid.
Poposim aici, panoramând departe, spre platoul vulcanic al Munţilor Gutâi după care o luăm înapoi spre Izvoarele. De-această dată urmăm pârâiaşul şi-apoi coborâm pe varianta bolovănoasă a drumului de TAF care ocoleşte prin stânga imensul bloc andezitic cu afiniş, ieşim în drumul auto forestier pe care-l urmăm până la capătul său NV.
Nu vrem să coborâm pe deasupra gospodăriei de vărat din apropierea inscripţiilor silvice IV/ FP, IV/FV, mergem puţin pe un drum de căruţe la stânga după care prindem poteca de pe culmea orientată spre E, traversăm făgetul şi lăsăm în dreapta un vâlcel sec afund cu poieniţe-n versantul drept. Poteca începe să coboare accentuat, cotind-o spre stânga, în timp ce la capătul vâlcelului se vede un drum de TAF ce suie din lunca văii Bloaja.
De aici se deschide o panoramă splendidă spre vatra satului Izvoarele – zona bisericii monument istoric – mai apoi către Bulbuc. După 1 oră și 30 de minute de la plecarea din Schitul Șatra (poiana) atingem malul stâng al văii Bloaja, imediat după o splendidă topliţă cu ape spumos-alb-argintii. Traversăm prin vadul puţin afund și ieșim la răstignire. Întreg circuitul presupune vreo 5 ore după care, ne îmbarcăm și plecăm spre Ciocotiş.
