Munții Igniș (Nistru): Din Nistru pe valea Mintoasa, la Cabana lui Vijdeluc, pe Piatra Tisei de Nistru și Măgura Mare

Traseu: Nistru – valea Boncatei – Capela St. Johannes Nepomuk – valea Mintoasa – Cabana lui Vijdeluc – Piatra Tisei de Nistru – Magura Mare

Obiectiv: vechiul amplasament al localității Nistru, vestigii miniere recente și seculare, valea Mintoasa, Piatra Tisei de Nistru (902 m altitudine)

Localizare: Maramureș, Nistru, Munții Igniș V

Itinerar: Baia Mare – Nistru – 15 km

Marcaj turistic: punct albastru

Tip traseu: drumeție

Grad dificultate: mediu

Echipament necesar: adecvat antotimpului, încălțăminte aderentă

Lungime și durată: aproximativ 13-15 km, 5 ore și jumătate – 6 ore, în funție de anotimp

Diferența de nivel: 650-700 m

Recomandări: traseu realizabil în orice anotimp

Avertismente: nu vă expuneți pe Piatra Tisei – prăpastie E verticală de peste 100 m; habitat de urși

Căi de acces: din Nistru, pe valea Mintoasa, în sus

Mijloace de locomoție: autobuz urban 13 până în centru Nistru sau autoturism personal; posibil acces din Băița, pe valea Limpedea

Sugestii de cazare: -

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare către Tăuţii Măgherăuş – Nistru. Înainte de-a intra în multiseculara așezare minieră Nistru trecem pe lângă un izvor celebru. În centrul localității Nistru Centrul de afaceri Nistru de lângă monumentul eroilor rămâne la stânga.

Continuăm spre Mina 2. Peste valea Boncatei vedem bisericuţa catolică zugrăvită-n alb și verde. Imediat, tot în stânga, remarcăm un fost rostogol, galerii de mină alături de o flotaţie veche şi gospodării muncitoreşti amenajate imediat după 1933. De-aici mai sunt circa 2 km până la Mina 2 şi scurtul defileu stâncos tăiat de apele văii Mintoasa (cu autoturism personal se poate ajunge aici).

O luăm spre Piatra Tisei de Nistru urmărind marcajul turistic punct albastru realizat în 2004-2005 în cadrul proiectului Gutinul Turistic (recomandabilă secţiunea hărţii aferentă zonei Baia Mare – Tăuţii Măgherăuş).

Străvechea vatră a Nistrului se aflase în jurul lui 1700 cu vreo 2 km mai sus, fiind trădată azi doar de terasările fostelor construcţii, un mic cimitir acaparat de huci, câţiva pomi fructiferi, o galerie de mină închisă şi Capela St. Johannes Nepomuk (Capela Sfântului Ioan Nepomuk), ocrotitorul minerilor.

Pe valea Mintoasa apar stâncăriile vulcanice verticale – diorite – sfredelite de galerii de mină, abataje, puţuri, cu halde de steril caolinizat. Versanţii sunt acaparaţi de mesteceni, goruni şi făgi şi tăiaţi de aducţiuni de apă industrială şi drumuri tehnologice.

Pe valea Mintoasa, mal geografic stâng, între două turnuri dezafectate de răcire a apei, odinioară folosită la staţiile puternicelor compresoare Reşiţa, pe un torent abrupt, se observă traseul TAF-urilor. Albia văii Mintoasa fusese hidroizolată pe lungi porţiuni cu beton cu scopul prevenirii infiltrării apei în galeriile ce sfredeliseră muntele până la Băiţa sau într-un puţ coborând până la orizontul – 600 m.

La ieşirea către nord din defileu apar altfel de roci vulcanice – piroclastite riodacitice (andezite piroxenice bazaltoide conform geologilor D. Iștvan și A. Ștefănoiu). Versantul drept al văii trădează exploatarea în abataje de suprafaţă a filonului Nepomuk. Ceva mai sus, din stânga Mintoasei, afluieşte Limpejoara, la confluenţa lor aflându-se fosta mină Anton cu haldele de steril fixate anti eroziv.

Valea Ferdinad afluieşte din flancul geografic drept al văii Mintoasa. Lăsăm la drepta văii Mintoasa galeria Florian, la stânga galeria prăbuşita Teodoru iar la vreo 100 m mai sus, în malul geografic drept al văii Mintoasa se găseşte ultima galerie deschisă de IPEG Maramures şi în care, cu ajutorul experţilor geologi, se pot vedea filoane neferoase.

Ne aflăm în dreptul fostei captări de apă tehnologică Silvaş, cu o staţie zidită, mici baraje şi bazine cascadate pentru sedimentare-purificare. Dacă continuă pe drumul auto forestier ajungem la convalea fluenţa dintre Mintoasa cu valea Tincuţa (reper borna silvică IV 63) care afluieşte din dreapta.

Drumul face o voltă ascendentă spre stânga iar după vreo 100 m alta la dreapta, după care continuă linear spre nord, spre Şaua Triholmuri. În dreapta sus, dincolo de versantul cu făget tânăr și plantaţie de molid, se ivește Piatra Tisei de Nistru cu mameloanele sud-vestice întunecate, către şaua Măgurii Mari .

Nu cotim la dreapta pentru a traversa valea şi suim spre est pentru a ajunge în şaua dintre Piatra Tisei de Nistru şi Măgura Mare (889 m altitudine) ci mergem în sus pe drumul principal până în drept la Cabana lui Vijdeluc (altitudine 749 m conform GPS) construită de E.M. Nistru, azi casă de vânătoare.

Abandonăm carosabilul şi traversăm prin vad firul văii, poposind lângă căbănuţa cu bănci și masă din bârne. În spatele cabanei curge un pârău modest pe care-l traversăm atacând piciorul orientat vest-est care ne conduce spre Piatra Tisei de Nistru (culme). Panta e din ce în ce mai accentuată.

Suim pe versant și ne intersectăm cu două drumuri de TAF înainte de-a ajunge la brâul de molidiş. O potecuţă suie costiș spre nord evitând cuirasele andezitice scurse pe Piatra Tisei de Nistru, abruptul vestic. Admirăm lavele vulcanice scurse sub formă de platoşe pe care le evităm suind în zig zag iar după trei ore de la plecare atingem Piatra Tisei de Nistru (902 m altitudine conform hărții topo).

Piatra Tisei de Nistru este o formaţiune stâncoasă impresionantă, aliniată N-S, cu un abrupt estic vertical şi altul vestic înclinat la 30-40 grade, împădurit cu făget matur, prezentând frecvent scurgeri de lave sure.

De aici vedem la vest vârful Ouţu şi Poiana Neamţului, spre nord Şaua Triholmuri, Dâmbu Comorii şi vârful împădurit al Muntelui Mic, la nord-est vârful Pietroasa şi mai departe vârfurile Pleşca, Breze, Mogoşa şi Igniş, exploatat forestier spre nord-vest vârful Ulmoasa, împădurite vârfurile Ostra, Tocastru, Pleştioare.

Dacă privim către E-SE distingem trei zone defrişate după 2004, înconjurate de făgeturi mature. Pe un alt aliniament nordic e vârful Paltinu, iar la sud de acesta şi sub noi se află obârşia văii Limpedea ce curge spre Băiţa. Dincolo de ea şi vizavi de Piatra Tisei de Nistru, rotunjit ca o căpiţă şi împădurit, e vârful Deluţu.

După popas coborâm custura ca o cascada stâncoasă sudică care conduce spre turnurile impresionante ce preced înşeuarea Măgurei Mari. Se poate continua din șa spre Măgura Mare (întâlnind marcajul turistic bandă galbenă spre Piatra Tisei – vârful Pietroasa şi marcajul bandă galbenă Băiţa – Nistru, ajungând la Tăul Serji – reper bazinul rotund din beton destinat odinioară reținerii apei tehnologice, în final descinzând pe un picior abrupt cu făget, stejăriş tânăr şi pini neadaptaţi aproape de Capela Nepomuk) sau se poate coborî din șa, în dreapta, pe la obârşia pârâului ce curge către Cabana lui Vijdeluc.

De aici coborâm în Nistru pe drumul auto-forestier acompaniind astfel spre valea Mintoasa, aval. Plecăm spre Baia Mare. La ieşirea din Nistru şi intersecţia cu drumul ce suie spre lacul artificial Nistru merită să admirați la SE stâncăria Piatra Şoimilor.