Moisei: La Izbucul Izei sau Izvorul Albastru al Izei

Traseu: Dealul Moiseiului - Izbucul Izei

Obiectiv: Dealul Moiseiului, gospodăriile muntenești și cursul superior al Izei până la Izbucul Izei (Izvorul Albastru al Izei)

Localizare: Maramureș, Parcul Național Munții Rodnei, comuna Moisei

Itinerar: Baia Mare – Cavnic – Valea Izei – Săcel – Dealul Moisei – 140 km; de aici până la izbuc mai sunt circa 9 km de drum forestier extrem de distrus, accesibil cu 4×4

Marcaj turistic: -

Tip traseu: turism alpin, posibil speologic, botanic

Grad dificultate: ușor

Echipament necesar: adecvat anotimpului; echipament salopetă – cască – surse iluminat pentru tentative speologice

Lungime și durată: 140 km, o zi

Diferență de nivel: din Dealul Moiseiului circa 300 m

Recomandări: harta turistică Borșa

Avertismente: zonă de urși și vipere; nu vă aventurați în escalade sau tentative speologice fără a avea temeinice cunoștinșe și experienâă în domeniu plus un ghid cunoscător al locurilor

Căi de acces: din Dealul Moiseiului pe lângă Iza superioară

Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Moisei via Valea Izei, până în Dealul Moiseiului; autoturism personal

Sugestii de cazare: pensiuni din Moisei sau Borșa; cort; cabana de la Izvorul Albastru al Izei – după prealabilă rezervare

Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare *(ori din zona Borșa dacă facem mai multe trasee în zonă) spre Dealul Moiseiului. Oprim la cumpăna apelor, pentru a admira minunate terasări şi gospodării munteneşti din versantul geografic drept al râului Vişeu, inedita perspectivă spre vârful Picioru Caprei şi Toroioaga dar şi imaginea Pietrosului Rodnei văzut dinspre Moisei, valea Izvorul lui Dragoş via Golgota, iar în dreapta lor, piramidele vârfurilor Buhăiescu Mare şi Mic, Culmea Jireada, vârful Momaia şi vârful Gropilor.

Continuăm vreo 100 de metri cotind-o în stânga (S) din Dealul Moiseiului pe drumul auto-forestier care, după vreo 9 km desfundaţi ne conduce către izbuc, la obârşia văii Iza. Oprim frecvent și panoramăm spre aceleaşi peisaje vaste sau, mult mai aproape, admirăm mici holde cu cartofi, parcele cu pepeni porceşti, jirezi, clăi, fânare, căruţe trase de frumoşi cai semigrei, unele încărcate cu buşteni, altele întorcându-se de la coasa fânului sau otăvii.

Ne apropiem treptat de flancul geografic drept al Izei și remarcăm tufe de soc cu ciorchini rubinii, alături de strugurii ursului, buchete portocalii de vetrice creaţă (Tanacetum vulgare), campanule, cimbrişor. Microfauna nevertebrată, de la albine, bondari la coleoptere, e extrem de prezentă.

Continuăm până în dreptul unei foste cabane forestiere, în fundal stânga profilându-se primii pereţi calcaroşi din flancul geografic stâng al Izei iar în dreapta lor, şi într-o poiană rectangular-ascendentă, apar câteva sălaşe, colibi, o stână. Râul Iza e din ce în ce mai jos, greu vizibilă datorită arboretului, colmatată cu răgălii, buşteni, resturi de ramuri. Ceva mai sus, la stânga drumului îngust apar pereţi şistos cristalini mustind de izvoare-perdele sau imense conuri aluvionare de şisturi cristaline traversate de zglobii pâraie afluind în Iza.

Adesea coborâm în albia Izei, apropiată în zona superioară de drum, pentru a admira repezişurile, topliţele, marmitele şi pereţii calcaroşi cu molidiş întunecat pe creştet dar şi cu formaţiuni carstice, facil vizibile dar mai dificil accesibile în lipsa tehnicilor şi dotărilor speo specifice. Splendidul, până nu demult, canion îngust, învolburat-lăptos, se auzea din depărtare mulţumită vijelioaselor sale ape, însă acum a dispărut prin colmatarea cu răgălii, lemne, anrocament.

Ajungem în Preluca Izei iar panorama se deschide lăsând vederii fânaţele delimitate de garduri din bârne, case şi gospodării munteneşti, molidişul, pe alocuri defrişat, devastat şi dezrădăcinat de furtuni. Partea de NV din Preluca Izei arată după 1990 ca o imensă rampă de afluire, sortare, debitare şi încărcare a buştenilor, preponderent de conifere. Admirăm unduirile fumului ivit din hornul unei case, muncitorii forestieri şi flora diversă din fânaţele limitrofe după care continuăm spre Izbucul Izei. Oprim din nou pentru a admira talvegul îngust al râului Iza format din pluristratificate marne grafitate. Până aici se poate ajunge și cu autoturisme înalte, de teren, preferabil 4×4.

Ne aflăm la intrarea spre aşa zisa rezervaţie naturală Izbucul Izei semnalată de un panou informativ iar spre SE, de puţin rămasele pe trunchiurile de molizi pătrate alb-roşii. Avem de mers pe jos nu mai mult de 200 m. Lăsăm în dreapta uriaşa cabană silvică, fostă proprietate a Direcției Silvice Baia Mare – Ocolul Silvic Dragomireşti, azi privată. Talvegul spectaculos, constituit din marne grafitate, e urâțit de betoanele spălate de viituri, ca și podul de lemn ce conduce spre Izvorul Albastru al Izei.

Izbucul Izei e nefericit marcat de oribilele trepte de beton inutil amenajate pentru cei ce doresc să admire ivirea Izei printre stâncării după un parcurs subteran de peste 2,4 km, în mare parte prospectat şi cartat speologic de către clujeni şi băimăreni. Iza reprezintă o continuare a Izvorului Bătrâna care, după o scurtă evoluţie supraterană, dispare-n spectaculosul Ponor al Izei, aflat la SV, sub muntele Bătrâna, continuând printr-o lungă peşteră dezvoltată-n gresii şi calcare pentru a reapare mai apoi la lumina zilei. În pădurea din preajma Izbucului Izei pot fi găsiți vara și toamna bureţi și ciuperci iar în pajiștea alpină a Bătrânei, savuroase afine și merișoare.

Ne întoarcem la vale, spre Dealul Moiseiului, în coborâre apreciind apicultorii ce-şi expun sezonier marfa delicioasă pe la porţi, în vecinătate drumului. Vom opri apoi la intrarea spre Săcel, acolo unde-n dreapta Izei se înalţă ciudata şi pitoreasca, imensă, piramidă terasată, cu fânaţe și holde până-n creştet.

Putem opri și la puntea de peste Iza, vizitându-l pe vestitul confecţioner de măşti populare carnavaleşti, din piei de capră şi oaie, Vasile Suşca din Săcel. Nu departe, tot în Săcel dar la nr. 362, pe uliţa Valea Bistriţei, locuieşte celebra familie a lui Burnar Tănase, ceramist, descendent al olarului Tănase Cocean.