Maramureșul Istoric: Ieud – Botiza – Poienile Izei
Traseu: Baia Mare – Ieud – Botiza – Poienile Izei
Obiectiv: Maramureșul Istoric, gospodării tradiționale, biserici de lemn
Localizare: Valea Izei
Itinerar: Baia Mare – Ieud – Botiza – Poienile Izei – circa 100 km
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție auto-turistică în circuit
Grad dificultate: -
Echipament necesar: lejer – adecvat sezonului
Lungime și durată: circuitul însumează puțin peste 200 km și necesită o zi
Diferență de nivel: -
Recomandări: de efectuat primăvara, în perioada înfloriririi pajiștilor și a pomilor, la sărbători, datini și tradiții laice ori religioase, ocazii în care localnicii îmbracă vestimentația specifică
Avertismente: -
Căi de acces: din Valea Izei spre S-SV, spre zonele piemontane ale Munților Lăpușului; frumoasă traversarea pe un drum auto pietruit din Poienile Izei în Botiza, coborând spre Valea Sasului la vestitul borviz al Botizei
Mijloace de locomoție: curse autobuz sau microbuz din Baia Mare spre Valea Izei; autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, pensiuni sau localnici
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Cavnic – Pasul Neteda și depresiunea văii Cosăului, admirând în dreapta Piatra Totoşului, Corha şi Gruiul Lupului, stânele de oi și capre de sub Pasul Neteda, tranzitând apoi Budeştiul.
În trecere, ochii minţii şi-ai spiritului realizează inubliabile decupaje în arhitectonica rurală bulversată în ultimele decenii, selectând vechiul, autenticul patinat de vremuri, de la biserica monument UNESCO din Josani, la gospodăriile moroşeneşti cu case, şuri, grajduri, coteţe şi fânare din lemn, eludând tot ceea ce e ostentativ, strident.
S-au înmulţit pensiunile agroturistice cu căruţe debordând de flori, alteori cu articole tradiţional folosite în activităţile pastorale. Au apărut butaforice vâltori, ba chiar şi mori de apă. Bucatele tradiționale, din belșug, sunt însoțite de la fel de tradiţionala horincă de prune, mere, pere. În Botiza de exemplu au fost atestate și integrate reţelei ANTREC peste 60 de pensiuni agroturistice).
De peste două decenii vin în Botiza grupuri de americani cu vârste cuprinse între 65-100 de ani; o fac de două ori pe an; aceştia locuiesc numai în gospodării moroşene autentice, străvechi şi se implică în activităţile gospodăreşti ca mulsul vacii, vopsitul vegetal al fibrelor şi-apoi bătutul lor în tiară; nu mănâncă decât mâncăruri făcute după reţete locale multiseculare, preparate din produse obţinute ecologic în gospodărie; unii localnici au reuşit să-i încânte cu nişte turte de mălai coapte-n cuptor, preparate cu frunze de lobodă, caş ori brânză proaspătă de oaie şi mărar, sau sărmăluţe-n foi de napi; le place să meargă îmbrăcaţi în straie maramureşene la bisericile monument istoric, din lemn, apoi să meargă în câmp, pe dealuri, la făcutul fânului…
Vizavi de Primăria Botiza o casă veche de mai bine de un secol, restaurată de instituție, la subsol fiind amenajat un mic spaţiu de întrunire şi bun venit în care oaspeţii pot fi serviţi cu simple gustări locale, iar la parter pot fi ținute scurte prelegeri derulând prin videoproiecţii imagini reprezentative, de la portul popular la obiceiuri, datini, jocuri, la cele legate de pitorescul zonei, ahitectura, uneltele gospodăreşti specific etc. Se are în vedere integrare agroturistică şi turistic-minieră Botiza cu Băiuţul şi Ţara Lăpuşului (după prealabila reabilitare a drumului ce suie pe sub Văratic din Botiza, în amontele Văii Sasului).
De la sfârșitul lunii mai, după prima coasă, Maramureşul Istoric e caracterizat de jirezile şi clenciurile pe care se usucă fânul, mai apoi otava, holdele înguste cultivate cu porumb, ovăz, grâu de primăvară, cartofi, bostani (pepini porceşti). Încă din timpul verii lângă case, şuri şi grajduri apar zi de zi şirurile frumos aranjate cu lemne crăpate pentru focurile din iarnă. Pe spatele grajdurilor şi şurilor, protejate de streşini, stau gospodărește conservate săniile de lemn, grapele.
Nu lipsesc marile biserici zidite din cărămidă, cu numeroase turnuri și clopotniţe din tabla galvanizată, acestea strivind prin aroganţă apropiatele bijuterii ale bisericilor, monument istoric, din lemn.
În 1635 a fost înălțată Biserica de lemn Poienile Izei – monument istoric aparţinând universalităţii (UNESCO) - cu hramul Cuvioasa Paraschiva. O veche cruce artistic dăltuită-n gresii zace trântită lângă fundaţia clădită din piatră a prispei bisericii. Suind spre tărnaţ se poate vedea aici ceva absolut particular, un agheasmatar cioplit în gresie şi funcţional amplasat pe la începuturi în dreapta treptelor, pe vremuri cei ce intrau în sfântul lăcaş îşi spălau mâinile-n apa sfinţită.
Frescele scorojite decorează-n exterior uşa. În sacrul spaţiu demiobscur, cu podele de brad tocite de paşii enoriaşilor fascinează pereţii minunat decoraţi cu fresce, ca şi bolta. Tradiţionalul iluminat cu candele şi opaiţe din seu de oaie, pe urmă cu lumânări din ceară de albine, mult mai târziu cu lumânâri de parafină, a condus la deprecierea picturii interioare prin afumare. Splendide sunt porţile împărăteşti ale altarului dăltuite cu migală-n lemn şi-apoi poleite cu aur. Frumoase icoanele vechi, pictate pe lemn sau pe sticlă, impresionante cărţile sfinte ferecate-n alămuri.
1699 e anul în care s-a ridicat surata Biserică de lemn din Botiza, aflată peste deal. Pentru a ajunge la ea se trece prin monumentala poartă neo-maramureşană cioplită-n stejar masiv, bogat decorată şi puţin patinată de ani şi intemperii. În stânga ei, şi ceva mai jos, e biserica nouă. Frumoase sunt armoniile verticale ale bisericii de lemn.
În tărnaț atrag atenția frescele scorojite ale uşii de acces incadrate de un contur minuţios dăltuit în stejar şi vopsit (atipic) în albastru ultramarin. Aici, în dreapta bisericii, în vechiul cimitir, se află o piatră de căpătâi dăltuită-n gresieunică-n felul ei, înaltă de circa 1,2 m, lată de vreo 40 cm şi groasă de cel mult 10-12 cm, cu marginea superioară semicirculară. Pe aceasta, în basorelief e sculptată vag o cruce pe care atârnă silueta unui cu totul conveţional Iisus iar la picioarele lui, sub abia sugeratele naiv tălpi, portretul unei femei şi-al unui bărbat, opera meşterului popular anonim trimiţând nu doar la răstignierea lui Iisus şi jelirea lui de către umilii semeni, ci mai degrabă la un empiric-ingenios stilizat arbore al vieţii, cu Adam şi Eva la picioarele Lui. (Potrivit cercetărilor lui Pamfil Biltiu, crucile de la Botiza, dar si cele de la Sieu dateaza din secolul XIX si sunt opera unui mester local, Onisim Conta).
Coborând și trecând pe sub poarta de lemn a bisericii noi e de admirat în dreapta acesteia gardul destul împletit din nuiele, troiţa migălos ornamentată, curtea cu buşteni şi glastre de flori, trandafirii de toate culorile şi-n cele din urmă măreaţa casă de lemn-pensiune botizană.
Frumoasă e și valea Botizei alergând spre Şieu pentru întâlnirea cu Iza. Doar un molid solitar mai străjuieşte Biserica monument istoric din Şieu, numeroşii pruni au fost tăieţi fiindcă împietaseră (prin umbră şi umiditate) asupra valorosului edificiu bisericesc.
Intrăm în Ieud, remarcăm în stânga drumeagul de ţară spre Muzeul etnografic Pleş şi Biserica din Deal Ieud, monument UNESCO, dar ne îndreptăm spre sud depăşind Primăria, Școala Gimnazială Ieud şi-apoi la fel de vestita Biserică din Şes, mai nouă dar zveltă, minunată, amplasată într-un ţintirim cu totul aparte datorită crucilor specifice din lemn de stejar şi locurilor de veci ale celebrei familii Dăncuş.
Mai apoi coborâm din maşină și o luăm molcom în sus printr-o livadă cu meri bătrâni, urcând capătul SE al Dealului Padeş de unde ne răsfăţăm cu o plonjantă perspectivă asupra inimii Ieudului. În fundal, la SE, domină orizontul întunecata piramidă a Pietrosului Rodnei. La început avem sub noi un imens puzzle destul de puţin cromatic, atunci însă când soarele se încumetă să mângâie-n tranzit vatra satului, totul se transpune-ntr-o vivantă pictură de-a lui Bruegel.
Coborâm în sat, cotim dreapta şi trecem podul peste firava vale pentru a ne bucura la vederea micului şi interesantului Muzeu etnografic Pleş apoi, în drum spre Biserica din Deal Ieud, putem lesne surprinde o îndeletnicire uzuală în orice anotimp, adusul fânului din câmp şi suirea lui cu furca-n podul grajdului ori a şurii.
Biserica din Deal Ieud e în apropiere, o admirăm de jur împrejur, cu greu strecurându-ne printre mormintele şi crucile recent decorate cu coroane de flori confecţionate din hârtie cerată ori plastic, candele şi lumânări, la tradiţionala Luminaţie (Ziua tuturor sfinţilor). Nu departe se înalță zvelta biserică nouă de lemn a Mănăstirii Ieud.
Aproape de Ieud e o altă bijuterie de arhitectură tradițională de lemn restaurată cu talent – biserica monument istoric din Rozavlea, nu departe, în amontele Văii Izei biserica monument istoric din Cuhea (Bogdan Vodă) strivită realmente de imensa biserică nouă zidită după 1990 în sit-ul istoric. De aici se poate trece în Valea Vișeului peste Dealul Bocicoel, perspectivele spre Munții Gutâi, Munții Lăpușului dar și spre Munții Maramureșului fiind unice.
Din Bocicoel puteți opta pentru deplasarea în dreapta și în amontele râului Vișeu spre Vișeu de Jos și Vișeu de Sus, în continuare spre Moisei, Borșa ori la stânga, coborând spre Leordina, Petrova apoi, traversând pitorescul Deal Hera, puteți coborî spre Rona de Sus, Rona de Jos, Sighetu Marmației.
De aici, traversăm Vadu Izei, ne îndreptăm spre Giuleşti, Sat Şugatag, Mara, trecând în revistă Culmea Pietrei, casele şi bisericile de lemn, gardurile din nuiele împletite-n trei, oprim pentru popas la una din cele două păstrăvării ale Marei. Circuitul extrem de ofertant prin pitoresc, dar nu numai, se încheie cu valsul în sus şi-apoi în jos pe serpentinele-n ac de păr ale Gutâiului.