Lacul Albastru și lacul de la E de Mons Medius
Traseul din 14 aprilie 2015 cu Mișu Gheție si eu (al doilea lac o premieră pentru noi)
Mulțumiri lui Ionică Pop-Topo pentru dirijarea telefonică, altfel cu siguranță nu descopeream această bijuterie lacustră aflată la vreo 300 m NE de sediul administrativ al defunctei Explotări Miniere Baia Sprie
Obiectiv: Baia Sprie, Lacul Albastru, Mons Medius (730 m) – abruptul S-SE-E, lacul de la E de Dealul Minei
Localizare: Maramureș, Baia Sprie, Munții Igniș – Dealul Minei
Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie – circa 15 km
Marcaj turistic: punct roșu, apoi și cruce roșie, spre final cruce albastră (nu există marcaj turistic de la platforma fostei Mine Screper – de explorare geologică – până la lacul puțin cunoscut, nevalorificat turistic, de la NE de sediul Exploatării Miniere Baia Sprie)
Tip traseu: drumeție în circuit
Grad dificultate: adecvat anotimpului; pentru abordarea teraselor fostei exploatări în carieră a zăcămintelor neferoase din zona S-SE-E aMons Medius neapărat trebuiesc bocanci aderenți și bețe de trekking – teren foarte accidentat, torente, ravene și grohote ale vechilor halde de steril
Echipament necesar: adecvat anotimpului; pentru abordarea teraselor fostei exploatări în carieră a zăcămintelor neferoase din zona S-SE-E a Mons Medius neapărat trebuiesc bocanci aderenți și bețe de trekking-teren foarte accidentat, torente, ravene și grohote ale vechilor halde de steril
Lungime și durată: circa 3 ore în varianta descrisă mai jos și 8-9 km (de adăugat timpul necesar deplasării din/în Baia Mare 30-40 minute)
Diferență de nivel: circa 300 m
Recomandări: harta zona turistică Baia Sprie-Șișești-Baia Mare vest din seria Gutinul turistic 2005
Avertismente: nu intrați în abatajele de suprafață, nici în galeriile de mină vechi, gurile de aeraj, puțurile neînchise – risc de surpare a rocilor tectonizate și împușcate și de blocare în subteran sau/și de gravă accidentare; nu vă scăldați în cele două lacuri nici vara – pericol de hidrocuție
Căi de acces: din centrul orașului Baia Sprie, prin spatele bisericii romano-catolice (spre N) pe strada marcată turistic cu punct roșu; există alte variante de abordare dinspre Microraion Vest – pe valea Borcutului și apoi pe lângă Mina Boului, filonul Vâna Boului și Filonul Principal, respectiv pe lângă Capela Calvaria, pe marcaj turistic cruce albastră sau cruce galbenă
Mijloace de locomoție: autobuzul urban nr. 8, Baia Mare-Baia Sprie; autoturism personal; mountainbike
Sugestii de cazare: pensiuni din Baia Mare, Baia Sprie, Cabana Mogoșa, Stațiunea Turistică Șuior
În urmă probabil cu 8-10 ani, împreună cu D. Iștvan, I. Pop Topo, J. Moldovan, am făcut iarna un traseu în circuit pornind din Baia Sprie, suind în amontele văii Tulbure la Piatra Albă, cu retur pe Mons Medius – Abatajul Leppen-Mina Cucu, Puțul Poni-Lacul Albastru, la întoarcere trecând în premieră (pentru Jancsi și mine) pe la vreo trei tăuri puțin afunde, neregulate, de alunecare a versantului & nivale, aliniate aproximativ de la V spre E în dreapta drumului-fost tehnologic minier, azi marcat turistic cu cruce albastră, între Lacul Albastru – pe la Mina Screper, pe direcția Explotării Miniere Baia Sprie. În urmă cu câteva zile doar, I. Pop-Topo mi-a trimis câteva imagini cu Lacul Albastru dar și cu un alt lac frumos, cu ape smarald, confundat de mine cu unul din cele trei anterior menționate, în realitate fiind însă vorba de unul necunoscut de mine și Mișu G., aflat la circa 300 m NE de fostele clădiri administrative ale Explotării Miniere Baia Sprie, respectiv la vreo 450 m NE de platforma fostei Mine Screper. Am intenționat să vizitez acel lac în cea de-a doua zi de Sfintele Paști, cu Nicoleta & Nelu F. Însă… luni am făcut o scurtă plimbare prin Valea Borcutului, răscolindu-mi nostalgic locuri și amintiri ale copilăriei (ocazie pentru a-l antrena pe Pongo, neastâmpăratul mic Beagle de 4 luni și jumătate, la mersul în lesă).
În noaptea de luni/marți, după o scurtă aversă (benefică) temperatura scade cu circa 10 grade C, la ora 7 dimineața aceasta fiind de doar 2-3 grade C. E senin, o vreme superbă. La invitația lansată de mine cam în pripă percutează doar Mișu G. Plecăm spre Baia Sprie abia la ora 10, admirând înflorirea corcodușilor și cireșilor la S de Dealul Bulat și înverzirea tinerilor mesteceni în timp ce, în preajma Pietrei Corbului, carpenii și fagii dominați de goruni abia mijesc într-un delicat veșmânt proaspăt, verde crud.
După ce lăsăm în dreapta Primăria Baia Sprie o cotim la stânga-n sus (din DN 18 Baia Mare-Sighetu Marmației) pe o stradă abruptă, la început pavată, apoi asfaltată-marcată turistic cu punct roșu. Parcăm la o intersecție în Y, iar de acolo suim la stânga. La întoarcere vom coborî pe lângă Capela Calvaria, pe brațul stradelei din dreapta). Baia Sprie se conturează tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de liziera gorunetului unde abia au mai rămas câțiva uriași, multiseculari, castani comestibili loviți de molima cancerul scoarței. Soare generos dar și o briză rece, șfichiuitoare. Auzim glasuri de drumeți-picnicari în fața noastră, spre Lacul Albastru, dar și suind din urmă spre trainicele mese cu bănci din bușteni din preajma vetrelor de foc amenajate de administrația locală (locație dotată cu panouri info turistice). Imediat se aud motoare duduind dinspre Exploatarea Minieră Baia Sprie, suind spre vârful Mons Medius. Nu erau ATV-uri ci motociclete enduro, destinate pentru dirt track (Baia Sprie are câțiva pasionași și talentați tineri motobikeri, pe unii i-am întâlnit cu vreo 3-4 ani în urmă suind pe Culmea Gorganelor spre vârful Țibleș).
O luăm spre E de la Lacul Albastru, spre platoul Minei Screper (cu două guri de galerii zidite și văruite), vizând vizitarea celor trei lacuri nivale situate în gorunetul din dreapta drumului. Probabil le-am căutat mult prea spre E-NE, dincolo de Mina Screper, traversând un curs de pârâu care drenează apele izvoarelor ivite dintre roci pe terasele carierei de minereuri neferoase de la E-SE de vârful Mons Medius înspre apropiatul mal geografic drept al văii Tulbure, apropiindu-ne astfel până la circa 150 m de clădirile fostei Exploatări Miniere Baia Sprie.
Căutam mereu oglinzi lacustre pe versantul din dreapta, la stânga având versantul denudat, grohotos după prăvălirea enormelor cantități de steril ocru-sur-vinețiu. Motobikerii coborau prudenți de pe vârf, spre SV, folosind poteci înguste și abrupte, unele folosite de localnici la trasul lemnelor de foc. L-am apelat pe Topo, informându-l unde ne aflăm, cerându-i să ne orienteze spre lacul vizat, necunoscut de noi. Datorită unor omenești confuzii suim spre N, pe lângă un torent afund, accidentat-reper o țeavă cu apă tehnologic-minieră spartă și cu evantai de apă mai sus, și pini silvatici spontani spre NV-V. Vâlcelul se ramifică, un braț aproape sec, orientat spre NV, ajunge până aproape de zidul de beton al fostului rostogol de deasupra platformei Minei Screper.
Suim pe vâlcelul torențial N, cu apă, având în dreapta- jos clădirile Exploatării Miniere Baia Sprie, la dreapta o zonă accidentată cu pâlc de pini silvatici iar în față și sus un vârf aproape pleșuv peste care, departe, se văd stâncăriile Scutului Mare din Munții Gutâi (culmea principală care leagă Pasul Gutâi de Igniș Est – marcaj turistic vechi, bandă roșie). E evident că în aceste locuri nu poate exista o cuvetă cu lac. Îl apelez din nou pe Topo și… în continuare am persistat cu toții în confuzie, coborând pe unde am suit apoi efectuând un traverseu costiș spre V, spre zona superioară, în final către platoul Minei Screper și circa 250 m NV de acesta-întâlnind motobikerii aflați în coborâre de pe Mons Medius pe la SE. Tatonare, ioc luciu de apă, alt apel telefonic, de această dată Topo trimițându-ne înapoi spre sediul Exploatării Miniere Baia Sprie iar imediat după traversarea pârâiașului, la dreapta-n sus pe un drum pietros – la stânga acestuia ivindu-se pe alocuri o groasă țeavă pentru apă, parțial doar îngropată (diametrul circa 200 mm).
Ajungem deasupra – la N – de sediul Exploatării Miniere Baia Sprie, fostul drum tehnologic suie cu un braț scurt spre E, altul lung și cu aspect de șleau afund, cu malurile din steril caolinizat, bej-sur-albăstriu, orientându-se la stânga, către N. Mișu verifică brațul scurt, eu pe cel ce suie alert spre o terasă restrânsă dincolo de care, într-o cuvetă puțin adâncă, descopăr frumoasa oglindă verde smarald a lacului căutat. Două șanțuri au fost recent săpate la SE de lac. La început am crezut că șanturile au fost făcute pentru a-l drena și-n final seca, apoi mi-am dat seama că hoții de fier vechi dezgropat și furat conducta de apă pe o lungime de vreo 8-10 m.
Lacul fără nume pare a avea cam aceeași suprafață cu Lacul Albastru și e aproape rotund. Malurile SV-S-SE sunt joase, acaparate de codru și huci, malul V-NV suie în pantă ușoară și e acaparat de huci. Malul N e abrupt, stâncos, lăsând impresia că acolo s-au efectuat odinioară lucrări de excavare și exploatare minieră, dovadă în plus o gură de galerie minieră parțial obturată cu anrocament ocru-ruginiu. În zona NE, deasupra lacului, în codrul de fag, atrage atenția un fel de mare bazin metalic de acumulare tehnologică a apei. Oglinda lacului lasă vederii destule ramuri și trunchiuri de arbori. Probabil că originea lacului să fie una antropică, apele acumulându-se din colectările subterane după ce anterior zona S a fost blocată cu steril. Lacul își drenează preaplinul printr-un pârâiaș orientat SE, spre malul drept al văii Tulbure. Am căutat mai bine de un ceas, total aiurea, lacul acesta necunoscut nouă, suind-traversând terasele și torentele SE-E ale Mons Medius de la V la E și apoi invers, pe un diferit nivel, dar în cele din urmă ne-am bucurat că am insistat și după ce ne-am pus de acord cu Topo, am reușit să-l găsim și admirăm. Probabil că acesta e la fel de frumos precum foarte cunoscutul și asaltatul Lac Albastru situat la vreo 1000-1500 m –V.
De la lac coborâm spre platforma/drumul pietruit, mai apoi pavat cu andezit cubic, ce duce de la Exploatarea Minieră Baia Sprie, în urcuș ușor, către V, spre Mina Screper. apoi ținem o vreme marcajul cruce albastră. Acolo unde poteca marcată turistic cu cruce albastră o ia la dreapta, noi cotim la stânga, coborând spre liziera gorunetului acompaniată de un fost drum de car înierbat. În urmă se văd Secătura-Gutâiu Doamnei și Gutâiul Mic, apoi vârful Ascuțit (Ciontolanul) și vârful Mogoșa, la stânga-jos zona E a orașului Baia Sprie, în dreapta o poiană cu livadă și o amărâtă casă bătrână de vacanță (spoită… cândva în verde) deasupra acesteia, către N, abruptele denudări ale Mons Medius. Nu peste mult drumul începe să coboare spre V, ivindu-se Capela Calvaria. În drepta apare o bornă silvică marcată pe un bolovan și pe un gorun și vizavi de aceasta marcajul turistic cruce galbenă plus poteca ce trece pe sub o veche linie electrică de înaltă tensiune (dezafectată). De aici în vreo 15 minute ajungem la mașină apoi în alte vreo 20 minute, acasă, în Baia Mare, cu încă o minunată enigmă turistică elucidată.
