Trasee turistice Baia Mare: La Lacul Albastru și Crăpătura Zorilor
Obiectiv traseu turistic: Lacul Albastru – arie naturală protejată – rezultat prin prăbușiri miniere și acumularea apei provenită din topiri, averse și izvoare naturale; culoarea apei variază de la turcoaz la albastru cobalt, în funcție de sezon, concentrația sărurilor minerale (sulfat de fier, săruri de cupru) și de nivelul apei; lucrările miniere de suprafață din Crăpătura Zorilor, unele multiseculare, altele estimate ca fiind mult mai vechi.
Traseu: strada Avram Iancu Baia Sprie – Lacul Albastru – Crăpătura Zorilor
Obiectiv: Lacul Albastru – arie naturală protejată – rezultat prin prăbușiri miniere și acumularea apei provenită din topiri, averse și izvoare naturale; culoarea apei variază de la turcoaz la albastru cobalt în funcție de sezon, concentrația sărurilor minerale (sulfat de fier, săruri de cupru) și de nivelul apei; lucrările miniere de suprafață din Crăpătura Zorilor, unele multiseculare, altele estimate ca fiind mult mai vechi.
Localizare: Maramureș, orașul Baia Sprie, pe Mons Medius – 730 m altitudine sau Dealul Minei – versantul sudic
Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie – circa 12-13 km
Marcaj turistic: punct roșu și cruce roșie din centrul orașului Baia Sprie spre lac, cruce albastră dinspre pârâul Tulbure și E.M. Baia Sprie
Tip traseu: drumeție, speo-turism minier
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului, utilă încălțămintea cu talpă aderentă
Lungime și durată: circa 2-3 km, 1 oră și 30 de minute – 2 ore și 30 de minute
Diferență de nivel: 200-250 m
Recomandări: harta Gutinul turistic, an 2005 – zona turistică Baia Sprie, Șișești, Mare (vest)
Avertismente: nu este recomandabil scăldatul în lac, apă rece, risc de înec prin hidrocuție; risc major de alunecare – prăbușire – accidentare gravă la vizitarea abatajelor și galeriilor aferente Crăpăturii Zorilor
Căi de acces: Baia Mare – Baia Sprie – de aici există mai multe variante de abordare: a) pe valea Borcutului, pe lângă Puțul Francisk apoi în amontele Filonului Principal și Crăpătura Zorilor; b) din centru spre N, prin arboretul de castani și apoi prin pădurea de pini și goruni; c) dinspre pârâul Tulbure și Exploarea Minieră Baia Sprie; d) dinspre Chiuzbaia prin Șaua Poca – marcaj turistic punct galben
Mijloace de locomoție: autobuzul urban nr. 8, autoturism personal, mountainbike
Sugestii de cazare: hoteluri și pensiuni, din Baia Mare, Baia Sprie și Chiuzbaia
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Lacul Albastru din Baia Sprie admirând Mogoşa, Ciontolanul (Dealul Ascuțit), Gutâiul şi spre stânga Mons Medius (Dealul Minei) iar în plan nordic şi ceva mai profund Ignişul. Imediat după impresionant-monumentala biserica romano-catolică din Baia Sprie şi de Primăria oraşului suim pe strada Avram Iancu (pavată) la stânga-n sus, urmărind marcajul turistic punct roşu. Parcăm la o bifurcaţie în formă de Y şi luându-ne rucascii continuăm pe varianta din stânga admirând casele îngrijite, grădiniţele şi jardinierele lor debordând vara de flori iar îndărăt, tot mai jos, oraşul bimilenar minieresc.
Marcajul punct roşu conduce spre stânga şi, după vreo câteva zeci de metri, la dreapta-n sus prin dărătul unei tradiţionale căsuţe construită din chirpici, cu faţada spoită-n albastru ultramarin, pe o potecă îngustă şi pietroasă spălată de torenţi , flancată de un gard viu din carpen cu rugi de mur. Culoarul accidentat nu e mai lung de vreo 50 m şi descinde-n liziera gorunetului mărginit de tineri, dar şi seculari, castani comestibili afectaţi de cancerul de scoarţă. Traseul e scurt şi lejer, marcajul turistic excelent, în plus, pe taluzurile fostelor drumuri de căruţă apar vara tufe de afin cu delicioase fructe dar și mure, prin august-septembrie amatorii de ciuperci pot găsi aici roşcove, gălbiori, hribe şi oiţe. Mai apoi, în dreapta potecii care ia aspectul unui scurt şi-ncovoiat canion, apare izvorul cu apă rece.
Urmeză un scurt şi ceva mai susţinut urcuș şi după 45-60 minute de la debutul traseului, după ivirea marcajului cruce roşie urmat de cel cu cruce galbenă suind dinspre Microraion Vest, ieșim pe platoul sudic al Lacului Albastru a cărui oglindă e uneori verde-turcoaz. Culoarea lacului devine albastră turcoaz-cobalt în sezonul rece, asta depinde şi de aspectul cerului, nebulozitate, starea vegetaţiei arboricole ( în zona lacului fiind prezenţi goruni, pini, molizi), eventual prezenţa zăpezii etc. Pe un arbore din malul lacului au fost fixate nişte scăriţe pentru pasionaţii de sărituri în apă de pe o astfel de trambulină naturală. La stânga lacului, pe un platou au fost amenajate vetre de foc din roci vulcanice pentru turitii picnicari. Îmbucurător e faptul că perimetrul Lacului Albastru, cu tot asaltul turiştilor-picnicari, e incredibil de curat, nepoluat menajer etc. De prospectat malul sud-estic al Lacului Albastru după care cel diametral opus, umbrit de un mesteacăn şi-un grup de pini după care se continuă prin stânga lacului, pe curbă de nivel, urmând un fragment dintr-un fost drum tehnologic al Exploatării Miniere Baia Sprie care conduce după doar circa 200 -250 m spre impresionantele, vechi, abataje ale Filonului Principal din Crăpătura Zorilor şi mai apoi spre Vâna Boului (desprinsă din flancul geografic stâng al modestei Văi a Borcutului, cu izvoare de borviz).
Spre stânga, printre coroanele arborilor maturi, se deschid succesive perspective spre zona SV-V a oraşului Baia Sprie şi mai departe, spre marele iaz de decantare a sterilului fin flotații de la Tăuţii de Sus, ulterior, peste perimetrul celebrului Puţ Francisk, spre poienile etajate cu castani şi stejari din flancul drept al Văii Borcutului.
În dreapta, versantul se accentueză treptat lăsând vederii un vechi abataj creat în durele andezite alterate. Apare apoi o galerie minieră cu intrarea rotundă, nu mai înaltă de 1 m, repede bifurcată-ntr-un Y cu braţele inegale, scurt şi uşor ascendent spre NV cel stâng care dă după nici 3-4 m în abatajul afund de 12-15 m, poate chiar 20 de m, al Filonului Principal şi uşor descendent dar mai lung cel E-NE.
La stânga galeriei, hăul abatajului Filonului Principal, un fel de afundă tranşee relativ-empiric creată-n urmă cu secole (de pe la 1700, dar se ştie cu certitudine că Mons Medius a fost exploatat pe filoanele de aur şi argint încă din perioada daco-romană) cu ajutorul şpiţului, dălţii şi ciocanului, uneori prin încingerea cu foc de lemne a rocii dure urmată de bruscalor răcire cu apă şi oţet, efectul fiind unul de dezagregare. Lărgimea abatajului variază de la 2 m la cel mult vreo 3,5 m iar adâncimea de la 1,5 m până la vreo 18-20 m, din această tranşee desprinzându-se, acolo unde fuseseră descoperite consistente filoane cu minereu preţios de aur şi argint, galerii miniere înguste situate pe diferite orizonturi (adâncimi faţă de suprafaţă).
Filonul Principal (întins pe sub incinta fostei Exploatări Miniere Baia Sprie şi pe sub albia râului Săsar spre tunelul minier de legătură cu oraşul Cavnic) are în general o orientare V-E, pe Mons Medius însă, atât pe abruptul nordic ceva mai domol, cât şi pe cel sudic deosebit de abrupt, au fost descoperite şi exploatate din străvechi timpuri (utilizându-se acele scuturi – nişte schele fragile pe care suiau minerii urmărind vâna filonului – ulterior prin tehnologii moderne, până la crahul mineritului neferoaselor după anul 2000, numeroase alte filoane secundare, având cam aceeaşi orientare).
O serie de mici halde de steril ruginiu-vânăt, uneori cascadate sau terasate, le trădează dar treptat vegetaţia spontană le acoperă şi disimulează discret în peisaj. Din acest punct se poate sui pe povârnişul accidentat, urmărind traiectul abatajului de suprafaţă al Filonului Principal, de-această dată după o scurtă intrare-n galeria de mină urmată de contactul destul de şocant cu diferenţa semnificativă de temperatură (dacă afară sunt vreo 26 C, în galerie sunt cel mult 12-14 C), ne întoarcem spre Lacul Albastru de unde continuăm o vreme spre E, urmând astfel marcajul turistic cruce albastră cca 500 m. În stânga, aproape de drumul tehnologic spre E.M. Baia Sprie, apare curând platforma unei foste sonde de prospectare.
Înainte de-a ajunge la abatajele şi puţul din stânga drumului şi-apoi la ampla exploatare de la suprafaţă, prin excavare în carieră cu terase a versantului E-SE al Mons Medius, o luăm pe o potecă descendentă la dreapta, treptat apropiindu-ne de culoarul îngust al gardului viu acaparat cu tufe de mur pe unde am urcat la Lacul Albastru.
