În Țara Codrului, din Ariniș în Bicaz

Traseul din 7 noiembrie 2015 cu I. Pop Topo, N & N Fănățan și eu

Obiectiv: Țara Codrului în debutul lui noiembrie; vechiul cimitir de la ieșire din Ariniș spre Tămășești, cu cruci de piatră vechi cioplite în gresii calcaroase de Aluniș, printre ele cele rotunde, așa zise celtice; Pescăria Ariniș în concurs de spinning la știucă; Oarța de Jos, Orțița, Oarța de Sus, Bicaz; bisericile de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, monument istoric de categoria B-secolul XVII din Orțița și cea din Bicaz, monument istoric de categoria A ridicată în 1723; arhitectură rurală codrenească; activități pastorale

Localizare: Maramureș, Țara Codrului, Ariniș-Oarța de Jos-Orțița-Oarța de Sus-Bicaz

Itinerar: Baia Mare- Ardusat pod-Ariniș-Oarța de Jos-Bicaz și retur -140 km (șosea asfaltată)

Marcaj turistic: -

Tip traseu: autoturistic

Grad dificultate: -

Echipament necesar: lejer, adecvat anotimpului

Lungime și durată: 6-8 ore, 140 km tur/retur din Baia Mare

Diferență de nivel: -

Recomandări: de văzut harta-panou info turistic din Orțița – Centrul de informare și documentare (***pustiu sâmbăta la prânz); de vizitat și biserica de lemn, monument istoric, din Buzești, relativ recent restaurată, cu un la fel de pustiu și inutil Centru de documentare și informare turistică alături

Avertismente: -

Căi de acces: din Baia Mare în Ariniș apoi pe la Moara Florii în Oarța de Jos-Bicaz (se poate continua spre Ciuta-Corni)

Mijloace de locomoție: autoturism personal; curse Baia Mare-Țara Codrului-zona Ariniș-Bicaz; mountainbike

Sugestii de cazare: vara în cort

12►

Într-o superbă zi de toamnă (22 octombrie 2015), pe la orele 12-14, vizitam cu D. Pascu, încântați de peisagistică și avifaună, heleșteele Pescăriei Ariniș după prealabilul acord al Ramonei G. Cosma – directoarea acestei proprietăți private. La scurtă vreme după aceea sunt invitat să iau parte împreună cu prietenii turiști băimăreni la concursul de spinning la răpitori organizat la Pescăria Ariniș sâmbătă, 7 noiembrie 2015, împreună cu Asociația Pescar Sportiv (www.pescar-sportiv.ro). Mă simt deosebit de onorat de invitația directoarei Ramona G. Cosma cu toate că nu-s pescar, nici vânător… decât de frumuseți ale naturii și imagini fotografice. Visam un răsărit fastuos urmat de un circuit prin Țara Codrului iar după-amiaza, la un fascinant amurg cu magice oglindiri ale celor două heleștee plus un regal oferit de lebede, egrete, rațe sălbatice, lișițe și stârci cenușii.
Vremea însorită, fără strop de nori, cu lună plină în nopțile înstelate cu brume din cursul săptămânii începe să se schimbe începând de vineri seara. Dacă joi/vineri noaptea la Pescaria Ariniș temperatura va scădea la -8 grade C, vineri/sâmbătă aceasta se situează în jurul a 0 grade C (ca și în Baia Mare) iar o ceață densă acoperă întreaga luncă a modestei văi a Sălăjelului, implicit heleșteele Ariniș. Mizând pe disiparea negurilor și degajarea cerului după ora 10-11 decidem să pornim din Baia Mare abia la ora 9 dimineața. Superbele zile precedente au fost substituite brutal de surul umed, rece și neguros specific lunii noiembrie, în consecință peisajul ni se pare a fi tern, neatractiv. Ne oprim pentru primele cadre foto abia între Gârdani și Rodina.

Ajungem la Pescăria Ariniș și începem să ne plimbăm pe digul heleșteului estic, de doar 4 ha, învăluit în neguri joase, dense. Într-un eleșteu din zona S a acestuia, parțial secat, cu greu deslușim la vreo 75-100 m distanță siluetele statuare ale 2-3 stârci cenușii care-și iau precauți, imediat, zborul. Ne mulțumim cu cadrele neguros-misterioase cu un parfum oarecum scoțian, stufărișul, păpurișul ruginit de brume și aquagraphica de o delicatețe aparte datorată oglindirilor vegetației în apa sinilie nemișcată de vreo briză.
Ne întoarcem la puntea de legătură spre heleșteul de 20 ha pe care, în echipe de câte 2, alteori solitari, concurenții (vreo 24 sosiți în zori din 5 județe, inclusiv din BH și MS) îmbarcați în bărci metalice ori gonflabile, au început pasionanta lor întrecere de spinning lansându-și cu șuierătoare sunete nălucile spre structurile de stuf și papură din care sperau să se repeadă rapacele știuci dar și alți răpitori precum somni și șalăi. Amabil, un paznic ne arătă poteca vidrelor (sunt vreo 4 ne spuse acesta) care vânează când în heleșteul mic, când în cel mare, apoi ne relatează că în zonă vin noaptea mistreți, căprioare, vulpi. Datorită răspândirii ambarcațiunilor în diferite locații ale marelui heleșteu dar și pe canalele de legătură dintre ele sau/și valea Sălăjel, păsăretul s-a pitit abil pe ochiurile mici de apă înconjurate de stufăriș astfel că abia spre final, dând ocol marelui heleșteu pe digul rectangular, în zona N, vedem plutind maiestuoase trei lebede și vreo două rațe sălbatice sperioase. Între timp concurenții, profitând de negurile care-i făceau mai greu vizibili de către știuci, au capturat destule, unele mari (până la ora 12 cea mai mare atingând conform arbitrilor 81 cm). Din păcate, plimbându-ne în căutarea frumuseților peisagistice, noi nu am surprins momentul prezentării capturilor în vederea măsurării și înregistrării lor pentru stabilirea clasamentului final. Concursul va dura până la ora 15, câștigătorii urmând să fie premiați cu cupe.
Între timp în bucătărie se pregătește pentru participanți un delicios gulaș. Noi am fost invitați la o cafea după care, în lipsa unei minime șanse de ridicare a ceții, ne luăm rămas bun și plecăm spre Moara Florii și Oarța de Jos. Oprim abia în Orțița, în fața recent inauguratului, frumos, Centru de Informare și Documentare Turistică aflat la intrarea în localitate, sub biserica de lemn, monumet istoric de categoria B ridicat în secolul XVII. În binecunoscuta tradiție turistică mioritico-europeană centrul era închis și pustiu, în consecință ne-am documentat (îndoielnic) la panoul cu ortofotoplan cel puțin bizar ortografiat, fără diacritice dar cu slashuri și prescurtări inadecvate. Cel puțin conform listei obiectivelor neolitice și medievale zona are un real potențial istorico-turistic dar problema e cum să le descoperi in situ în lipsa unor pertinente informații, a stâlpilor cu indicatoare-săgeți, a marcajelor turistice, concluzia fiind și aici aceași precum în alte localități maramureșene că această realizare (centrul de informare bine amplasat, estetic iluminat și dotat cu panouri fotovoltaice etc.) este deplin inutilă precum alte proiecte. Păcat! Ne întrebăm retoric dacă sâmbătă, la ora 13, un centru info-turistic e pustiu, cum ar putea oare turiștii aflați în zonă să se documenteze asupra obiectivelor?

Vexați, suim la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, încântați fiind că spre deosebire de primăvara lui 2012-2013 când am văzut-o ultima dată fusese inspirat restaurată, acoperișul oribil de tablă ruginită fiind înlocuit cu unul frumos de draniță. Am admirat dinafară acest armonios lăcaș de cult, de la îmbinările măiestre ale grinzilor pereților de stejar la decorațiunile stâlpilor prispei și mai ales al ancadramentul ușii, cu migăloase și dense dăltuiri de motive geometrice, funia răsucită terminându-se aici (ca și la biserica din Bicaz vizitată ulterior de noi) sub forma unor spiralate coarne de berbec. Prin ferestre am observat că pictura înterioară fusese în mare parte distrusăm de-a lungul veacurilor scurse, de igrasie, umiditate și mucegai, aceasta nefiind restaurată. Printr-un gemuleț spart din zona estică am văzut pristolul altarului, aici atipic cioplit nu din gresie sau calcar ci din lemn masiv și acoperit cu o față de masă tradițional brodată, ușa simplă de acces spre naos și două cădelnițare din alamă patinate de vremi. În cimitirul apropiat localnicii își îngrijeau mormintele, la 8 noiembrie – de Sfinții Mihail și Gavril – aici urmând a avea loc Luminația (care în alte părți ale Maramureșului are loc la 31 ocotmbrie sau 1-2 noiembrie). Cu puțină șansă, de am fi ajuns la biserică doar cu 10 minute mai devreme, am fi putut-o vizita și în interior deoarece fusese deschisă pentru curățenie și spălarea podelelor de lemn.

Ne îmbarcăm pentru a ne continua deplasarea spre Oarța de Sus și Bicaz, în tranzit admirând tot mai rarele și în marea majoritate trist-ponositele gospodării și case tradiționale codrenești. La ieșirea din Oarța de Sus se traversează o scurtă dar pitorească zonă cu aspect de defileu flancat de roci metamorfice, mai apoi în dreapta, către hotarul Bicazului, apare o fostă carieră de roci grezoase ocru-sure. Ceața persista, nici vorbă de apariția soarelui. Suim după școală, la o casă solitară codrenească spoită-n albastru păzită aprig de un frumos brac german apoi ne îndreptăm spre situl bisericii de lemn, monument istoric de categoria A cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, ridicată în Bicaz la 1723, realmente strivită de alăturat construita imensă biserică zidită, cu acoperiș și turle argintii, de tablă galvanizată. Și această biserică de lemn impresionează prin modestie, frumusețe și armonie, apoi prin deosebit de bogata decorarea a canaturilor de stejar masiv ale ușii aflate (atipic) pe latura sudică.
Fiind rece și umed, popasul scurt de prânz îl facem la un magazin sătesc-bar din Bicaz iar la plecare soarele se ivește straniu, ca la eclipsă, pe deasupra bisericii noi. Nicio speranță de schimbare a caracteristicilor zilei și din acest motiv nu ne mai oprim până ce, după podul peste râul Someș de la Ardusat, o luăm la stânga prin Arieșu de Câmp-Bozânta Mică, scurt-circuitând astfel ruta spre Lăpușel.

După ora 15 mă despart de colegi și, rulând spre casa părintească din cartierul Valea Borcutului, remarc penibilele scremeri ale soarelui ivit crespuscular printre zdrențele norilor bordați roșietic. Înserarea se instalează apoi vertiginos, meteorologii prognozând iminenta sosire a ploilor trist-bacoviene de noiemebrie iar supermarketurile declanșând cu 6 săptămâni înainte de Crăciun agresiv-sălbaticele lor campanii publicitare.

Alte trasee si atractii turistice:

Toamna prin Țara Codrului și Strâmtorile Țicăului