Fisculaș: Șurdești – Piatra Roșie – Negreia – statuile lui Ștefan Cuzco
Traseu: Șurdești - Piatra Roșie- Peștera Pintii, clăile de piatră - statuile din Negreia
Obiectiv: pitorescul sat Șurdești din străvechiul Fisculaș, Piatra Roșie, Peștera Pintii, clăile de piatră (aglomerate vulcanice cu aspect ruiniform de căpițe și clăi), statuile de inspirație creștină, romano-catoloică, din Negreia
Localizare: Maramureș, Fisculaș – satele Șurdești și Negreia
Itinerar: Baia Mare – Baia Sprie – Șișești – Șurdești – circa 22 km (la întoarcere deviind spre Negreia)
Marcaj turistic: -
Tip traseu: drumeție realizabilă în orice anotimp
Grad dificultate: dificilă, datorită versantului foarte abrupt, doar scurtul acces din capătul estic al Șurdeștiului și Pietrei Roșii la Peștera Pintii și de-acolo pe culmea de deasupra Pietrei Roșii
Echipament necesar: obligatoriu bocanci aderenți și bețe de trekking
Lungime și durată: traseul turistic (1-1,5 km) și vizitarea sculpturilor lui Ștefan Cuzco din Negreia, incluzând deplasarea auto, presupune 4-6 ore
Diferență de nivel: circa 150-200 m
Recomandări: harta zona tursitică Baia Sprie – Șișești – Baia Mare vest din seria Gutinul turistic 2005
Avertismente: risc de alunecare și prăbușire în prăpastia de 40-50 m în cazul deplasării neatente pe la belvederile sudice ale Pietrei Roșii
Căi de acces: din Baia Sprie via Șișești – Dănești – Șurdești (DJ184 Baia Mare – Cavnic – Budești – Ocna Șugatag)
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare – Șurdești; autoturism personal mountainbicke
Sugestii de cazare: pensiuni din Baia Sprie, Dănești, Cavnic
Descriere traseu:
Plecăm spre Baia Sprie – Şurdeşti. Oprim în dreptul Pietrei Roşii şi-naintea gospodăriei lui Făt Costan (Şurdeşti 370) – încă admirabilă mulţumită secularei şuri din bârne de lemn, acoperită cu paie invadate de muşchi verzi.
Dimineața rocile aglomerat vulcanice ale Pietrei Roşii strălucesc în soare și tricolorul românesc amplasat în zona sa estică, deasupra unui pilier spactaculos erodat, atrage atenția celor ce parcurg șoseaua DJ 184 spre/dinspre Cavnic. Se vede și portalul peşterii din dărătul pilerului (tras la strung de vreun ciclop din poveste), accesibilă numai prin tehnici alpine de căţărare şi asigurare ori prin coborâre în rapel. Nu această formaţiune speologică constituie ținta noastră, ci Peştera lui Pintea, situată într-un alt bloc vulcanic aflat puţin mai la est de vâlcelul sec şi abrupt al Pietrei Roşii.
Urmărim şoseaua Cavnicului până la ultimele gospodării ale localității Șurdești iar acolo unde drumul începe șă coboare spre flancul drept al râului Cavnic, la stânga drumului, o poartă confecţionată din rude de lemn deschide calea spre o livadă cu pruni. La nici 50 m N e liziera făgetului intercalat cu carpen, păducei şi la vreo 100 m stâncăriile sur-negricioase în care s-a format tectonic Peştera Pintii. De aici suim spre lizieră apoi panta trece repede de 30-45 grade înclinaţie, solul arid fiind adese acoperit cu frunziş uscat, rădăcini şi ramuri alunecoase.
Portalul Peşterii Pintii se vede doar după apropierea la câţiva metri de el, fiind obturat spre SE de un colac aglomerat vulcanic drapat cu muşchi, pe alocuri cu rugi de mur şi măceşi pitici. Formațiunea speologică e marcată de membrii Clubului Montana Baia Mare cu codul MB 06 101/9.
Peștera Pintii este practic o grotă afundă de vreo 3,5-4 m, nu mai înaltă de 0,70-0,80 m şi largă de vreo 3, cu tavanul accidentat consecutiv tectonizării. În capătul NE se remarcă slabe infiltraţii umede iar în faţa portalului o potecuţă de sălbăticiuni (viezuri și vulpi). Alterările exogene au făcut ca piroclastitele roşii-ruginiu-negricioase să fie în bună parte acoperite azi de un fel de pulbere albicioasă (asemănătoare mucegaiului). Smocuri de feriguţe decorează portalul parţial blocat de un gorun încovoiat.
Dedesubt, la doar vreo 150 m distanţă, se vede şoseaua ce duce la Cavnic. Vestitul haiduc Pintea Viteazul o fi avut (prin secolul XVIII) de aici o excelentă perspectivă către calea de comunicare Baia Mare – Baia Sprie – Fisculaş – Cavnic, dar şi multiple variante de-a scăpa de urmărirea habsburgicelor potere care-n final i-au venit de hac.
De la Peștera Pintii suim prin NE-N spre culmea apropiată a făgetului intercalat cu goruni aflat deasupra Pietrei Roşii, oprindu-ne mai întâi pe un ţanc stâncos suspendat deasupra hăului, de-acolo panoramând spre râul Cavnic, terasatele halde de steril din flancul său stâng, dar mai ales spre vatra Şurdeşti-ului şi a Plopiş-ului cu livezi și fânațe, aglomerat-vulcanicele formaţiuni Bulbucul Mare şi Bulbucul Mic, picturale gospodării, din ce în ce mai rare cele autentic-tradiţionale.
Pe deasupra lor, mai departe, atrag atenția ascuţitele turle şindriluite ale bisericilor de lemn, monumente istorice UNESCO, din Plopiş şi Şurdeşti dar şi o mai nouă biserică, albă şi cu turle argintii. Urmează o perspectivă demiplonjantă, peretele intens erodat, cu paralel-verticale hornuri înalte de 25-35 m ale Pietrei Roşii. Suim prin covorul de frunze, oprindu-ne pe rând la puţinele locuri suspendate de belvedere. La N se vede Dealul Crucii și o parte din Arșița. Putem să nu coborâm pe custurosul picior NV ale Pietrei Roşii în şa ci pe varianta mai lejeră, descinzând spre N. În dreapta Dealului Crucii se văd stâncăriile abruptului V-SV al Pietrei Şoimilor, spre N Poiana Arşiţa, de fapt două poieni inegale dar paralele, şi-n stânga lor sus, deasupra coroanei fagilor, releul TV de pe vârful Mogoşa.
Urmărim drumul de căruţe pe culme pânâ-n apropiata şa din care coborâm la stânga prin livadă tradiţională invadată de ferigi. Pe parcurs trebuie să luăm aminte la ciudatele dantelării ale rădăcinilor fagilor maturi, aducând braţelor monstruoase ale unor uriaşe caracatiţe. De acolo avem o altă, splendidă, perspectivă spre Piatra Roșie (abruptul V-SV). Traversăm o zonă cu bizare și numeroase clăi de piatră după care ajungem la căsuţa şi şura cu paie a lui Făt Costan.
După îmbarcare ne întoarcem spre Dăneşti, Şişeşti, deviind în urcuș alert la dreapta către Negreia. Admirăm pe parcurs Dealul Mândra Vedere şi Măgura Dăneştiului. Un drum îngust, asfaltat, suie din Sişeşti către Negreia putând admira în faţă uriaşa piramidă a vârfului Mogoșa iar spre dreapta vatra localității Negreia şi biserica-i albă.
Surpriza intrării în acest mic sătuc din zona Fisculaș, de la poalele SV –V ale Mogoșei ca și impresionanta atracție o reprezintă statuile de piatră vulcanică din stânga drumului, ingenios amplasate pe taluzul arid al pajiștii invadate de muri, porumbari și ferigi, realizate de către un talentat, deşi empiric, artist local – Ștefan Cuzco (Kuszko) *(fost muncitor forestier, conform spuselor fratelui său un om pasionat de studiul Bibliei, cioplitul pietrei cu deosebit har dar şi un iscusit narator).
Surprind plăcut formele arhaic-moderne, chipurile sintetic-sumarizate dar nicidecum simpliste, ascetic-hieratice într-un fel, susţinute pe variate feluri de socluri, uneori decorate cu şiraguri de mărgele din piatră, totul amintind într-un fel de Drumul Crucii, Via Dolorosa, din ritul creştin romano-catolic.
La final plecăm spre Baia Sprie-Baia Mare.
