După fosile de scoici marine, din Buteasa pe Dâmbu Cucului și Dealul Butesei
Traseu din 12 noiembrie 2015 cu M & Kalemen, Pongo & eu
Obiectiv: Țara Codrului-zona Ciolt-Buteasa, detritusul conglomerat cu scoici marine fosile-preponderent Ostraea sp. și Pecteni – din locația După Dosu Pietrei; surprinderea toamnei în Dâmbu Cucului, Dealul Curmăturii, Dealul Butesei, valea Mățălungi și valea Butesei; admirarea șurilor chiorene cu porți monumentale bogat decorate; activități pastorale de sezon
Localizare: Maramureș, Țara Codrului, Defileul Lăpușului, flanc geografic drept
Itinerar: Baia Mare-Săcălășeni-Remetea Chioarului-Șomcuta Mare-Ciolt-Buteasa-41 km (drum asfaltat)
Marcaj turistic:-
Tip traseu: drumeție
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului; după ploi chiar și pe culme apar zone argilos-mocirloase datorate tractoarelor care extrag buștenii din zona Dâmbu Cucului – Dealul Curmătura-Dealul Butesei
Lungime și durată: circa 3-4 km; 2-2 ore și 30 de minute
Diferență de nivel: 150-200 m
Recomandări: harta turistică Defileul Lăpușului
Avertismente: din Buteasa pot fi vizitate obiectivele Dealului Toporului cu zona fosiliferă marină bogată și diversificată de Sub Piatră (dinspre hotarul cu Hovrila-Prislop); grota Casa Zmeilor; Valea lui Uriș și valea Prislopului până la confluarea celei din urmă în râul Lăpuș-mal stâng; valea Butesei și-n continuare valea Dosului cu Balta Dosului (o zonă de acalmie a râului Lăpuș în defileu) în zona Frunți-cu perete stâncos șistos-cristalin înalt de circa 80 m înălțime; Valea lui Boilă și fosta locație a Morii lui Nico din Frunți; Dealul Plopiș cu un saivan secular tradițional acoperit cu goz (paie) și-n apropiere peștera Curtea Căpitanului formată în diaclaza șisturilor cristaline; dinspre Pustă, înainte de Buteasa, se poate coborî la Buteasa Pod-râul Lăpuș pe un drum foarte recent asfaltat acompaniiând spre aval valea Cărbunăriștea (pare destul de posibilă continuarea asfaltării spre Codru Butesei, dacă nu în această toamnă în primavara 2016)
Căi de acces: din Baia Mare prin Cătălina-Remetea Chioarului sau prin Satulung-Șomcuta Mare, în continuare prin Ciolt în Buteasa; mai dificil dar motivant prin spectaculozitate, prin Dealul Mesteacăn-satul Prislop
Mijloace de locomoție: curse Baia Mare –Șomcuta Mare; de acolo ocazii prin Ciolt spre Buteasa; autoturism personal; mountain bike
Sugestii de cazare: vara cort; pensiuni băimărene, din Săcălășeni și Remetea Chioarului
În ultimul deceniu am forfecat metodic Defileul Lăpușului în zona Buteasa și încă de la prima ieșire (cu prietenii de la Clubului de Speologie Montana din Baia Mare coordonați pe-atunci de către regretatul geolog D. Iștvan) dintr-un Ajun de Crăciun atipic, fără nea dar cu o incredibil de bogată recoltă de ciuperci Lepista nuda ițită de sub grosul covor al frunzișului de stejar de pe Dealul Plopiș, am avut șansa de-al cunoaște pe fostul brigadier silvic Achim Emilian și o parte din familia sa. Ulterior, aproape fără de excepție, prospectând neștiute de noi până atunci obiective turistice din zona Buteasa-Buteasa Pod-Codru Butesei-Prislop-Hovrila, am vizitat cu nespusă bucurie această veritabilă enciclopedie vivantă în materie de toponimii specifice vastului areal silvic pe care-l păstorise prin natura meseriei, descoperindu-i de fiecare dată ospitalitatea, bonomia și jovialitatea alături de tanti Hermina, blânda-i soție zâmbitoare, o harnică și excelentă gospodină. Ultima oară-i vizitasem prin aprilie 2015 după care, fiind mereu în căutarea altor destinații și obiective turistice inedite, nu ne-am mai văzut și se pare că asta-l cam băgase la idei pe nea Emilian, gândindu-se (absolut fără nici un temei) că probabil ne supărase cu ceva sau poate că nu fusese generoasa gazdă pe placul nostru. M-a sunat la un moment dat, l-am sunat și eu încercând să-l liniștesc că totul e OK dar că nu am mai trecut prin Buteasa deoarece făcuserăm între timp numeroase trasee în variate alte locații maramureșene și sălăjene. Cred că prin luna august m-a mai sunat o dată zgândărindu-mă, stârnindu-mi curiozitatea, spunându-mi că împreună cu fiul său Mihai, inginer silvic (lucrând ca pădurar al Direcția Silvică Maramureș în zona Buteasa) descoperiseră în șleaul unui drum de car de După Dosu Pietrei scoici marine fosile scoase la iveală de torentele de după ploi dar și de roțile atelajelor și ale tractoarelor. Imediat ce-mi inoculă microbul pervers-morbid aveam să-l las să prolifereze, acesta subjugându-mă.
Abia joi, 12 noiembrie 2015 pe la ora 11,30, într-o noroasă zi de noiembrie cu neverosimila temperatura de 16 grade C și umiditatea relativă de peste 90%, mizând pe prognoza Meteoblue care promitea soare în Buteasa în intervalul orar 12-14, plecăm către Buteasa. Dar de unde atâta belșug solar? Totul e cenușiu în lunca Lăpușului, arborii își scuturaseră binișor roba policromă rămânând dezolant despuiați, nici măcar turlele argintii, numeroase, ale bisericilor noi din Coaș, Remetea Chioarului, Berchezoaia, Șomcuta Mare nu mai au argintia strălucire care le făcea mereu vizibile de departe. Pe deasupra, suind din Ciolt către Pustă și-n continuare spre Buteasa, burnița lăsă dintr-o dată sute de infime picături cristaline pe parbriz. Totul pare din start ratat turistic. Parcăm în curtea familiei Achim din Buteasa, ne revedem deosebit de bucuroși cu nea Emilian și tanti Hermina apoi, fiind deosebit de curios, îi cer relațiile necesare pentru găsirea locației cu fosile marine pasionatului brigadier silvic-vânător. Din fața casei, dincolo de heleșteul familiei lor, peste extrem de modesta vale Mățălungi și dincolo de un mult mai mare heleșteu de la poalele N ale Dealului Butesei, nea Emilian îmi arătă un drum de car suind printr-o livadă de pruni, depășind-o peste câteva seculare terase, orientându-se mai apoi la stânga pentru a ajunge de-a coasta După Dosu Pietrei-acolo, în zona cu niște bălți efemere generate de preaplinul unui izvor pastoral, vom da de șleaul cu detritusuri litorale marine cu scoici fosilizate. E ușor, aproape și deja am dat cu privirile insațiabile de formă și culoare de coastele acaparate de scundul mestecăniș galben, cireșii sălbatici înflăcărați, un castan comestibil portocaliu, făgetul brun-roșcat și tonuri violacee uneori.
Pongo (la cele 11 luni ale sale de Beagle tricolor neastâmpărat) începe să amușine nespus de fericit incitantele urme de sălbăticiuni și să alerge nebunește în jurul nostru apoi pe lângă vechile clăi de fân. Trecem pe la capătul celor două heleștee în care se oglindesc magic pruni, clăi, case, șuri și Dealul Butesei, traversând șleaul de car identic cu talvegul infim al văii Mățălungi apoi suim fâneața pe drumul lutos-cleios de car traversând livada. În lunca văii Mățălungi, alături de vite bălțate pasc cuminți câțiva porci și un ciopor de capre. Îndărăt, suind, se conturează din ce în ce mai frumos Podurile Mățălungii iar la dreapta acestei culmi vârful Coastei, golaș, rotunjit ca o căpiță, dominând către NV Buteasa. Huciurile cu liziere de aluni și carpeni intercalate cu tei își scuturaseră în bună parte roba, frunzișul galben-portocaliu așternându-se la picioarele noastre precum un minunat covor pur cu diafane miresme indescriptibile. Pe lângă cioate dădurăm de manșoane ori pernițe tonic verzi-catifelate de mușchi, ciupercuțe și bureți necomeștibili, câteva bătrâne ghebe înnegrite de brume, o solitară sipică bej-Scabiosa ochroleuca-, câteva părăluțe-Bellis perenis- albe ori bordate gingaș cu roz-sângeriu, o țintaură-Centaurea sp.- liliachie și apoi, sub fagii maturi cu pachidermic sure trunchiuri, de o colonie mică de Amanita muscaria roșii-portocalii pistruiate cu alb. Călinii-Viburnus opulum- ne răsfață cu rubinele lor mărgelate, tufele de mur cu frunzele lor hemoragic-vișinii, mestecenii pitici, denși perie ori răzlețiți și profilați pe făgetul Dealului Butesei ne oferă pata vie și caldă de culoare. La umbra unor aluni vom descoperi la coborâre câteva exemplare de brândușe-Crocus banaticus-albastre cerneală, majoritatea pleoștite deja de brumă.
Șleaul trece la stânga, peste coastă, lăsând sub fagi un vechi drum de car, neumblat și căptușit cu frunzele roșcate ale fagilor, coborând spre marele heleșteu. Ajungem După Dosu Pietrei la drumul de car (și pastoral) ce coboară din creștetul Dealului Butesei spre lunca modestei văi Buteasa în aval de confluența acesteia cu valea Mățălungi. În dreapta descoperim izvorul-fântâniță copleșit de frunzișul fagilor, câteva bălți și imediat după aceea două fragmente de detritus litoral cu fragmente de scoici marine fosile. De acolo panorama se deschide peste valea Butesei, către Dealul Pietrișel și nevăzutul râu Lăpuș spre Dealul Hija și zona colinară Întrerâuri.
Decidem să suim pe drum, uitându-ne degeaba după alte fosile, către obârșiile unor abrupte, afunde și accidentate pâraie cu malurile lutoase iar pe alocuri cu gresii stratificate și vizuine de sălbăticiuni în bază. Pâraiele acestea afluiesc după câteva sute de metri în malul drept al văii Butesei. Ajungem curând la o răspântie, suind spre dreapta, am fi ajuns foarte repede pe vârful Dealului Butesei dar continuăm costiș și la stânga traversând o zonă mocirloasă-scurmată de tractoarele cu remorci monoax- descinzând pe culmea Dealului Curmătura cu făget tânăr și o veche plantație de conifere (martora muncii profesioniste de brigadier silvic a lui Nea Emilian Achim). Continuăm spre E-NE și ajungem repede în Dâmbu Cucului, admirând poiana alungită flancată de mesteceni galben-portocalii și mai departe Dealul Pietrișel. Dacă am fi ținut culmea treptat descendentă spre SE am fi ajuns (avea să ne spună la întoarcere nea Emilian Achim) La Cruce (aceasta marchează confluența Văii lui Uriș cu valea Prislopului). Umblasem pe-acolo nu o dată, prima oară cu I. Pop Topo, A. Portase și draga mea Brena-labradorița retriever, în traseul Prislop-Casa Zmeilor-Valea lui Uriș-confluența valea Prislopului cu râul Lăpuș (o locație de un pitoresc nemaipomenit gustată și amenajat ingenios de pescarii amatori). Apoi am fost cu M. Gheție, D. Pascu și nelipsita Brena. De această dată ne întoarcem din Dâmbu Cucului pe Dealul Curmătura spre creștetul Dealului Butesei, beneficiind de-acolo de o cu totul deosebită perspectivă spre Prislop, de-această dată soarele după-amiezei noroase fiind maestrul scenograf al unei nescrise capodopere dramaturgice. Din culmea lungă, foarte ușor ascendentă, ce suie spre SV-V din Dealul Butesei spre Sub Piatră către Dealul Toporu (reper linia electrică de înaltă tensiune) remarcăm graba toamnei de-a despuia făgetul de frunziș lăsând astfel vederii verdele întunecat al molizilor și pinilor silvatici. În dreapta culmii redescoperim solitarul ienupăr înalt de vreo 4-5 m aducând unei bizare flăcări verzi. Ciudat ni s-a pare faptul că acesta nu are niciun fruct verde ori negru-albastriu intens eterat. Poate că de vină e seceta și arșița verii trecute.
Ne întoarcem în Dealul Butesei de unde am coborât, prin poiana invadată de mesteceni pitici și muri, spre heleștee, având mereu înaintea ochilor valea Mățălungi, Podu Mățălungii, vatra Butesei, vârful Coastei și mai departe culmea Dealului Cetății Chioarului, Dealul Cioltului. La un moment dat soarele apare dintre copleșitorii nori suri-plumburii ca la eclipsă, doar pentru câteva clipe. E suficient ca lumina ceva mai generoasă să ne releve minunatele reflexe-n oglinda apei marelui heleșteu ale variatelor subiecte din jur, de la clăi, la șuri, case, pruni și meri. Suim prin livada fostei birării (primării) a Butesei la gospodăria familei Achim unde ne punem la amicale taclale, constatând că timpul aleargă bezmetic aducând prea curând învăluitoarea seară.
Într-un târziu ne luăm rămas bun și plecăm spre Baia Mare, dincolo de vasta carieră de calcare, ajungem pe Pustă, unde ne oprim pentru a vâna fascinați de spectacol apusului de soare pe deasupra Hovrilei și apoi a Prisnelului Văraiului. Nu am visat la un astfel de final și după ce am tras câteva serii de cadre foto am luat-o spre Remetea Chioarului-Săcălășeni sperând să surprindem din largul șes al luncii Lăpușului căderea discului solar incandescent la orizontul Postei dar… nu mai fu să fie! Am întârziat probabil 20-30 de minute ratând astfel apoteoza. Oricum suntem deplin mulțumiți de cele văzute și, mai înainte de toate, de revederea acelor modești dar minunați oameni din Buteasa, soții Emilian și Hermina Achim.
La ora 16 temperatura abia coborâse la 14 grade C dar la apropierea de Baia Mare cerul părea și mai plumburiu, prevestind o răvășitoare aversă abundentă. Meteoblue încurcase din nou borcanele prognozei dar asta nu ne afectase în niciun fel scurta dar frumoasa noastră drumeție.