Din Roșia pe Dealul Pietranu și Pădurea Mesig spre Împreunături
Traseul 41 din 23 august 2014 cu M & A Kelemen, D. Pascu & eu
Răcire semnificativă, temperatura nocturnă coboară la doar 9 grade C. Senin. Cu răsărit de soare în Baia Mare la ora 6,50 și averse prognozate începând după ora 14. Motiv să optăm pentru un traseu apropiat dar frumos, agreabil, incitant și recompensator prin specificul peisagistic din care să ne întoarcem acasă până la venirea ploii.
Ne întâlnim la 7 dimineața. Într-un leșinat 23 august, triumfalist-deșănțat propagandist și mistificator istoric până-n decembrie 1989 în care sărmanii oameni ai muncii, șoimi ai patriei, pionieri, elevi, studenți erau duși la grandioase manifestări de patriotism și mai ales de nezdruncinată adeziune față de partid și iubiții, la naiba, conducători.
Liniște și, din fericire, pace în timp ce rulez spre Remetea Chioarului măturând acribic cu privirile luncile și fânațele, doar, doar va apărea vreun fazan sau/și vreo căprioară. Zăresc doar o nefericită mâță pribeagă paraplegită pe asfalt de un autoturism. După ce trecem de heleșteele aflate-n lucru pe malul stâng al Lăpușului și lăsăm în dreapta balta privată, deja asaltată de picnicari și pescari, ne oprim pentru a admira Lăpușul poleit de soarele abia săltat peste Remecioara și doi stârci cenușii care tocmai se pricopsiseră cu un pește, fugărindu-se-n acrobatic zbor de urmărire pe deasupra monumentalelor sălcii. Oprim pe urmă la baltă a AJVPS Maramureș, neîngrijită, în care un mic cârd de rațe sălbatice și o nebunatică găinușă de baltă ne fascinează cu apariția, giumbulucurile și siajele lor. În dreapta sus, spre hotarul Berchezoaiei, atrage atenția, contrariindu-ne, o vilă cu alură de castel medieval iar la stânga acesteia, mai departe, aproape înghițită de pruni și huci, acoperișurile din draniță ale unor noi case de vacanță în stil arhitectonic tradiționalist, de un indiscutabil bun gust. Nu mai oprim până la puntea Roșiei unde parchez în fața unei pensiuni aflată-n construcție… de câțiva ani.
Ne luăm rucsacii, admirăm puntea, râul Lăpuș, două roți de moară abandonate, după care suim pe drumul pietruit lăsând în dreapta o gospodărie și o șură din chirpici cu grajd chiorean iar la stânga drumul cu barieră închisă spre un grup de case de vacanță, imediat după aceea răstignirea din andezit ridicată de patronul unei firme băimărene de construcții-instalații. Drumul pietruit suie alert printre taluzurile cu pruni și muri plini de delicioase, dulci, fructe apoi lasă în stânga un sit cu case marașureșene exemplar restaurate alăturate unei mai futuriste construcții din calcar brut și lemn. Printre ele se deschide o primă panoramă, peste Roșia-Remecioara către Remetea Chioarului.
E răcoare dar panta ne încălzește în timp ce ne intersectăm cu rari ciupercari de-ai locului. Ținem drumul, trecem pe la ultimele gospodării lăsăm în dreapta un impozant scoruș plin de fructe, ca niște minuscule pere pârguite, ce devin delicioase abia după coacere, cădere și statul o vreme în otavă, ori fân, pentru a deveni mălăiețe și dulci precum smochinele. Urmează o minunată priveliște la stânga spre Defileul Lăpușului în aval de Balta Neagră, trecând pe lângă Stanii Ogrăzii (în flancul drept) și Piatra Corbului (în cel stâng), respectiv înainte, spre Pădurea Mesig. De pe aici drumul pare decupat ca un tunel vegetal prin codrul tânăr de foioase din care apar frecvent sângeri dar mai ales corni plini de rod dulce, rubiniu și… astringent-acrișor în cazul fructelor insuficient coapte. Nici vorbă de ciuperci, înafară de numeroasele toxice sau necomestibile, fiind insipide, și rare oițe ori plopșori. Și noi care speram să dăm măcar peste o crăiță portocalie – Amanita cesarea sau un banal hrib – Boletus edulis! Într-o poiană de pe versantul NV al Dealului Pietranu apar niște tineri ciupercari apoi în dreapta se ivește un izvor lutos-mocirlos, poluat cu ambalaje, neîngrijit de păstori și localnicii Roșiei și Berchezoaiei. Curios, acesta pare a drena subteranele ape ale câtorva doline mici, puțin afunde, ocupate de tineri carpeni, ciudat aliniate (probabil pe o diaclază generată de vreo fractură tectonică). Aproape, foarte puțin mai sus, pe același aliniament, e o fântâniță îngrijită, cu captarea și conducerea apei la apropiatul valău pentru adăparea vitelor, necioplit ca odinioară într-un gros trunchi de stejar ci, mai lesne și durabil, realizat dintr-o anvelopă spate de tractor. Culmea e foarte aproape, marcată de un gard din rude subțiri, în dreapta flancul NE-E al Dealului Pietranu, sub el o solitara gospodărie, în față un drum coborând spre valea Tăului iar la stânga drumul ce duce printr-o scăpătată livadă de pomi fructiferi spre Pădurea Mesig. Panoramăm spre dealul Cetății Chioarului, Buteasa, Cărămidărie și La Tău, Codru Butesei, Dealul Hijii dar mai ales spre Remetea Chioarului și, peste Săcălășeni, Coltău, Cătălina, Mocira spre Baia Mare, Tăuții Măgherăuș, Iricău-Culmea Morgău, vârful Pietroasa – Țiganu, Muntele Mic, Piatra Tisei de Nistru, Dealul Soarelui din Seini… vârful Igniș apare pe deasupra Remecioarei, neguros.
Urmează o repriză de strașnică vitaminizare natur-eco-bio 100% cu prune bistrițene, pere și mere dulci și apoi plimbarea pe culmea extraordinară a Pădurii Mesig, impresionantă prin gorunii săi relativ tineri. O bornă silvică e la marginea SV a codrului, cu număr ilizibil (posibil 308).
În circa 2 ceasuri ajungem, după un mic și ușor coborâș la capătul drumului/ potecii, adică în zona superioară a piciorului foarte abrupt și stâncos/custuros pe alocuri, acaparat de huci spre NV-V și cu gorunet rar spre NE-E, dar deoarece admirasem Împreunăturile odinioară, într-un circuit din Berchezoaia pe la Biserica Vacilor cu final la puntea Roșiei alături de D. Pascu și M. Gheție și anterior cu o altă echipă, parcurgând din amonte spre aval, integral – cu cort, Defileul Lăpușului, colegii doresc să renunțăm la coborârea la râuri și plăcerea întoarcerii de-a bușilea pe culmea Pădurii Mesig. Facem traseu în sens invers iar în șaua de la poalele NE ale Dealului Pietranu, la umbra gorunilor, nucilor și a prunilor bistrițeni aproape frânți de bogatul rod savuros facem un scurt popas după care schimbăm meniul revenind la cura de mure.
După 5 ore de la plecarea din Baia Mare, orbiți de strălucirea unor micașisturi, ne îmbarcăm și plecăm spre casă. E soare, cer senin, 25 grade C și nimic nu anunță… deocamdată sosirea prognozatelor averse soldate cu răcirea vremii dar toamna și-a aruncat deja buzduganul după Schimbarea la Față și Adormirea Maicii Domnului, însângerând vârfurile cireșilor sălbatici, aurind unii fagi și carpeni, despuind de frunze unele soiuri de pomi fructiferi, alungând berzele mai întâi și-acum pregătind de lunga călătorie minusculii, nespus de drăgălașii, lăstuni.
S-a dus și 23 august 2014, fără defilare, paradă militară, gângav-agramate discursuri hăhăit-politicianist-patriotarde, cârnăciori, mititei, muștar și bere. Ei și ce?!
