Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Publicat de la Oct 9, 2014 în Reportaje turistice | 0 comentarii

Din Pasul Neteda, La Mlăci, și-apoi pe Trei Apostoli și vârful Gutâi

Din Pasul Neteda, La Mlăci, și-apoi pe Trei Apostoli și vârful Gutâi

Traseul 47 din 1 octombrie 2014 de Acoperământul Maicii Domnului – cu Mișu Gheție & eu

După declinarea interesului pentru acest traseu de către unii colegi de drumeție, exceptându-l pe Mișu Gheție, inițial inclin s-o lăsăm baltă pentru altă dată apoi, remarcând pe Meteoblue tendința de schimbare rapidă a vremii, sosirea ploilor urmate de frig, îmi amintesc că odată, înainte 1989, am făcut acest traseu aproximativ la fel cu fostul meu coleg de serviciu Zoli Farkas iar mai apoi, după 1990, împreună cu M & L Orosan (plecați în Canada și stabiliți după vreo 7 ani, în final, în amărâta Elveție).

Îi dau OK-ul telefonic lui Mișu stabilind întâlnirea și plecarea dimineța la ora 8 pentru a evita răcoarea umedă și neguroasă a dimineții. Temperatura 8 grade C, cer variabil, subit acoperit de nori la ora 9,05 când, ne luăm rucsacii de tură și bețele de trekking și pornim de la gura drumului forestier spre La Mlăci, încântați de pastelurile autumnale incipiente și… teribil oripilați de gunoaiele felurite, multe lepădate cu saci de rafie sintetică cu tot, doze de bere și energizante, PET-uri felurite, poluând mizerabil flancurile carosabilului hârtopos și cu bolovănișuri proeminente sau mari bălți pe alocuri. În lipsa acestor martori ai civilizației mioritice de secol XXI ne mulțumim să admirăm veritabila expoziție de sute de Amanita muscaria (roșii punctate cu alb) ivite pe rambleuri sau pe la poalele plantației de molid.

Traversăm primul fir al văii Mlăci apoi lăsăm în stânga saivanul bătrân, din bârne, de La Mlăci. În scurt timp o poiană se ivește sub drum în dreapta și apoi, pe aceeași parte a drumului, o cabană de lemn neterminată. Aici curge peste drum al doilea braț al văii Mlăci superioare și trebuia să-mi amintesc să suim pe malul său stâng geografic spre turbăria circulară de la poalele N ale celor Trei Apostoli dar după vreo 25-27 de ani în care am făcut sute de alte trasee… Lăsăm imediat pe stânga marea defrișare după care facem volta dreapta, aproape-n unghi drept, a drumului iar în față și la stânga se ivesc primii doi Apostoli iar în continuarea lor spre NV zona premergătoare vârfului Gutâi. Aici m-am lămurit și decid să suim direct stânga, nu pe drumul de TAF bolovănos, cu resturi de ramuri și fir mocirlos de apă (pe care ne vom întoarce la finalul acestei ture), ci pe versantul cu cioate de fag invadate de colonii de felurite ghebe, multe necomestibile, apoi cu lăstăriș agasant și resturi de coroane de fagi lăsate de forestieri de-a valma.

Ieșim la drumul de TAF SE-NE și dăm de H-ul silvic roșu. Ne deplasăm la stânga pe acest drum până la culmea apropiată orientată către NV și parcursă de un drum ascendent de TAF care ne scoate destul de repede la liziera turbăriei trigemene. După ce o prospectăm temeinic ne deplasăm spre V, ajungând la răzlețele grohote andezitice mari apoi la culoarul grohotos pe care ăncepem să suim, la început prin stânga lui apoi prin zona sa centrală, foarte accidentat-periculoasă, rugându-ne zeilor să ne ferească de vreo entorsă/ luxație… că la vreo fractură nici nu cutezam să ne gândim. Amirăm turnul din stânga, sfinxul cu profil sever-geometric și profund bărbătesc din dreapta, după care ieșim deasupra custurilor sure formate prin răcirea lavelor vulcanice. Aici rucsacul nărăvaș al lui Mișu i-a jucat o nesărată farsă, alunecând câțiva metri în jos pe versantul haotic în timp ce eu suiam pe spinarea stâncilor pentru a surprinde splendid pastelata autumnal panoramă spre poiana Cioncașului, Măgura Budeștiului și Valea Cosăului, la stânga vârful Gutâi.

Înnorarea aduce cu sine briza răcoroasă dar… ultimul hei rup consistent, până în șaua dintre Apostolii I și II, ne încălzește peste așteptări. Evident, nu era nici dracu pe Trei Apostoli în afara noastră (și a drujbașilor secerând ecologic falnicii fagi de la poalele lor nordice) și după un scurt popas, tragerea sufletelor și rehidratare, ne continuăm tura spre Apostolii II și III. Impresionant e afinișul sângeriu. Delicioase afinile stafidite consumate împreună cu savuroasele, dulci-acrișoarele și mult mai bogat prezente, fructe de merișoare.
Coborâm acrobatic de pe Apostolul III, nu prin înșeuarea SV, panoramând spre Handalul Cavnicului, Hija, Șatra Pintii, Cavnic dar îndeosebi spre culmea principală E-V a Gutâiului. O jumătate de ceas de popas și foto ne permiem pe vârful Gutâi. Nu este frig deloc și în afara unei pâcle la orizont vremea este una excelentă pentru drumeții montane.

Revenim pe potecă pe direcția Trei Apostoli o vreme apoi o luăm la stânga-înainte pentru ca după un pasaj sado-masochist de circa 100 m, în care am străbătut ienupărișul virgin și fără vreo firavă urmă de potecă, nici de sălbăticiuni măcar, ajungem la liziera foiaselor apoi coborâm lejer prin făget la poiana Cioncașului.

Suind spre Trei Apostoli am găsit niște hribe mari pe care i le-am oferit lui Mișu. La coborârea mai dau peste alte câteva pe care le-am păstrat iar Mișu și-a umplut traista din belșugul silvatic impresionant de ghebe.

Poposim la turbăria rotundă după care, la o răspântie de trei variante de TAF, optăm pentru cea care ne scoate prin stânga marii defrișări La Mlăci (ora 15,10). De acolo ținem drumul forestier spre DJ 184 iar la ora 15,45 ne încheiem drumeția. La ora 16,45 ajungem în Baia Mare și după câteva ceasuri frontul atmosferic prognozat aduce cu sine ploaia.

Suind dimineața culoarul de avalanșe grohotos spre Trei Apostoli (o premieră pentru Mișu, cea de-a treia distracție perversă pentru mine, l-am comparat ca dificultate cu similare zone alpine –de ex. urcușul direct, fără potecă, de la Stația Meteo Iezeru Pietrosului pe Piatra Albă pentru a ajunge pe Corhele Pietrosului și vârful Pietrosul Rodnei doar că acolo vezi pe ce calci și unde-ți pui piciorul dar la N de Trei Apostoli nu! Pe acest tronson dificil am remarcat câteva exemplare de ciupercuțe albastre – liliachii din specia Lycaria amethistina-comestibile – pe care mi le arătase toamna, dar cu mulți ani în urmă, regretatul geolog-coleg de ture – Dumitru Iștvan lângă turbăria Tăul Negru din Munții Lăpușului dar și câteva ghebe albe de molid pe care același enciclopedic geolog-turist mi le arătase altădată deasupra cascadei superioare a văii Sturului, pe sub Piatra Holmului din Munții Igniș. Cât despre faună… am admirat în excursia de azi un corb croncănind sinistru, ca la Apocalipsă, pe stâncăriile culmii principale a Gutâiului, câteva gaițe, pițigoi și niște mititele ciocănitori vioaie, albăstrii dorsal. Of memoria! Uitasem de micuța, alba, molie înțepenită de roua rece a nopții pe vegetația turbăriei trigemene.

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Pin It on Pinterest

Share This