Din Nistru, pe Piatra Handalului și la Lacul Nistru
Traseu: Centru de Afaceri Nistru – valea Mintoasa – Capela Sf. Johannes Nepomuk – Piatra Handalului – Lacul Nistru
Obiectiv: satul multisecular minier Nistru, valea Mintoasa, Capela Sf. Johannes Nepomuk, Piatra Handalului, Lacul Nistru
Localizare: Maramureș, Nistru, Munții Igniș V
Itinerar: Baia Mare – Nistru – 17-18 km
Marcaj turistic: punct albastru până la Capela Sf. Johannes Nepomuk
Tip traseu: drumeție
Grad dificultate: ușor
Echipament necesar: adecvat anotimpului; neapărat încălțăminte aderentă; foarte utile bețele de trekking – pantă mare, versanți accidentați
Lungime și durata: 4-5 ore, 10-12 km ; 5 ore și 30 de minute – 6 ore (incluzând deplasarea auto tur-retur)
Diferență de nivel: circa 350-400 m
Recomandări: harta turistică zona Baia Mare – Tăuții Măgherăuș din seria Gutinul turistic, an 2005
Avertismente: în zonă nu există izvoare cu apă potabilă
Căi de acces: din Nistru pe valea Mintoasa sau din valea Boncatei
Mijloace de locomoție: autobuz urban spre Nistru; mountainbike, autoturism personal
Sugestii de cazare: cort, pensiuni, la Lacul Nistru în camping
Descriere traseu:
Plecăm din Baia Mare spre Nistru și valea Mintoasa, cu obiectiv Piatra Handalului. Parcăm în faţa fostului sediu administrativ al Exploatarea Minieră Nistru, respectiv actualul Centru de Afaceri Nistru. De aici pornim în sus, pe drumul tehnologic minier, urmărind înspre amonte valea Mintoasa.
În stânga rămâne o haldă de steril, imensă, multiseculară, guri de mină, rostogoluri pentru minereu etc. totul căzut pradă netrebuinţei şi indiferenţei, treptat acaparat de mestecăniş, iar ceva mai sus, astupat de codrul de gorun. În dreapta rămân gospodăriile modeste și ordonate ale celor ce fuseseră odinioară minieri sau preparatori în flotaţia Nistru, la stânga, succesive halde vechi de steril invadate de mesteceni. Nu peste mult, pe aceeaşi parte, se ivește îndelung exploatatul în abataje de suprafaţă filon Nepomuk apoi clădirile administrativ-tehnologice ale unei alte mine, totul în paragină. În dreapta, pădurea de gorun face treptat loc abruptului andezitic stâncos compact şi cu alură de chei. Abrupte vâlcele măturate de torente alternează acolo cu pereţii andezitici brun-ruginii, înalţi de 5-10 m, iar ţancurile acestora sunt drapate cu tufe de iarbă neagră (Calluna vulgaris) și ciucuri (Gentiana asclepiadea).
În curând remărcăm o galerie îngustă multiseculară tradiţional practicată-n stânca dură sinuos-descendent, riguros pe îngustul filon aurifer. De-acum încolo talvegul văii Mintoasa e pe mari zone sclivisit cu beton iar zona aceasta e traversată dinspre Băiţa spre Nistru de galeria asecare realizată cu multă vreme în urmă de către Exploatarea Minieră Nistru cu scopul drenării apelor subterane, evitându-se astfel inundarea abatajelor din galeriile miniere superioare (conform ing. D. Pascu).
Nu e exclus ca distrugerea scliviselilor văii Mintoasa ca şi prezenţa în subteran a galerie asecare să contribuie la secarea văii, cel puţin vara. Alte vechi galerii cu halde acaparate de vegetaţia forestieră apar la dreapta în timp ce la stânga continuă abatajul lung, de suprafaţă, al filonului.Tot acolo rămâne şi un fost puţ precar acoperit cu bandaj de lemn minier, baza versantului fiind verticală, stâncos-andezitică, pe o înălţime de circa 2.5-3.5 m.
Valea se lărgeşte când ajugem într-o poieniţă, fosta locaţie de pe la 1700 a localităţii Nistru. Aici se află capela ocrotitorului minierilor (alături de Sfânta Varvara) Sfântul Johannes Nepomuk, câteva bănci şi mese. În faţa capelei îngrijite, loc de anual pelerinaj al foştilor minieri şi preparatori nistreni şi agreat pentru picnicuri, se află o galerie minieră (aşa zis închisă şi ecologizată). Vizavi, în malul stâng al văii Mintoasa, este o altă mină cu halda ocru-ruginie parţial cărată la vale de averse şi torente. Pajiştea neregulată din faţa capelei e invadată de mari boscheţi de iarbă neagră.
De aici un drum, iniţial tehnologic minier, ulterior de TAF, suie de-a coasta, spre SV, versantul împădurit cu foioase (fag, carpen, mesteacăn, plop tremurător) şi ceva mai sus cu pin roşu, al Dealului Pietroasa. O vreme scurtă urmăm acest drum dar apoi îl abandonăm suind direct (spre V) prin pădure spre culmea înşeuată dintre Piatra Mică a Handalului (N – 661 m altitudine) şi Piatra Handalului (S). Versantul e acoperit cu frunziş uscat apoi, pe măsură ce ne apropiem de culme, apar bolovanii andezitici din ce în ce mai numeroşi şi mai mari.
Atingem Piatra Handalului (culmea) orientată aproximativ N-S şi facem un scurt popas după care continuăm pe o potecă vagă spre S. Dăm repede de baza versantului nordic, abrupt, al Pietrei Handalului. Acelaşi codru de foioase, tânăr şi dens, acoperă această zonă. Versantul devine din ce în ce mai înclinat şi bolovănos, acoperit cu insule de afiniş şi ferigi iar mestecenii se iau la întrecere cu gorunii.Ultima porţiune depăşeşte 65-75 grade înclinare iar relieful face ca gorunii să se rărească lasând vederii Piatra Handalului – zona superioară- NE stâncoasă.
Urmărim o potecă de sălbăticiuni, pe la baza ei şi printr-un compact covor de ferigi, înconjurăm Piatra Handalului cu numeroase fumarole, alveole, mici grote şi vâlcele aride. Printre coroanele mestecenilor beneficiem de o primă panoramă demicirculară, începînd de la N, cu Piatra Tisei de Nistru (909 m) la Măgura Mare (889 m), spre vârful Paltinu, Pietroasa (1202 m, cu frumoasa pajişte alpină), Ţiganu. Mult mai aproape, împădurit, Dealul Măgura (657 m) spre E, apoi în alt plan, de la N spre S, vârful Frăsineasa, Bagneu, Ulmoasa, Tocastru, Pleştioare (cu poiană alpină spre V-NV), Iricău iar în ultimul plan dar aproximativ pe acelaşi aliniament, vârful Igniş, platoul vulcanic Gutâi şi vârful Mogoşa.
Ocolim spre NV Piatra Handalului după care suim direct versantul nordic profitând de sinuoasele potecuţe ale mistreţilor şi cervidelor și poposim pe cuşma stâncoasă a acesteia. De aici vedem, privind spre SV, defrişarea vârfului Şindilitu (aflat deasupra lacului de agrement Nistru). Ceea ce impresionează însă este marea codrului dominat de fag, de la N până la S, deasupra Băi Mari şi Tăuţilor Măgherăuş.
Defrişări se văd pe versantul SV al Măgurii Mari şi în şaua Tocastru – Pleştioare, pe Paltinu, Pietroasa, Ulmoasa erxploatările masive sunt ascunse sub năvalnicul lăstăriş. Piatra Handalului prezintă spre E câteva ţancuri spectaculoase iar la S două mari gropi ca nişte (doline) pâlnii acoperite cu frunziş uscat, trădând vechile abataje de suprafaţă vizând exploatarea filoanelor aurifere. Spre SV şi V lavele de odinioară au lăsat vederii nişte stâncării impresionante alungite iar pe lângă unele alte exploatări în abataje de suprafaţă ale filoanelor bogate-n minereuri. De sub stâncăriile sudice ale Pietrei Handalului putem panorama spre Nistru şi mai departe spre Bozânta şi marile iazuri de decantare.
După popas coborâm spre SV, mai apoi spre V, admirând impresionantele foste lave, azi stâncării megalitice, pe alocuri cu fumarole, alteori alveolate, aducând unor uriaşi faguri de albine. Micile grote dintre stâncării ca şi efectele unei vijelii care a lăsat în urmă o mulţime de arbori dezrădăcinaţi, şi doborâţi la pământ constituie cu un excelent habitat pentru viezuri, vulpi, urşi.
O potecă se orientează descendent spre V iar în dreapta culmii se ivește un drum de TAF. Ajungem într-o mică şa, suim uşor după care coborâm întins, intersectând drumul de TAF, trecem pe sub o linie electrică de înaltă tensiune ce leagă Nistru de Turţ – Ţara Oaşului și descindem la confluenţa văii Boncateu cu valea Matei, într-o fostă colonie minieră majoritar locuită de rromi). De aici, lăsăm la dreapta o fostă clădire administrativă ce aparţinuse pe la 1900 concesionarilor de terenuri aurifere, azi servind drept locuinţe pentru oropsiţii zonei și parcurgem circa 1 km până la maşină. Ne îmbarcăm și o luăm în avalul văii Nistru dar la ieşirea din localitate deviem circa 1,5 km dreapta pentru a admira zona de agrement Lacul Nistru. De aici revenim la asfalt, și ne continuăm drumul în avalul văii Nistrului spre Tăuţii Măgherăuş – Baia Mare.
